Posts Tagged ‘dezvoltare’

SMEs are 99.8% of all EU businesses

Monday, November 2nd, 2009

we exist!SME, adica “Small & Medium Entreprises”. La noi se numesc IMM-uri (Intreprinderi Mici si Mijlocii). Iar pentru toata aceasta multime de initiative private, Uniunea ar cam trebui sa fie responsabila sa elaboreze un set de proceduri clare si orientate catre evolutie.

Va traduc un exemplu de initiativa adresata direct UE, care initiativa ma incanta in cel mai mare grad:

Cele 8 reguli de aur pentru membrii Parlamentului European.

(E.S.B.A.: http://www.esba-europe.org)

1. Lipsa masurarii impactului legislativ asupra IMM-urilor = absenta legislatiilor noi in UE

Masurarea impactului in business a noilor reglementari UE ar trebui insotita de un “test pe IMM-uri”, pentru ca UE sa se asigure ca nu incarca degeaba IMM-urile cu masuri administrative dificile.

2. IMM-urile sunt ANGAJATORI. Regulile mai simple si mai flexibile asigura job-uri mai multe si mai bune.

2/3 din populatia EUropei lucreaza in IMM-uri. Centrii EU de decizie trebuie sa ia in considerare particularitatile IMM-urilor atunci cand propun o noua lege europeana a angajarii.

3. Ganditi SI MAI MICRO: 91.8% din toate companiile din EU au mai putin de 10 angajati.

Politicile Uniunii Europene trebuie sa recunoasca pe deplin importanta micro-intreprinderilor si a angajatilor in propria afacere ca si sursa majora de locuri de munca si de bogatie.

4. Piata Unica Europeana: nu mai vorbiti despre ea, CONSTRUITI-O!

Definitivarea Pietei Unice Europene este de o importanta cruciala in facilitarea schimburilor transfrontaliere intre IMM-uri. Mai putin de 15% din IMM-urile europene beneficiaza direct de Piata Unica, pentru ca aceasta reglementare nu e suficient de practica.

5. ACUMULAREA de birocratisme inutile incetineste competitivitatea, crearea de noi locuri de munca si potentialul inovativ al IMM-urilor.

Este nevoie ca decidentii Uniunii Europene sa isi multiplice eforturile in a scadea birocratismul. Poverile administrative sunt cel mai mare obstacol al dezvoltarii IMM-urilor.

6. IMM-urile au nevoie de reguli financiare si investitori care sa le sprijine, nu vice-versa.

Uniunea Europeana este de departe zona cea mai puternic orientata catre depozite de economii financiare. Implicit, sectorul financiar ar trebui sa sprijine dezvoltarea antreprenoriatului si a IMM-urilor si sa ghideze inovatiile financiare catre economia reala, in dauna celor speculative.

7. Investind in inovatie, investiti in viitor.

Profitati de enormul potential inovativ al IMM-urilor prin crearea unui sistem eficient al proprietatii intelectuale, atat ca si costuri, cat si ca timp.

8. IMM-urile sunt numite “coloana vertebrala” a economiei; deci aveti grija de coloana vertebrala!

IMM-urile sunt o parte importanta a solutiilor de revenire din criza economica si un aliat puternic in a re-aduce economia Uniunii Europene la normalitate. Parlamentarii europeni ar trebui sa forteze implementarea “Small Business Act” la nivelul intregii Uniuni.

Acum vine si intrebarea mea:

ce credeti despre aceste idei, ne vor ajuta cu ceva pe noi, romanii?

———

Aceste reguli sunt preluate de pe site-ul European Small Business Alliance.

i don't have time…

Thursday, October 29th, 2009

mirrorAstazi, umbland prin arhivele personale dupa ceva materiale despre comunicarea non-verbala, am trait un moment foarte frumos, generat de o fila primita la randu-mi de la unul dintre oamenii care si-au indeplinit, in viata mea, rolul de mentori.

Rezultatul a fost o reamintire plina de caldura (stiti sentimentul, cand gasiti telefonul unui prieten drag, cu care nu ati mai reusit sa tineti legatura?), pe care m-am gandit sa v-o impartasesc: am sa postez aceasta poezie regasita de mine dupa 9 ani.

Ca si atunci, si acum imi place foarte mult. Si va indemn sa reflectati un moment asupra ei, poate va deschide cateva porti personale, orecum-intepenite de viata de zi cu zi.

I don’t have time

to have time for everything

I don’t have seasons enough to have

a season for every purpose, Ecclesiastes

was wrong about that.

I need to love and to hate at the same moment,

to laugh and cry with the same eyes,

with the same hands to cast away stones and to gather them,

to make love in war and war in love.

And to hate and forgive and remember and forget,

to set in order and confuse, to eat and to digest

what history

takes years and years to do.

I don’t have time. When I lose, I seek, when I find

I forget, what I forget I love, when I love

I begin to forget.

And my soul is experienced, my soul is very professional.

Only a body remains forever

an amateur. It tries and it misses,

get muddled, doesn’t learn a thing,

drunk and blind in it’s pleasures

and in it’s pains.

I will die as figs die in autumn,

shriveled and full of ourselves and sweet,

the leaves growing dry on the ground,

the bare branches already pointing to the place

where there’s time for everything.

Yehuda Amichai

coaching la pliculet (2)

Monday, October 26th, 2009

Continui seria “coaching la pliculet” cu o alta intrebare care – paradoxal -  imi da energie in fiecare zi:

Daca faci si astazi ce-ai facut ieri si alaltaieri,

unde te vezi ajungand in 25 de ani?

growing seed

Intrebarea se refera la ce putem schimba si ce putem pastra in viata noastra, pentru a avea mai multa implinire, mai mult succes. De cele mai multe ori, oamenii tind sa ramana in acelasi “loc” pana cand viata le da un impuls catre inainte. Si acel impuls este, aproape intotdeauna, perceput ca dureros.

Care sunt raspunsurile voastre? Le astept aici.

It's what you learn after you know it all that counts. (John Wooden)

Saturday, October 24th, 2009

Vin de la un meeting cu cativa business-owneri. Si sunt un pic deranjat de o atitudine pe care am intalnit-o des, atat la oamenii de afaceri, cat si la alte “staruri” si “starlete” locale. Atitudinea este “I know it all“.

ce muschii mei...

De fiecare data cand apare aceasta atitudine, ma mir precum un copil: cum a ajuns acel om sa creada cu sinceritate ca le stie pe toate? Care e obligatia, tensiunea, resortul intern care il face sa declare, aprobator, “da, stiu!”? Ma crucesc – cu limba-n gura, cum faceau crestinii la Stambul pe vremea otomanilor – si caut sa termin cat mai repede discutia. Asa am facut si de acesta data, cu unul dintre putin-milionarii prezenti…

Ajung acasa, dau drumul la tv, pe un canal serios, pic intr-o emisiune serioasa …ghici ciuperca ce-i!? EXACT aceeasi atitudine, la majoritatea invitatilor! Ba chiar si la moderatori, fara nici o …moderatie. Nu gresea cel care a spus ca romanii sunt o tara de intelectuali. Insa practica ne omoara.

Sincer, cred ca acesta atitudine este unul dintre principalele blocaje in evolutia noastra, ca specie. In particular, un imens blocaj in calea unei Romanii mai dezvoltate, mai sanatoase, mai adulte.

Atat voiam sa va impartasesc. Ah, si-o intrebare:

Ce vreti cu ardoare sa mai invatati, chiar daca stapaniti bine domeniul vostru de activitate?

Schimbarea poate fi fun!

Saturday, October 10th, 2009

Coaching-ul insemna schimbare catre dezvoltarea autonomiei tale, a echipei din care faci parte, a grupurilor in care traiesti, a societatilor noastre. De cele mai multe ori, schimbarea asta e conotata negativ in primii pasi: “de ce s-o fac?!… e greu!!… lucrurile merg acceptabil si asa”. Dupa aceasta iesire din confortul personal, rezultatele destind atmosfera si ne putem bucura impreuna de noutatea implicita a dezvoltarii noastre.

Uneori, schimbarea se poarta pe sine, cu ajutorul umorului. Haideti sa radem de lucrurile care ni se par ca ne blocheaza si sa pasim mai departe! Asa ca va invit: uitati-va bine la acest experiment!

Cum vi s-a parut? Eu am fost impresionat de cat de putin efort au depus cei care au ales sa urce pe scari…

In ce parte a vietii ai putea aplica aceasta idee?

Linistea

Thursday, September 24th, 2009

Urechea este mai importanta decat toate celelalte organe luate in comun. Exceptie facand ochii, poate, vizualul a cucerit o lume intreaga (si nu vad cum ar putea auditivul sa recupereze). Si totusi, urechea este cel mai important organ al corpului uman.

Cred ca stiti cu totii regula comunicarii directe: 80% limbaj non-verbal, 20% limbaj verbal. La prima vedere, limbajul non-verbal ar cadea in proprietatea vizualului (uite-l cum se misca!), insa nu este chiar asa. Tonul vocii, cadenta cuvintelor si respiratiei, pauzele dintre cuvinte si modul in care se leaga ele unele de altele, totul este o marturie atat a momentului pe care il impartasim cu partenerul sau partenerii de conversatie, cat si a stadiului de dezvoltare interioara (sau personala) a participantului la o discutie.

Mai mult decat atat, urechea este un organ care acopera 360 de grade. Pur si simplu nu poti sa iti concentrezi auzul intr-o directie, vei auzi tot ce e imprejurul tau si vei alege sa te apropii si sa te departezi de sursele de sunet. Si din 360 de grade putem percepe infinitv mai multe lucruri importante pentru noi decat din bietele 120 de grade (more or less) ale campului vizual. De fapt, sunt 360 +… pentru ca – cel putin unii dintre noi – ne ascultam pe noi insine. Vocile noastre interioare, care ne ghideaza, ne interzic, ne indeamna si ne ofera un echilibru fata de vocile exterioare noua.

In acest context, tacerea devine un fenomen ultra-semnificativ. Mi s-a intamplat de mii de ori sa inteleg din tacerea unui om fraze intregi, in mai putin timp decat ar fi nevoie pentru a le rosti. Din tacere se nasc ideile profund originale, sigur ati remarcat asta. Exista dialog, implicare, informatii dar…. deodata se lasa tacerea si tot ce-am gandit pana atunci se schimba drastic. Dupa cateva momente, tacerea este “rupta” de cateva cuvinte, care de obicei incep cu “aha….!!!”.

Exista multe taceri: simpe, jenate, cu sens, prostesti, finale, conclusive, incapatanate, active, orgolioase, zambitoare, pline de talc, etc etc. De fiecare data, gasesc ca o tacere primita de la celalalt corespunde unei voci interioare pe care o ascult destul de rar. Adica tacerea e un fel de imbogatire, pentru mine. Si cand tacerea se transforma in liniste, parca se deschide campul acela de maci al lui Van Gogh: ne transpunem intr-un peisaj trans-figurat al propriei persoane, in care are suficient loc si celalalt, oricare ar fi el.

Cu oamenii cu care lucrez e simplu: se asteapta sa fiu tacut mai degraba decat vorbaret. Adica urechile lor isi asculta gura, mai degraba decat pe-a mea. Incercati sa creati SPATIU pentru o conversatie buna, nefacand nimic altceva decat sa mentineti linistea – a voastra si a celuilalt – atat cat exista. Imaginati-va o camera a tacerii, in care se elaboreaza planurile unui viitor incredibil de frumos. Si invitati-l pe celalalt (partener de discutie, de viata, de coada la supermarket, de afaceri, de drum, etc) sa intre in acest spatiu. Rezultatul: cel putin un zambet, cel mult o energie uriasa care apare si se manifesta creand lucruri de care va era dor.

Va lansez cateva intrebari. Repetati-le cu voce tare (chiar daca inauntru, nu in afara) si incercati sa va dati un raspuns:

- De cate ori pe zi imi vine sa creez/pastrez linistea?

- Cand sunt in linistea mea, ce ma perturba cel mai adesea? Un gand, o amintire, imaginatia?

- De fapt, ce incerc sa spun cand tac?

- Ce aud si inca nu vad la celalalt?

- Cine/ce imi tot distruge linistea? Cu ce scop? De ce are nevoie?

- Cum pot sa meditez in tacere macar 10 minute pe zi? Ce limite e nevoie sa trasez?

The human being is a self-actualizing and self-realizing being. Adica nu e nevoie sa facem ceva iesit din comun, ca sa evoluam (mental, emotional, spiritual). Doar sa ne oferim o super-tacere, plina de energie si de zambet.

Enjoy…the silence!

10 factori care garanteaza succesul unui program de coaching

Wednesday, September 16th, 2009

In comunitatea de coaching din Romania am intalnit de mai multe ori intrebarea: “cum te descurci sa faci coaching cu o corporatie intreaga?”. Dincolo de faptul ca intrebarea mi se pare destul de impropriu pusa (nu fac coaching cu o corporatie intreaga, desi in cateva cazuri am lucrat cu echipa de manageri si apoi cu managerii din nivelele de mijloc sau viceversa), e nevoie sa spun aici ca raspunsul meu e destul de simplu:

Sunt atent sa ating minim 8 din cei 10 factori de care depinde implementarea cu succes al unui program de dezvoltare organizationala prin coaching.

Vi-i prezint mai jos, exemplificand cu situatii prin care am trecut:

1. LEGATURA CU STRATEGIA COMPANIEI pe termen scurt, mediu si lung. Daca, de exemplu, corporatia are ca si directie cresterea in cifre absolute, corelata cu modificarea de indici macro-economici existenti in economia locala (asa cum au fost mai toate corporatiile de la noi pana acum 18 luni), e nevoie sa ma intreb care sunt primele modificari ale culturii acelui grup de oameni, modificari care sa permita accelerarea cresterii profitabilitatii. In particular, observ indicatorii de performanta comportamentala a liderilor de echipe: care sunt schimbarile de comportament care au adus admiratia celorlalti?

2. IDENTIFICAREA UNUI ALIAT in echipa executiva. Minim unul. De obicei investesc timp in 4-5 intalniri cu diversi membri din board-ul companiei, in care exploram locurile cele mai potrivite de implementare a coachingului. In unele cazuri agregarea se face rapid (cu intreaga echipa de management), alteori aceasta etapa necesita timp. Insa, dupa parere mea, identificarea sustinatorilor si generarea unui “front de lucru” este o etapa atat de importanta incat daca nu e corect realizata, contractul de coaching este extrem de fragil.

3. CLARIFICAREA ROLULUI DE COACH in imaginarul organizatiei. De ce atata PR? Pentru ca de multe ori am fost confruntat cu imaginea “coach = fixer”, ala care ii rezolva pe aia neperformanti, desteptul care ne lipsea, omul care a vazut multe medii de afaceri si poate sa “ii faca bine” pe managerii de care nu suntem asa de multumiti. Atentie, aici! Aceasta clarificare nu necesita neaparat un efort EXPLICATIV. Nu va apucati sa recitati din memorie rolul coach-ului si cum nu face el nimic in locul nimanui! Mai degraba aratati-le ordonatorilor de bugete care le sunt punctele tari si slabe ca si manageri, ajutati-i sa si le identifice in cadrul echipelor lor. Si daca cumva incearca sa va delege, identificandu-va cu seful lor, ganditi-va de 3 ori inainte sa certificati ipoteza delegarii. Nu uitati: daca sunt aici sa provoc schimbarea, si eu voi fi provocat la randul meu sa ma schimb! Oferiti sedinte de coaching gratuite, chiar un workshop de prezentare in care lasati-i sa vorbeasca despre cum vad urmatorul succes.

4. DEFINIREA POTRIVIRII INTRE COACH SI CLIENTul corporativ. Inainte de a porni ofertarea unei multinationale, intrebati-va foarte sincer daca chiar doriti sa lucrati intr-un mediu corporatist. Aveti experienta necesara, stiti sa identificati coordonatele de management si de politica interna, puteti vedea procesul decizional in intregimea lui? cred ca e foarte necesar sa fim onesti, ca si coach-i, cu noi insine in primul rand. Din punctul meu de vedere, una dintre cele mai bune abordari in primele intalniri este cea a BURETELUI: retin orice informatie, oricat de irelevanta pare la prima vedere. O RETIN, nu O INTERPRETEZ. Metafora care ma ajuta este cea e piesei de teatru: desi stiu ca va fi in 3 sau 4 acte, nu am habar de personaje, de scenariu, de recuzita, lumina si mai ales regie.

5. OFERIREA DE OPTIUNI MAI POTRIVITE decat coaching-ul. De mai multe ori, am observat ca la nivel de middle-management lipsesc competente specifice. Cred ca pot formula si o mica regula aici: cu cat seful de departament este un specialist mai bun, cu atat competentele subordonatilor directi sunt mai scazute. Rezulta de aici o sugestie directa:  nu va temeti ca ati putea sa pierdeti un contract de coaching daca ajungeti la concluzia ca managerii trebuie sa invete ceva nou & specific postului lor. Oferiti training, consultanta, mentoring, shadowing, etc. de fiecare data cand vedeti o nevoie. In acest fel veti avea aliati puternici in organizatie si intre colegii din piata de dezvoltare.

6. COMUNICARE SUSTINUTA CU CLIENTUL corporatist. Nu ezitati sa ii sunati, sa le propuneti intalniri si sa clarificati harta proiectului de fiecare data. Managerii din Romania sunt deja destul de educati in privinta coaching-ului (in teorie) si a ceea ce poate oferi un coach. Multi dintre ei se asteapta sa fie intrebati diverse lucruri, chiar inainte de a incepe, propriu-zis, contractul. Oferiti – inca o data! – sedinte gratuite cu oricine e dispus sa accepte ideea de coaching. Nu numai la inceputul contractului, ci si pe toata durata lui. Nu respingeti ceea ce se numeste “corridor coaching”, micile intalniri pe holurile companiei care devin sedinte-fulger de coaching.

7. ASIGURAREA CONFIDENTIALITATII din partea coach-ului. Suna banal, a regula etica pentru “juniori”, de acord. insa este unul dintre factorii FUNDAMENTALI ai succesului, in orice relatie de coaching. Aplicata la mediul corporate, asigurarea confidentialitatii poate insemna diferenta dintre succes si insucces. In alta ordine de idei, de mai multe ori am observat ca notiunea de “confidentialitate” este suprapusa cu cea de “secret”. Nimic mai fals! Cand exista secrete, nu exista… confidenta! Cuvantul “confidentialitate” vine din limba latina si inseamna “a avea amadoi incredere”.

8. CREAREA CONTRACTULUI de coaching. Adica a hartiei prin care se agreaza practic toate contractele psihologice stabilite pana la acel moment cu indivizii si/sau grupurile implicate in proiectul de coaching. De multe ori, contractele individuale de coaching cu managerii din aceeasi companiei au evoluat intr-un contract-cadru la nivel de organizatie. De si mai multe ori, obiectivele scrise in contract sunt generale/nespecifice, datorita tentatiei gestionarului intern de a acoperi “cat mai multe posibile arii de probleme” ivite. Atragandu-va atentia asupra acestui lucru, revin la primul punct: cele mai puternice contracte de coaching sunt acelea care sunt “legate” de perfrmantele de business ale companiei!

9. INTEGRAREA COACHING-ULUI in programele de dezvoltare “clasice” ale companiei-client. De aceea e nevoie sa faceti rapid legatura cu orice forma de evaluare a angajatilor, pre-existenta in companie. Eventual, sa le oferiti alternative mai bune directorilor/sefilor de departamente. In Romania exista deja mai multe companii de servicii HR care pot face asta cu profesionalism. O alta tactica pe care o adopt este “early results”: din prima intalnire cu echipa de management, acestia vor simti ca ceva s-a schimbat in mediul lor, in relatiile dintre ei sau in modul in care iau decizii.

10. APRECIEREA/CALCULAREA R.O.I. pentru programul de coaching corporatist. Din experienta mea, ROI-ul unui program de coaching in mediul corporate este de minim 500%. Unele organizatii au invatat sa calculeze returul investitiilor in training si/sau consultanta de business. Altele se bazeaza (sic!) pe superiorii directi (Viena, Amsterdam, NY, Londra, etc). Dar cele mai multe evita subiectul, aducand tot la nivel de “simtire”: “simt ca am avut succes!”. Departe de mine gandul ca acest argument nu este unul valabil! Insa cred ca e nevoie sa fie echilibrat cu niste cifre. Asa ca indemn pe orice coach, consultant sau trainer sa aiba o discutie solida cu finantatorul proiectului si cu beneficiarii sai, macar o data pe luna, pe aceasta tema.

In incheiere, repet ce-am spus la inceput: eu unul urmaresc implementarea acestor factori, in orice contract din mediul corporatist. Si nu o fac din placeri didacticiste, ci este unul dintre instrumentele care imi genereaza clienti la acest nivel, prin recomandari indirecte intre beneficiarii din trecut si posibilii beneficiari din viitor.

Succes!

Despre Monique

Friday, March 27th, 2009

Monique:

Citate care imi plac, foarte potrivite ideii mele despre coaching:

“Even if you are on the right track, you’ll get run over if you just sit there.” (Will Rogers)

„Nu poti invata pe nimeni nimic. Poti doar ajuta oamenii sa se descopere.” (Galileo Galilei)

„Never do for others what they can do for themselves.” (The Iron Rule)

Ca profesie sunt psiholog. Ca ocupatie sunt Coach si Aerobic Trainer.

In 2002 am absolvit un training de formare in Coaching & Mentoring cu Jerome Chidarom, Master Coach, moment care a marcat fundamental traseul carierei mele: am renuntat la invatamant dupa 7 ani de experienta si la psihoterapie (dupa 3 ani de formare) si am ales mediul organizational in care mi-am petrecut 4 ani.

In prezent sunt Associate Coach in cadrul RoCoach.

Am asistat multi profesionisti si echipe. Am antrenat oameni care si-au asumat noi responsabilitati, manageri care isi doreau sa se dezvolte permanent, am asistat echipe in formare, am ajutat la formarea de echipe, am lucrat cu oameni care cautau directia in cariera.

Obiectivul meu este continui sa-mi traiesc viata cat mai deplin cu putinta si sa-i ajut pe cei care imi cer acest lucru sa-si atinga propriile obiective.

Puncte forte: sunt un bun ascultator, nu judec, sunt dinamica, intuitiva, stiu sa facilitez gasirea de solutii in situatiile dificile.

Clientii mei au gasit in cadrul sedintelor de coaching un spatiu sigur, confidential, care le-a permis transpunerea viziunii in actiune.

Cand nu sunt implicata in proiectele de dezvoltare sau in sedintele de coaching fac cu multa placere sport, scriu, citesc, merg la spectacole de tot felul, ma intalnesc cu prieteni vechi si noi.

Email: monica.cazan@coaching.ro