Criza de 6 ore

E criza iar. Cel putin asta anunta toate canalele de comunicare internationale, mai mult sau mai putin oficializate. „Criza” inseamna schimbare si oportunitate, sa nu uiti asta. Si pentru noi, oamenii, a ne descurca cu schimbarile este poate cea mai importanta activitate. De ce sa te sperii de ea? Doar o faci, mai toata viata.

Uneori chiar ideea de schimbare poate fi o piedica in calea schimbarii. Aproape de fiecare data cand vorbim de schimbare, parca ne vine sa lasam lucrurile exact cum sunt, de teama pierderii a ceea ce avem deja. Imi amintesc un moment amuzant de acum 7-8 ani, in care discutam cu un presedinte de companie. Subiectul era un program de „schimbare organizationala” pentru compania pe care o conducea. Mai pe romaneste, lucrurile avansasera atat de mult in directii nu tocmai bune, inca era nevoie de o schimbare radicala. Cu toate acestea, simpaticul presedinte m-a rugat sa denumim altfel programul, „…ca sa nu ii speriem pe oameni!„. Amintirea aceasta imi revine ori de cate ori ma gandesc la prima piedica in calea schimbarii: chiar ideea de schimbare!

Ceea ce mi se pare foarte interesant este ca schimbarea nu este, in sine, un lucru tangibil. Nu stim decat rezultatele dorite ale unei schimbari, nu si cum functioneaza schimbarea in sine. Deseori, schimbarea vine intr-o forma atat de necunoscuta incat credem ca …pur si simplu nu este vorba despre noi. E despre ceilalti! Am intalnit o gramada de oameni – facand coaching in Romania sau pur si simplu in intalniri sociale – care sunt realmente convinsi ca schimbarea este apanajul guvernantilor, a politicienilor si a „clasei de conducere„. Sefii trebuie sa se schimbe, ca sa facem si noi ceva! Daca te uiti in lume, orice schimbare sociala sau politica, institutionala sau organizationala debuteaza exact invers: oamenii simpli isi dau seama ca ceva nu mai merge bine si semnalizeaza asta. Sau chiar iau masuri locale, daca sunt suficient de maturi si controleaza bine lucrurile.

Iti place sau nu, schimbarea este inevitabila. La fel de inevitabila ca si respiratia.

Insa lucrurile nu stau chiar atat de …rau. Putem controla un lucru extrem de important, in fiecare schimbare prin care trecem: primul pas inspre o stare noua a lucrurilor, actul prin care lasam de-o parte frica de insucces. Iti propun sa incerci acest prim pas, intr-un exercitiu foarte simplu: ia-ti o zi completa libera din cadrul vietii tale aglomerate si propune-ti sa faci orice iti trece prin cap. Bineinteles, in limitele posibilitatilor tale. Insa propune-ti si o limita de timp, sa zicem 6 ore. Ai 6 ore intregi sa faci fix ce vrei tu. Aceasta este sarcina ta.

Inevitabil, va trebui sa faci cateva alegeri: fac asta sau altceva. Avand numai 6 ore, chiar e nevoie sa faci ceva ca sa iti duci la indeplinire sarcina!

***

Ei, cum a fost? Regreti alegerile pe care le-ai facut? Iti doreai sa fi facut altceva?

Presupunerea mea este ca regretul nu se naste neaparat din actiune, ci mai degraba din lipsa ei. Ar fi interesant sa imi spui daca ti-a fost atat de greu sa infrunti demonul „deciziei gresite”, incat sa nu fi facut nimic toate cele 6 ore. Nimic in afara lucrurilor pe care le faci oricum in fiecare zi.

Cum te-ai simtit? Ti-a fost teama? Te-ai entuziasmat? Te simti implinit?

Te intreb pentru ca toate aceste emotii sunt parte din viata, sunt rezultante potentiale ale ideii de schimbare. Iesirile in afara cotidianului ultra-confortabil in care te-ai instalat …iti hranesc sufletul!

Ok, respira. Hai inapoi, in realitate. Asta e viata ta. Este esential sa te misti inainte, inspre viitor, chiar daca de multe ori ti se pare ca drumurile pe care mergi sunt aproape fara sfarsit. Alege. Iesi din timpul tau predictibil si inainteaza in viitorul complet necunoscut al vietii tale. Hai!

***

De fapt, iesirea pe care ti-o propun este ca orice alta iesire: o calatorie. Asta inseamna ca iti pastrezi vointa si putinta de a schimba traseul oricand. Si mai inseamna ceva: indiferent de conditii, vei invata si iti vei imbogati sufletul.

 

© 2011, Mihai Stănescu. All rights reserved.

2 thoughts to “Criza de 6 ore”

  1. Da…, si daca toti si-ar da seama si ar intelege si ar aplica ce sustii si transmiti prin articolele tale Mihai..am trai intr-o lume plina de oameni cu adevarat vii. Succes pe mai departe si iti urez la cat mai multi oameni in jurul tau receptivi in a evolua!:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *