Leadership practic: invatarea invatarii

Mai deunazi, mi-a venit o idee: sa ii intreb pe liderii – cu care inca nu am lucrat direct in coaching in Romania – de business daca isi aloca timp sa se gandeasca. Asta pentru ca in ultima perioada intalnesc din ce in ce mai multi manageri care …stau intr-o idee. Fixa, de obicei. Sau intr-un ansamblu de idei bine conturate, care nu arata in nici un fel a secolul 21.

Ideea mi-a venit, bineinteles, reflectand in liniste asupra evenimentelor din aceste luni inghetate. Si iti spun: fara reflectie, nu poate exista invatare adevarata! Cel putin, nu la adulti. Fraza asta este o declaratie foarte cinica la adresa liderilor din Romania. De ce? Pentru ca majoritatea celor pe care ii cunosc – cu cateva exceptii – spun, in continuare, ca nu au timp. Pentru ca activitatea si activismul sunt la putere, in modelul mental al conducatorului.

Pentru ca:

  • acordul pe strategii, pe planuri de actiune, pe proiecte,
  • bugetarea si monitorizarea,
  • explorarea de noi oportunitati si contactul cu noi parteneri,
  • reprezentarea companiei in fata celor mai importanti clienti,
  • vanzarea si cumpararea altor afaceri
  • livrarea maximului de calitate prin servicii si produse
  • urmarirea fluctuatiilor din piata
  • influenta la nivel zonal, european si mondial
  • “problemele” si conflictele din organizatie
  • schimbarile bruste de directie, la nivel supra-statal
  • conferintele, congresele si toate celelalate evenimente publice
  • …si lista poate continua la nesfarsit!

…toate acestea sunt direct legate de “Afaceri”. Care “Afaceri” vine de la “A Face”. A face inseamna a avea rezultate. A nu face inseamna a nu avea rezultate. Seducator de simplu, nu ti se pare?

***

Saptamana trecuta m-am intalnit cu unul dintre cei mai experimentati VP de HR din Romania: o distinsa doamna, directa si plina de farmec, pe care ultimii 4 CEO din compania la care lucreaza au apreciat-o in crescendo pentru stabilitatea si limpezimea pe care o adauga in ecuatia conducerii. Dintr-una in alta, mi-a marturisit o ingrijorare personala: “Seniorii de la noi nu mai au timp sa se gandeasca la ce fac!“. (n.a.: prin “seniorii” vei intelege top managementul companiei, nu cei mai batrani oameni din organizatie).

In sine, aceasta propozitie nu suna chiar atat de dezastruos: pana la urma, daca oamenii aduc intr-adevar rezultate, este oare aceasta prima problema cu care sa se confrunte un om care are grija de cultura, climat, angajament, motivatie si conditii de lucru? La prima vedere, nu. Totul merge bine, in logica lui “a face“. De fapt, situatia devine realmente critica in momentul in care observam fenomenele asociate cu aceasta lipsa de reflectie. N-am sa intru aici in detalii, insa cel mai drastic fenomen pe care l-am observat de-a lungul anilor de coaching in Romania este inscris in deja-faimoasa definitie a nebuniei data de Einstein:

Nebunia inseamna sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa te astepti sa obtii alt rezultat.

 Majoritatea managerilor cu care lucrez raspund extrem de pozitiv unei detasari de prezentul presurizat al deciziilor de business. Iar atunci cand aceasta detasare se intampla, mai totdeauna gasesc o noua perspectiva. De cele mai multe ori, folosesc metafora “din elicopter/avion”. Dar aceasta miscare este doar un prim pas: reflectia se refera, chiar si in aceasta schimbare de perspectiva, tot la un ansamblu de actiuni si decizii. Tot la aglomerarea de zi cu zi din agenda. Tot la reactiile de rezolvare a problemelor care apar.

Ceea ii transforma pe lideri – si implicit organizatiile pe care acestia le conduc – este reflectia asupra chiar a actului de leadership. Mai mult decat atat, reflectia asupra modului in care pot incuraja gandirea de acest tip in oamenii cu care lucreaza in mod direct. Si folosind aceasta practica de reflectie “in doi”, ajungem impreuna la ideea ca transformarea a inceput: dezvoltarea prezentei si calibrarea impactului ei sunt reperele care o definesc.

Ca sa fie clar: nimeni nu ii poate face pe lideri sa invete. Asta numai ei o pot face, cu ei insisi. Insa rolul meu este sa ii acompaniez in procesul lor de invatare, pana acesta devine o practica in sine, integrata in actul de conducere cotidian. Rezultatele sustenabile nu intarzie sa apara, odata ce aceasta integrare are loc. De aceea, nu cred ca un curs de leadership poate avea un impact pe termen mediu. Si tot de aceea, o initiativa care se rezuma la predarea catorva concepte “cool & trendy” nu poate, nici pe departe, suplini o transformare autentica.

Acest ciclu de invatare are la baza reflectia. Daca nu reflectam asupra impactului pe care il avem acum, cum este posibil sa incepem sa ne gandim la ce impact ne dorim sa avem in viitor? Avem nevoie sa invatam sa ne fim proprii observatori, fie si doar pentru a ne obisnui cu genul de impact pe care il avem. Ce functioneaza si ce ne limiteaza acum?

De exemplu:

  • Oare de ce a mers atat de bine acea sedinta?
  • Care sunt cauzele blocajului din acea intalnire 1 la 1?
  • Care sunt emotiile care ma activeaza, intrand in aceasta situatie?
  • Ce vreau sa evit cu orice pret?
  • Ce imi cer, implicit, oamenii din echipa mea?
  • Imi stiu raspunsurile firesti in situatia X sau Y, insa cum vreau sa ma comport diferit?
  • Compania intra intr-o noua faza de dezvoltare. Ce presupune sa fac eu altfel?

In final, un semnal de alarma: atunci cand liderii unei companii nu se aliniaza la propria lor dezvoltare printr-un proces de reflectie si schimbare, toata organizatia va simti un efect devastator. Arata-mi o organizatie blocata si iti garantez ca si liderii ei sunt blocati. Vestita vorba “daca nu-i stricata, nu o repara” te va scoate – mai devreme sau mai tarziu – chiar din ideea de dezvoltare si imbunatatire.

In aceasta lume, dinamica si complexa, reflectia unui lider nu este un lux. Ba dimpotriva! Este o activitate esentiala.

Succes!

© 2015, Mihai Stănescu. All rights reserved.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *