Increderea economica si conu’ Iancu

Citeam ieri pe Twitter un sondaj al World Economic Forum, în care oamenii de acolo prezic că încrederea în starea economiei mondiale începe să se restaureze odată cu venirea anului 2013. Pe o scară de la 0 la 1, Indicele de Încredere Economică (Economic Confidence Index) a crescut de la 0.38 la 0.43. Mai puțin de jumătate din cei 390 de experți chestionați au agreat ideea unui șoc financiar în următoarele 12 luni, cu 20 de procente mai puțini decât participanții la sondajul efectuat cu 6 luni în urmă. Procentul de respondenți care se așteaptă la tulburări sociale majore, geopolitice, de mediu sau tehnologice stagnează la 46%, 50%, 35% și respectiv 19%.

Totuși, 51% din respondenți nu au încredere în guvernarea globală și 45%, în cooperare la nivel global.

***

…Și brusc m-a lovit o întrebare: oare ce rezultate ar avea acest sondaj în România? M-am întrebat asta pentru că clienții mei de coaching in România folosesc aceste date, la nivel de general management. Adică nu sunt numai cifre la TeVeu, ci chiar lucruri care contează pentru fiecare dintre noi. Buuun. Uite ce spun datele statistice românești ale anului 2012[1].

  • Conform primelor estimări, PIB în trimestrul III 2012 a fost, în termeni reali, mai mic cu 0,5% comparativ cu trimestrul II 2012.
  • În 2012 (ianuarie – septembrie), producţia industrială a crescut în serie brută cu 0,1%, iar ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 0,4%. În luna noiembrie 2012, cifra de afaceri din industrie per total (piaţa internă şi piaţa externă), în termeni nominali, a scǎzut faţă de luna precedentă cu 2,8%, iar faţă de luna corespunzătoare din anul precedent a crescut cu 4,6%.
  • Investiţiile realizate în economia naţională au crescut atât în trimestrul III 2012, cât şi în perioada 01.I-30.IX.2012, faţă de perioadele similare din anul precedent, cu 16,0%, respectiv cu 17,9%.
  • Câştigul salarial mediu nominal net în noiembrie 2012 a fost de 1575 lei, mai mare cu 5,6% comparativ cu luna noiembrie a anului 2011.
  • Rata şomajului în trimestrul III 2012 a fost de 6,8%, în scădere atât faţă de trimestrul anterior (6,9%) cât şi faţă de trimestrul corespunzător din anul precedent (7,2%).

Mai mult decât atât, opiniile exprimate în luna decembrie 2012 de managerii societăţilor comerciale (cei despre care vă spuneam că folosesc aceste date!), conturează pentru perioada decembrie 2012 – februarie 2013 o tendinţă de relativă stabilitate în sectorul de comerţ si servicii, scădere moderată în industria prelucrătoare şi scădere în construcţii în raport cu cele trei luni anterioare. Ergo!

Adică Indicele de Încredere Economică nu pare să aibă vreo relevanță pentru România. De ce? Simplu: în momentul de față, economia României arată ca o piramidă inversă[3]: 3,1 mil. angajați ai sectorului privat susțin pe cei 500 de mii de angajați ai companiilor de stat, 1,2 mil. salariați bugetari, 5,3 mil. pensionari, 4 mil. copii și adolescenți și fac business și cu cei 3-4 mil. angajați ”la negru”. Mai simplu spus, companiile pe care le antrenez prin coaching – fie ele multinaționale sau cu capital integral local, sunt mica bază pe care se susține întreaga societate românească.

Și-atunci întrebarea devine caragialesc de simplă: de unde, dom’le, atâta Încredere Economică?

Revin cu informații pozitive, in post-ul următor. Nu desperați!

Ce lipsește din planul tău de criză? *

Cei mai mulți dintre managerii cu care mă întâlnesc în cadrul ședințelor de coaching se plâng de scăderea dramatică a vânzărilor, de fragilitatea accentuată a mediului economic, de sentimentul că se află singuri în mijlocul oceanului. Sunt conștienți că trebuie să găsească soluții, dar, cumva, gândul la greutatea care apasă pe umerii lor, măsurată în salarii care trebuie plătite, în profit așteptat de acționari etc. le induce un sentiment paralizant de frică.

libcom.org

Un cerc vicios. Mintea comandă soluția, dar tot mintea opune rezistență și impune mersul către locurile cele mai cunoscute, ideile deja probate, pentru că doar acestea sunt libere de surprize. Alte surprize?! Criza e suficientă surpriză, nu mai e nevoie de altele noi. Și totuși soluțiile cunoscute nu sunt soluțiile cele mai bune, pentru că situația de azi nu mai are nimic de-a face cu situațiile (aparent similare) din trecut. La vremuri noi ar trebui idei noi.

Canalele de informare sunt pline de povești de două feluri: închideri de firme sau istorii de succes. Închiderile de firme sunt de cele mai multe ori seci și prezintă numai un cumul de fapte, nu și adevărata cauză a nereușitei. Poveștile de succes prezintă rezultate pozitive și concluzii motivaționale ale unor manageri care au reușit. Foarte bune, dar… “what’s in it for you?”. TU, un manager cu nopți nedormite la activ, rapoarte nu tocmai înfloritoare și prea mulți angajați pentru cât poți duce, tu cum, de unde afli care e problema reală, esențială, care te ține pe loc și nu te lasă să ieși din criză?

Cum nimeni nu a mai trecut printr-o astfel de situație în istoria recentă, răspunsul nu este tocmai cel mai confortabil: va trebui să te descurci singur, dragă managerule. Există totuși și o veste, chiar foarte bună: ești exact omul potrivit care să găseacă ideea cea mai bună pentru a reuși să treci cu bine peste situația DE ACUM. Ideea este în spatele minții tale, așteaptă să fie descoperită. Întreabă un coach.

***

Ce face un coach?

Te ghidează să descoperi ce e în spatele minții tale. Nu e un specialist în ceea ce faci tu – nici nu e nevoie, ești de departe cel mai bun specialist din branșa ta. Nu te învață noi metode de a face business – pe acestea le știi deja. Nu te învață nici să fii lider – și de aceste lucruri sigur ai auzit deja. Dar are mintea limpede și viziunea globală, te îndeamnă să schimbi perspectiva asupra lucrurilor și te provoacă să pui pe masă absolut toate alternativele, pentru ca apoi să ți-o alegi singur pe cea mai bună. Îți pune întrebările acelea incomode și neplăcute pe care tu poate nu îndrăznești să ți le pui în sinea ta, dar el le verbalizează și devine mediator în conflictul tău cu ele, ajutându-te însă PE TINE să învingi.

Orice fel de coach?

Nu, nu orice fel de coach. Experiența în lucrul cu managerii este esențială. Un executive coach ultraprofesionist va ști să-ți economisească timpul și banii. Dar nu pentru că te va factura puțin – serviciile premium sunt valoroase -, ci pentru că rezultatele tale îți vor întoarce de multe sute, poate chiar mii de ori investiția făcută. Și nu pentru că îl vei întâlni rar, ci pentru că minutele acelea împreună te vor ajuta să găsești nu soluția pe care crezi că o cauți, ci de multe ori o abordare cu totul nouă, neașteptată, dar inovatoare și ultraeficientă.

Orice fel de executive coach?

Nu, nu orice fel de executive coach. Ci unul care lucrează cu manageri proveniți din mai multe culturi de business, și, absolut esențial, unul care are multă experiență cu manageri din propria cultură de business. Punerea în contextul potrivit de mentalitate și comportament social poate defini însăși soluția pe care o cauți. Mai mult decât atât, relaționarea dintre culturi este un aspect ale cărui efecte fie le exacerbăm, fie le neglijăm complet. De aceea recunoașterea modelului (sau a lipsei acestuia) este atât de importantă în rezultatele pe care le obții când lucrezi cu un executive coach profesionist.

Un plan de criză poate viza activități de business, poate viza o echipă de manageri sau toată compania, poate implica numai resurse interne sau poate fi parte dintr-o abordare globală a companiei. Oricare ar fi situația, un lucru este, de departe, cel mai important: tu însuți. Soluția, sau schimbarea (căci despre ea am vorbit tot timpul, nu-i așa?), începe cu tine.

Așadar, ce lipsește din planul tău de criză? Un executive coach. Asigură-te că lucrezi cu cel mai bun și vei deveni tu însuți mult mai bun.

========

(*) articol aparut in Money Magazine

Tranzitia catre urmatorul nivel

In ultima vreme m-am intalnit cu mai multi CEO, atat romani cat si straini. Revenind incet-incet (unii) sau mai repejor (altii) dupa efectele crizei economice mondiale, mai toti mi-au marturisit ca schimbarile pe care le-au simtit cel mai puternic au fost – paradoxal! – la nivel personal. Am auzit expresii ca „viziune schimbata„, „implicare maxima„, „criza de valori„, „lipsa de orizont” etc. Dincolo de cuvinte, starea emotionala – foarte importanta, cand vorbim de un lider de afaceri! – este una de usurare, de revenire a sperantei. Antreprenori sau manageri de corporatii, sefii de business au inceput sa isi redeseneze companiile pentru a face fata perioadei urmatoare.

Le-am pus si o intrebare, mai degraba de verificare:

Care este nevoia personala cea mai relevanta, ca sa duci in continuare compania

si pe oamenii tai in directia rezultatelor pe care le ceri?


Raspunsurile au variat, ca si intensitate si lungime. Insa toate au avut un sens clar: nevoia de transformare personala.

Fara exceptie, cei cu care am vorbit au depus eforturi foarte mari in a-si cladi sau dezvolta companiile aici, in Romania. Fara exceptie, ei s-au concentrat in ultima perioada pe aspectele mai tehnice ale business-ului pe care il conduc, in special pe optimizarea proceselor si pe vanzari. Lucruri importante, din punctul de vedere al mentinerii cifrelor din planificari. Mai mult decat atat, aceste aspecte tehnice au fost si sunt pe deplin in confortul activitatii de zi cu zi, puncte tari care i-au calificat pe toti in pozitii de top.

In coaching, una dintre abilitatile cele mai avansate este sa asculti ceea ce nu este spus. Adica sa creezi o relatie atat de autentica si puternica, incat comunicarea sa avanseze de la cuvinte si replici la un dialog al atitudinilor si noilor perspective, inca nepuse in cuvinte. Cand ascultam cu maxima atentie cuvintele directorilor de companii, am inteles ca in fundal se manifesta un aspect clar: acela al ajustarilor stilului managerial si al capacitatilor de business. CU fiecare CEO, mi-am dat seama din ce in ce mai clar de acest lucru, ba chiar am inceput sa vad si rezultatele practice ale ajustarilor. Iar cel mai important rezultat este acela ca nici unul nu mai vrea sa duca business-ul singur, pe propriul efort.

La fel cum companiile au nevoie sa se transforme, sa treaca de la un stadiu de dezvoltare la altul, si liderii lor au nevoie sa faca schimbari personale. De cele mai multe ori, CEO-ul este ori fondatorul afacerii, ori ocupa aceasta functie de foarte mult timp. iar din aceasta pozitie „istorica”, poate crede ca afacerea merge bine de multa vreme, fara ca el sau ea sa faca prea multe schimbari pe plan personal. Implicit, apare ideea ca nu e chiar atat de mare nevoia de schimbare. Aceasta atitudine imi aduce aminte de o mica poveste corporatista: un manager se arunca de la etajul 50 al unei cladiri  de birouri, ajunge in cadere la etajul 25 si concluzioneaza „Pana aici, nici o problema!”. Din nefericire, dupa alte 25 de etaje s-a intalnit cu cea mai mare problema a vietii lui. Si ultima!

Aceasta replica a capatat o valoare de fenomen social in business-ul romanesc, inainte de criza. Culmea, la nivelul atitudinii majoritatii oamenilor de afaceri, „pana aici, nici o problema!” e inca prezent …pana in momentul in care o varietate enorma de mici probleme se coreleaza si accelereaza rapid catre o criza. De cele mai multe ori, semnele exista, insa nu sunt valorizate ca atare. Ba mai mult, exista si oameni care le vad, dar nici ei nu sunt crezuti.

In final, o sugestie: daca esti decidentul ultim (sau unul dintre ei) din compania ta, identifica oamenii din jurul tau care ar putea sa comunice cu tine direct si sincer. Care nu au agende ascunse sau interese oculte. Ei te pot ajuta sa determini cu exactitate momentul in care e nevoie sa faci schimbarile necesare ca sa treci cu succes prin tranzitiile perioadei actuale. Ia in considerare si prezenta unui om din exterior, unuia care a reusit sa faca tranzitiile pe care le simti aproape de tine si compania ta. Ajutorul lui poate fi extraordinar de folositor, mai ales atunci cand iti redefinesti rolul si comportamentele, continuand in acelasi timp sa conduci afacerea catre nivelele viitoare de crestere si profit.

Succes!