Inflexiuni: episodul 2

Am placerea (really!) sa va prezint al doilea episod din podcast-ul facut impreuna cu Andrei Rosca. Subiectele pe care le abordam sunt in legatura cu stilul de viata antreprenorial, cu deciziile pe care le luam ca si oameni de afaceri si cu nevoia de combatere a individualismului romanesc. Am si ras, pe saturate, acest lucru ne-contrastand cu seriozitatea discutiei. Enjoy!

Pentru cei dintre voi care doresc sa asculte si celalalt episod, il puteti gasi aici.

© 2010, Mihai Stănescu. All rights reserved.

One thought to “Inflexiuni: episodul 2”

  1. Salut Mihai,
    Ideea mi se pare foarte buna, o discutie libera intre doi prieteni despre … „la alegere”. Am vazut ca ati atins niste subiete interesante, si ati incercat sa le imbinati intr-un fel coerent.
    … si daca am „pus” o ureche aici… tin sa fac si eu cateva „completari”. Nu sint de acord cu genul de om care se automotiveaza cu ideea cum ca nu are decat o singura solutie, trebuie sa aiba si un „emergency exist” din tunelul ala de care spuneai. Nu cred ca lucrurile ar trebui sa fie alb-negru decat in cazul binelui si raului (Ying-Yang), in rest sint fel si fel de „nuante” cu care putem „colora” viata sau o activitate antreprenoriala, chiar tu spuneai ca lumea bussinessului s-a deschis foarte mult in ultimii ani, incat ar fi pacat sa ne limitam doar la alb-negru? De ce sa nu fim intr-o permanenta stare de dezvoltare ? De ce sa alegem plafonarea ? Din comoditate ? Practic cand alegem alb sau negru, nu facem altceva decat sa ne punem noi singuri limite, limite pe care cu timpul incepem sa le credem, ele devenind realitatea noastra, de aia spun ca este riscant si pacat in acelasi timp, adik din 6 milioane de feluri in care pot trai, sau imi pot dezvolta bussinessul, de ce sa aleg doar 2 ? Ca sa nu ies din zona de confort probabil , pentru ca atunci ma intalnesc cu situatia : now what? Well… u have to think now :)) Daca opune rezistenta nu mai incerca sa nu te ranesti 😛 (mda stiu … un pic rautacios).
    Ideea asta porneste din educatie practic, din felul in care am fost invatati sa facem lucrurile. Feluri care nu se mai pliaza vremurilor „ciudate”, in continua miscare/schimbare pe care le traim. Pe noi scoala ne invata „nimic”. La inceput acuzam sistemul de invatamant american si credeam ca noi avem cultura generala , noi stim multe , ei sint prosti. Nu mai cred ca e chiar asa, pentru ca „ala” cand termina scoala pe domeniul pe care si l-a ales, chiar stie ce face. Noi in schimb stim de toate , dar ce stim de fapt ? Ce s-a intamplat in rascoala de la 1821 ?!? …. e da , asta da informatie care imi va ajuta in viata de acum inainte 🙂
    NU sintem invatati sa gandim Mihai, noi facem lucrurile mecanic/by the book, asa cum stim noi ca TREBUIEsc facute lucrurile … si atunci de unde inteligenta ? cum poti fi inteligent cand faci lucrurile mecanic, dupa modele gandite de altii inainte ? Faci apel la memorie practic, memorie care te controloeaza daca nu o privesti ca pe o unealta. Osho spunea o chestie foarte interesanta despre inteligenta : Fi atent la spatiul dintre doua ganduri caci aceea este inteligenta, acel tu, acel instinct care nu te inseala niciodata, si pe care noi nu il dezvoltam, pentru ca ne este mai comod sa ne aducem aminte cum trebuie, decat sa gasim solutii la situatia data, si facand apel la memorie … noi muncim , noi nu gandim. 😉
    Oamenii nu au o directie in general pentru ca scoala nu ne ofera o directie, iar dupa ce terminam scoala … iesim „niste unii” cu diploma, pentru ca noi invatam de frica, sau pentru nota, sau pentru diploma, nu ca sa dobandim cunostinte noi, cunostinte pe care sa le legam singurei in mintea noastra, din care sa reiasa un „produs intern brut”. :)) Acest „produs intern brut” cred ca valoreaza mult mai mult decat ce a facut ‘nea Gigel la 1821, in fine … nu vreau sa dau o tenta prea critica commentului meu, insa noi romanii trebuie sa ne trezim asta e clar ;).
    Ai spus o chestie care mi se pare geniala : incapacitatea de a folosi informatii relevante. Da, asta da problema care daca ar fi rezolvata … lucrurile ar deveni mult mai usoare. As mai putea „abera” in continuare insa vreau sa vad si alte pareri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *