Deciziile – un drum de o mie de li*

Faptul că luăm în permanență decizii în fiecare zi, mai mult sau mai puțin conștient, este deja un loc comun. Atât de comun, încât de cele mai multe ori trecem cu vederea cât de importantă este puterea pe care o avem de a face alegeri – pentru că, practic, în cazul oricărei decizii vorbim de o alegere. Care alegere ne dă libertăți și ne deschide opțiuni, dar de care suntem în întregime responsabili.

Deciziile în mediul profesional, în schimb, par, cel puțin la prima vedere, mai  degrabă conștiente. Dacă este ceva care să-i fie clar oricărui manager aflat în fața luării unei decizii, aceea este responsabilitatea pentru alegerea făcută. Acesta este, de altfel, și principalul motiv pentru care se întâmplă adesea ca deciziile să fie întârziate, amânate sau chiar refuzate – responsabilitatea conștientizată poate naște monștri.

Monștrii din povestea noastră poartă diferite nume: frică, conflict, dilemă sunt numai câteva. Acestea ne afectează emoțional, dar datorită lor găsim și motivația de a ne lua totuși deciziile, oricât de rele. A sta nemișcat nu e decât în rare excepții o tactică bună de a merge înainte. Și, de regulă, ne mișcăm înspre o decizie pentru că trebuie să ajungem la un rezultat, să ne apărăm într-o situație specială, să reacționăm la o relație cu o altă persoană sau să învățăm ceva. Tot ca regulă, ceea ce ne încurcă este neclaritatea motivației pentru care ne mișcăm. Și de aici reiese și primul pas din drumul de o mie de li, clarificarea acestui aspect. Iar când avem impresia că sunt mai multe motivații, de fapt vorbim despre una predominantă și una sau mai multe secundare. Dar cea predominantă și numai ea ar trebui să dea adevărata motivație pentru care trebuie să ne mișcăm înspre o decizie sau alta.

Dacă mintea se încăpățânează să nu desțelenească motivațiile, atunci un executive coach este soluția cea mai bună de a găsi în noi răspunsul corect. Toți avem niște tipare de gândire, pe care le personalizăm apoi în funcție de o serie foarte largă de factori, începând de la copilărie, trecând prin istoria experiențelor personale și punând în balanță și interacțiunile și acțiunile profesionale. Datorită întrebărilor bine calibrate pe acest mediu personalizat, un coach profesionist poate ghida un manager să-și clarifice singur nivelurile care se suprapun în mintea lui și să curețe de zgomot adevărata motivație. De exemplu, sunt situații în care managerii au de luat o decizie care afectează alți oameni. Presiunea acestora se manifestă adesea prin presiuni asupra deciziei, care nu de puține ori este luată spre binele acelor oameni, preferând să uite sau să neglijeze motivul real pentru care managerul a ajuns în fața acelei decizii. Uneori, presiunea este atât de mare, încât nu recunoaștem față de noi înșine că ne îndreptăm către o alegere greșită. Însă autosugestia este un inamic care trebuie tratat cu seriozitate și, mai ales în împrejurări în care managerii au obiective de business, clarificarea motivației reale este esențială pentru succesul deciziei respective. Se întâmplă nu o dată ca tactici precum lista de avantaje și dezavantaje pentru fiecare posibilă motivație în parte sau chiar simpla întrebare adresată unei persoane dintr-un cu totul alt context decât managerul nostru să rezolve situația rapid și eficient.

Pe lângă motivație, decizia mai are la bază și o serie de criterii și modalitatea de a le utiliza în a face alegerea finală. Identificarea criteriilor celor mai potrivite este o provocare în sine, pentru că, practic, nu o dată se revine la dilema direcției. Care este, mai exact, mediul în care trebuie luată decizia? Pentru că ok, managerul a ales să-și eficientizeze business-ul pentru a putea investi în dezvoltare, dar ce înseamnă eficientizare? Pe ce criterii își prioritizează activitățile pentru a le intoduce în procesul de eficientizare? Pe cine afectează eficientizarea asta și de ce? Întrebările vin firesc oricui pus în fața acestui tip de decizie, dar și întrebările acestea trebuie să urmărească o linie constructivă pentru ca managerul să-și poată identifica răspunsurile cele mai bune. Din nou, un coach experimentat va ști ce are de făcut pentru a-l ajuta pe manager să pună degetul pe rană. Sau punctul pe I.

Cât despre aparatul decizional, personalizarea merge mai departe și aici. Sunt manageri care acționează strict în virtutea logicii și a argumentelor, după cum sunt manageri care acționează numai intuitiv. Există, desigur, și cei care, mai ales datorită unei experiențe îndelungate și vaste, știu ce să păstreze din caracteristicile celor două aparate și cum să le combine astfel încât să ajungă la soluția potrivită. Aceștia sunt, de altfel, mari manageri din a căror experiență și din ale căror decizii avem toți de învățat. Dar până a ajunge ca ei, managerul își caută propriul drum, care poate varia și el în funcție de motivație și criteriile decizionale alese. El poate încerca singur să-și varieze aparatele decizionale până-și calibrează propriul stil sau poate apela la capacitatea unui coach de a-l ajuta să discearnă mai repede și mai eficient în care dintre situații se încadrează decizia pe care o are de luat.

Odată decizia luată, ce-a fost mai greu a trecut. Analiza efectelor generate de aceasta este cea mai bună experiență profesională, dar și de viață a unui manager. Indiferent dacă este bună (și atunci îi validează actul decizional) sau rea (și atunci îl ajută să conștientizeze că procesul poate fi îmbunătățit și să lucreze în această direcție), managerul știe de-acum ce are de făcut.

Doar cerul este limita. Și totul începe cu un singur pas.

Hai să îl facem, împreună!

=====

(*) LI = unitatea traditionala de masurare a distantei in China, aproximativ egala cu 500 m. Ceea ce este foarte interesant la acest cuvant e ca pana relativ recent „li” putea desemna distante variate, in functie de efortul depus de calator.

A fi sau a nu fi …decis (I)

In sedintele de coaching in Romania, in UE, in lume, precum si in alte situatii de business am avut ocazia sa intalnesc, practic, mai toate stilurile si tipurile de „decision-makers” existente prin literaturile de specialitate. Cu toate acestea, observ din ce in ce mai des – in ultimii 2-3 ani – ca deciziile se amana, uneori pana dupa ultimul moment. Ba chiar amanarea se amana si ea! Din tot felul de motive.

Asa ca m-am decis sa sar in ajutorul tuturor indecisilor si sa le prezint un mic proces care ii va ajuta sa se decida …imediat! Stiu, nu este despre tine, cea/cel care citesti asta acum. Tu te decizi usor, totul merge ca uns. Totusi, poate iti rupi inca 2-3 minute si citesti in continuare. Ai sa razi copios, asta e un bonus!

Toata treaba asta e in pasi. Fiecare dintre pasi se bazeaza pe celalalt. Iacata cum:

***

Primul pas, supranumit „Pasul 1”: Definirea problemei.

Ce mama naibii s-a intamplat? Unde nu mai merg lucrurile ca inainte? Ce credeam ca va functiona la nesfarsit si nu e chiar asa? Ce-i cu haosul asta? Ce-ai patit? Care-i smekeria? Cand a crapat? Ia sa vedem, care-i problema? Cine-a bagat mana acolo? Care e parerea celorlalti? Cat de mari sunt efectele? Ba, ce-ai facut!?! Asta de unde a aparut?!?

Al doilea pas, primul dupa pasul 1. Pasul 2: Determinarea conditiilor rezolvarii.

Ce-mi trebuie s-o fac praf (problema)? De cata banda adeziva am nevoie (la barbati)? De ce mai am nevoie, in afara de mintea mea super-complexa si rapida (la femei)? Daca tot nu o iau la goana, ce folosesc din ce am deja? OK, pe asta nu o bag sub pres…chiar, unde naiba e presul? Oricum ar fi, care-s cel 3 chestii de care am nevoie sa rezolv asta? Unde-i lista aia de resurse? Cate site-uri gasesc pe problema asta? Incape in Google sa scriu toate datele problemei? Ba, sa mor io, unde mi-ati pus praful magic?

Pasul 3, sau pasul de dupa Pasul 2: Stabilirea obiectivelor.

Daca tot o fac, mie ce-mi iese? Daca se mai strica o data, ce ma fac!? Ce naiba vreau, de fapt? Care-i spilul de tinut minte d’aci? Cum ma bag in seama cu baietii mari, daca fac asta? Suuper, dar fetele? Sefu’…sefu’…dai si la sufletul meu o prima, ceva? Pfff…pana la urma si la coada, ma ajuta sa fac asta?

Pasul 4. Mijlocul cozii. Partea cea mai naspa: Identificarea alternativelor.

Puii mei …o aman! Hm, ba nu. Ce n-am facut pana acum? Cum pot s-o iau altfel? Bun, imi cam stiu hibele, cum pot sa le ocolesc? Care-i a doua varianta? A treia? A patra? A cincea? Care-i faza, cu cea mai smekera dintre ele? Cum ar face-o Trump? Dar Yoda? Bunica-mea ce-ar face? Care-i cea mai tampita, proasta si degeaba alternativa?

Pasul 5. Varful. Prajiturica de dupa pasul 4: Criteriile de decizie.

De fapt, orice as face, ce imi doresc sa am? Sa primesc? In toata ameteala asta, cum masor ce vreau? Care-s ideile bune si care-s cele in care am fost 0? Daca decid asta, cm gust cireasa de pe tort? Care e cireasa asta? Are vreun sens tot ce-am gandit pana acum? Care e ala? Cum pot sa repet figura asta, sa ma ia toti drept maestru? Cate chestii sunt, de fapt, in toata treaba asta? Vorbim in metri, euro, litri, sau ce mama naibii? Cate, cati, cat?

Pasul de dupa pasul 5. Adica 6: Alegerea aparatului decizional.

Ma incred numai in capu’ meu dashtept si frumos? Bag un desen? Sun un prieten? O sparg in mai multe decizii? O iau incet si vad ce se intampla? Sar la finalul finalului, ala cu covor rosu, blitzuri si floricele? Caut un soft pentru asta, pe Google? Sau caut in naturelul simtitor? Il strig pe Data, din Star Trek?

Pasul cel mai plicticos, penultimul. Pasul 7: Evaluarea alternativelor in lumina criteriilor.

Am pasii 4 si 5, acu’ ii combin. Ce-o iesi, o iesi. Ce actiuni se vad, deja? Care-s noile concluzii? Mama ei de viata, pana la urma care-i cea mai proasta varianta? Cum o elimin, o fac sa dispara? Dar za best av za best? Cum o folosesc? Ha?!?

Tadaaaaam…il gran’ finale. Pasul 8: Validarea solutiilor.

Tot ce mi-a iesit pana acu’ trebe verificat. Ce aprob? Ce merge inainte? Ce blochez? Ce arunc? Ce greseli am facut in pasii astia? Ce nu am respectat? Unde am sarit din schema? Cine ma poate contra-verifica? Care-i cea mai cea? Gataaaaa, m-am saturat si am luat una! Bafta!

***

Daca te-ai distrat, ma bucur. Exerseaza asta si …sa vezi partea a doua!

coaching la pliculet (5)

De cele mai multe ori luam decizii pe baza relatiei directe cu persoana, lucrul sau situatia cu care ne confruntam. Urmatoarea intrebare puternica vine sa zguduie aceasta relatie directa si sa va orienteze catre context, catre a privi lucrurile in deplinatatea lor:

Daca tocmai ai acceptat un lucru printr-un „DA” sincer si venit din inima,

ce altceva ai respins in acelasi moment, cu acelasi „DA”?

[Later edit] Din raspunsurile pe care le-am primit de-a lungul vremii:

  • Am spus „Da” unei afaceri, am pierdut pe cel mai bun prieten;
  • Am respins cu afirmatia asta cateva ocazii de a calatori in strainatate;
  • Spunand „Da” serviciului, am neglijat cativa ani viata de familie;
  • Am spus „Da”, apoi am mai spus inca un „Da” si lucrurile s-au echilibrat.