Seara de Coaching „Valorile mele și valorile companiei”

Din experienţele mele de coaching în România, am înţeles de multe ori că lipsa de rezultate, ca şi lipsa de dialog, provin din aceeaşi sursă crucială: valorile noastre cele de toate zilele. Ori nu suntem suficient de clari cu dumnealor, ori funcţionam în moduri care ne depărtează de dânsele! Să îţi pui o ţintă financiară şi să te îndrepţi către ea cu o atitudine de Superman este excelent… până când îţi dai seama că acţiunile sunt în opoziţie directă cu valorile tale. Să te „culci pe laurii victoriilor apuse” şi să acţionezi ca şi cum succesul este ceva liniar şi de neclintit este nemaipomenit… până când realizezi că situaţia s-a schimbat dramatic şi nu ai avut minte & timp să te reajustezi.

Exemplul 1:

Acum ceva vreme, am primit un manager general al unei companii de servicii, manager care mi-a cerut coaching pentru el. În prima întâlnire, am remarcat o frustrare de grad înalt, însoţită de un fel de resemnare în faţa a ceva care părea de nemişcat:

„Am setat acelaşi target de venituri 4 ani la rând şi, dintr-o mulţime de motive, nu am reuşit să îl atingem niciodată. PE de altă parte, ştiu că îl putem realiza şi cred că fac ce trebuie! Şi am venit cu senzaţia asta de „îmi scapă printre degete”. Sunt 100% sigur că la mine e problema şi de aceea vă cer câteva întâlniri. Mă puteţi ajuta?” Citește mai mult

Leadership practic: invatarea invatarii

Mai deunazi, mi-a venit o idee: sa ii intreb pe liderii – cu care inca nu am lucrat direct in coaching in Romania – de business daca isi aloca timp sa se gandeasca. Asta pentru ca in ultima perioada intalnesc din ce in ce mai multi manageri care …stau intr-o idee. Fixa, de obicei. Sau intr-un ansamblu de idei bine conturate, care nu arata in nici un fel a secolul 21.

Ideea mi-a venit, bineinteles, reflectand in liniste asupra evenimentelor din aceste luni inghetate. Si iti spun: fara reflectie, nu poate exista invatare adevarata! Cel putin, nu la adulti. Fraza asta este o declaratie foarte cinica la adresa liderilor din Romania. De ce? Pentru ca majoritatea celor pe care ii cunosc – cu cateva exceptii – spun, in continuare, ca nu au timp. Pentru ca activitatea si activismul sunt la putere, in modelul mental al conducatorului.

Pentru ca:

  • acordul pe strategii, pe planuri de actiune, pe proiecte,
  • bugetarea si monitorizarea,
  • explorarea de noi oportunitati si contactul cu noi parteneri,
  • reprezentarea companiei in fata celor mai importanti clienti,
  • vanzarea si cumpararea altor afaceri
  • livrarea maximului de calitate prin servicii si produse
  • urmarirea fluctuatiilor din piata
  • influenta la nivel zonal, european si mondial
  • „problemele” si conflictele din organizatie
  • schimbarile bruste de directie, la nivel supra-statal
  • conferintele, congresele si toate celelalate evenimente publice
  • …si lista poate continua la nesfarsit!

…toate acestea sunt direct legate de „Afaceri”. Care „Afaceri” vine de la „A Face”. A face inseamna a avea rezultate. A nu face inseamna a nu avea rezultate. Seducator de simplu, nu ti se pare? Citește mai mult

66 de intrebari care fac diferenta

Daca vorbim despre dezvoltarea managerilor in organizatiile care functioneaza in spatiul european, trebie sa luam in considerare o diferenta fundamentala intre zona est-europeana si Occident: piata de dezvoltare de „soft skills” o intrece cu milioane de euro pe cea din vest. Nu o spun eu, ci studiile din ultima decada. Implicit, ceea ce iese la suprafata dupa o sumara analiza este necesitatea acerba de a recupera decalajul de educatie de leadership dintre economiile dezvoltate si cele aflate in curs de dezvoltare. Pana in acest punct, nimic nou. Intrebarea fundamentala mi se pare a fi – dupa o experienta de mai mult de 10 ani in coaching in Romania si Europa Centrala si de Est – ce mentine inca aceasta diferenta la un nivel atat de ridicat? Care este adevarata natura a acestui decalaj? Ca vorba aia, prosti nu suntem! Si am exportat o multime de creiere extrem de valoroase, creiere care au primit o buna parte a educatiei de leadership in zona de provenienta. La noi, in …est.

Voi incerca, in randurile urmatoare, o explicatie. Pornind de la ce imi este evident din practica de coaching cu lideri de organizatii pe subiecte concentrate pe leadership, primul lucru care imi vine in minte este viziunea liderilor asupra ideii de „ordine”. Ordinea implicita a efortului de a crea valoare si de a atrage profit, ordinea in care procesele organizationale se developeaza, ordinea in care sarcinile si proiectele sunt executate. Citește mai mult

Motive pentru care inca nu ti-ai implinit visele

Revin aici dupa o perioadă mai lungă de pauză. Pauză în care am acompaniat mai mulți manageri din organizațiile mari și foarte mari din România să își deseneze – creativ și concret – viețile profesionale, individuale și de grup, în lumina succeselor pe care și le doresc. Din toată această perioadă de intensă practică de coaching în România și în alte țări alăturate am extras câteva concluzii. Cea mai pură și dură este aceea că mulți dintre oamenii pe care i-am intâlnit nu pot exprima, verbal sau în alte moduri, motivațiile lor ultime de activitate. Nu știu sau nu vor să știe răspunsul la clasica întrebare de coaching: „care este visul tău?”.

Poți să marșezi pe ideea foarte atrăgătoare că deh, executivii de top, CEOii și proprietarii de business-uri sunt personaje care au un grad ridicat de realism, sunt pragmatice și bine ancorate în realitatea cotidiană. Sau îți poti servi un alt fel de explicație, mai moralizatoare, care să conțină cuvinte gen umilință, servitudine și leadership. Indiferent cum ai apuca-o, realitatea pe care o percep rămâne aceeași: oamenii uită, de cele mai multe ori, să își concentreze resursele personale în a-și împlini visele cele mai profunde. Citește mai mult

14 pentru 2014

Întâi de toate, bine am ajuns în 2014!
Ca și prim post pe anul cel nou, m-am gândit să vă ofer un micro-set de recomandări/sfaturi de viață (profesională). Și aici mă adresez în special celor care conduc oameni și lucrează în fiecare zi cu ei. Îndrăznesc să le numesc sfaturi, pentru simplul motiv că în ultimii 2-3 ani am lucrat cu mai mulți manageri și lideri cu 5-10 ani mai tineri decât mine. Și mulți dintre voi aveți nevoie de măcar un mentor!
Departe de mine gândul de a mă „pune pe piatra filosofală„. Însă cred sincer că împreună putem scurta definitiv lungul drum al învățării conducerii oamenilor. Și mai cred că sunt prezent la toate încercările prin care treceți, din această perspectivă. În mai bine de 12 ani de coaching în România, am văzut o mulțime de situații foarte asemănătoare cu ce vă voi spune mai jos. Pentru măcar atâta lucru, merită poate să luați în considerare mica mea listă.
Deci, dacă ești manager, lider sau pur și simplu resonsabil pentru viața si activitatea profesională a unui grup de oameni, citește cu atenție! Să începem, deci:
  1. Ca leader, primul lucru pe care trebuie să îl faci pentru a deveni mai bun este să știi cât de multe despre profesia ta. Niciodata să nu stai deoparte, crezând că știi totul. În schimb, te îndemn să înveți în continuu cum poți deveni mai bun atât de la persoanele din jurul tău cât și de la competitorii tăi.
  2. Managerii care evită conversațiile jenante de multe ori dau dovadă că nu au stimă de sine sau că nu vor să pară nemiloși. Totuși, în aceste vremuri guvernate de tehnologie, nimic nu depășește valoarea unei conversații față-în-față cu membrii echipei tale.
  3. Este mai ușor să distribui un document via email decât personal, cerând în același timp feed-back. De data aceasta, recomand să nu alegi drumul mai ușor – axează-te pe primirea unui feedback în timp real.
  4. Nu fii acel șef care preia idei iar apoi le distribuie ca fiind ale sale. S-ar putea să te ajute pe termen scurt, însă dacă faci asta în mod constant nu vei ajunge departe pe scara leadershipului.
  5. Șefii obsedați de control de obicei sunt nesiguri pe pozițiile lor și pe capacitatea de a face lucrurile bine. Dacă ești un astfel de leader, gândește-te de ce ești așa și încearcă să îți revizuiești atitudinea.
  6. Este greu să renunți la avantajul pe care îl ai față de alte persoane.Un leader cu adevărat eficient știe importanța delegării muncii către alți membri din echipă. Învață arta delegării!
  7. Perfecțiunea este un a dintre cerințele impuse de aproape orice lider. Totuși, ai grijă să nu folosești asta drept scuză pentru a-ți împinge echipa să obțină rezultate imposibile.
  8. Poate fi dificil să ai incredere în echipa ta dacă nu ai încredere că fiecare membru din echipă își dă silința de a performa cum poate mai bine. Dacă leadershipul tău este eficient, nu ai pentru ce să te îngrijorezi pentru că echipa ta își va da silința să nu te dezamăgească niciodată.
  9. Dacă vrei să le arăți cine e șeful, te îndemn să te îmbraci ca unul.
  10. Unii șefi mai sunt câteodată adepți ai manipulării, se încurcă în politică și nu prea sunt de încredere. Acest tip de oameni nu va ajunge niciodată prea departe.
  11. Permite-le angajaților tăi cei mai buni să își ia pauze regulate. Chiar și cei mai buni pot ceda dacă lucrează la nesfârșit, luni întregi.
  12. Un leader poate fi respectat numai dacă e capabil să își ia riscuri de a merge mai departe. Nimeni nu dorește un leader care alege mereu opțiunea sigură în timp ce rivalii ating culmi nebănuite.
  13. Ai câteodată și zile proaste și te îndemn să fii atent – ai grijă să nu transmiți asta și echipei tale. Mai mult decât atât, echipa ta ar trebui să fie mereu bucuroasă să te aibă în preajmă din pricina optimismului cu care îi „inunzi”.
  14. Inteligența emoțională începe să lipsească cu desăvârșire în rândul șefilor din aceste vremuri. Se bazează foarte mult pe date și cifre în loc de a cunoaște mai bine poveștile din spatele lor. Fii atent în citirea semnalelor emoționale pe care echipa ta ți le transmite atunci când interacționați.

În încheiere, fără alte comentarii, îți doresc mult succes în 2014!

Cel mai mare pericol

Nu, in acest post nu este vorba de nici o catastrofa naturala sau sfarsit al lumii. Nici de vreo stire exagerata cu scopul de a atrage atentia maselor. Iti scriu tie, direct, prevenindu-te de cel mai mare pericol pe care il poti intalni in viata ta de adult: sa iti pierzi pasiunea de a aduce un plus de valoare mediului in care traiesti. Oriunde: in familie, la munca, cu prietenii, in societate etc.

Sau, cu alte cuvinte, sa iti moara pasiunea de a face lucruri bune. De a munci – intr-un sens mai degraba spiritual – pentru mai bine. Si nu, nu este suficient sa „faci ce-ti place„. E nevoie de mai mult de-atat.

Intermezzo (1):

Deunazi ma suna un client de la Viena, directorul regional al unei companii multinationale. Sa-mi marturiseasca ca vrea inapoi in Franta, sa lucreze la un proiect pe care el l-a creat si l-a implementat. Compania l-a „premiat” cu o mutare strategica, pe mai multi bani si pe o pozitie care parea de succes. Imi marturiseste ca dupa un an de munca sustinuta, incepe sa isi piarda pasiunea.

Pasiunea de care vorbesc se vede de la o posta. E atunci cand iti pierzi rabdarea, inainte de inceputul celui mai promitator proiect al vietii tale. E atunci cand timpul zboara pe nesimtite, cand lucrezi la ceea ce te defineste. E atunci cand nu te mai poti desprinde de ceea ce faci, desi ai depasit timpul alocat acelui lucru. E atunci cand timpul, resursele, aglomeratiile de tot felul dispar undeva in peisaj, lasandu-te liber cu obiectul intensului tau interes.

Intermezzo (2):

Saptamana trecuta am sunat 4 prieteni vechi, toti antreprenori in Romania: Timisoara, Brasov, Buzau, Bucuresti. Aflu cum le merge, ce oportunitati le-au mai iesit in cale, apoi „problemele curente”. Tema generala este munca si iar munca, cu rezultate bune. Si ca statul nu ii ajuta sa evolueze, sa creasca. Pasiunea si responsabilitatea de a intretine zeci si zeci de familii ii sustine intr-o lupta aparent fara sfarsit.

Cum iti poti afla pasiunea? Cea mai simpla varianta de atac este sa iti cunosti foarte bine baza de valori pe care functionezi, ca fiinta constienta. Si sa te observi. Sa observi ce alegi sa faci, incepand cu momentele in care esti singur si nu ai pe nimeni care sa iti spuna ce sa faci. Acolo e „secretul” pasiunii tale: ce te indeamna viata si experienta de pana acum sa actionezi, sa aduci valoare in viata ta si a celor apropiati tie?

Daca te indoiesti motivatia acestui efort, iti spun doar un lucru: cel care nu aduce valoare, nu va primi valoare. E timpul sa ne dam seama de rolul pe care il avem, fiecare dintre noi, in insanatosirea societatii umane. Sa oferim, inainte de a cere. Fii atent la cata valoare investesti in orice fel de relatie, incepand de la copii si terminand cu sefii de la job. Doar fii atent.

Intermezzo (3):

Acum aproape o luna m-am intalnit cu unul dintre CEO-ii cu care lucrez. Om ultra-ocupat si ultra-pasionat de ceea ce face. Imi spune ca de-abia asteapta sa plece in vacanta (in care e acum), ca sa se intoarca si sa inchida in toamna un proiect de care este foarte mandru. Si, mustacind, imi precizeaza ca 2 dintre directorii lui vor culege laurii, ca au nevoie sa li se reaprinda motivatia. Radem impreuna, stiind foarte bine despre cine este vorba. Placut, cald, fara ironie.

In toata viata ta de pana acum ai hranit, crescut si cizelat cateva abilitati si competente speciale. Eu sunt aici sa te intreb care sunt acelea. Ai cateva talente care te fac sa fii deosebit de toti oamenii care te inconjoara. Ia pune tu mana si gaseste oportunitati, optiuni de a le pune in valoare! Cauta deciziile care te-au purtat inainte. Cu rezultate foarte bune. Si intreaba-i pe cei care tin la tine, cam cum arati din afara…

Intermezzo (4):

Acum cateva luni, un renumit antrenor sportiv ma roaga sa ma vad cu echipa pe care o creste sa devina campioni in cativa ani. Imi spune ca l-ar prinde bine un discurs de auto-motivare. Rad, nu inteleg nimic din ce imi spune, dar ii promit ca ma vad cu adolescentii lui cateva ore sa punem lucrurile in ordinea fireasca. Zis si facut, oamenii capata incredere si incep inca din primele zece minute sa comenteze aprins despre cum pot sa se miste mai bine. Dificultatile si interferentele sunt clare, nu-mi ramane decat sa ne concentram pe un plan foarte realist. Il facem si oamenii pleaca, glumind si ironizandu-se reciproc despre cat de activi au fost. Si ce bine ar fi sa faca la fel in teren.

Ah, inca ceva: evalueaza-te constant. Stiu ca e pasiunea ta, insa ai obligatia morala fata de tine insuti sa cresti si sa faci lucrurile mai bine. Intreaba-te: „cand voi muri, ce mi-as fi dorit sa fac?” Raspunde-ti si apoi construieste de acolo inspre prezent, inapoi. Apoi mai pune-ti o intrebare: „Care e primul pas care ma conduce acolo?”.

Uneori, viata e prea scurta ca sa o risipesti asteptand weekendurile si vacantele. Traieste pasiunea, gaseste ce te aprinde total si …

Succes!

Coaching la pliculeț (6)

După cum vă spuneam acum câteva zile, am decis reluarea seriei „la pliculeț”. Motivul este simplu: mulți dintre voi mi-au spus că ar mai dori să citească exemple de întrebări puternice, să le învețe și să le folosească în cele mai bune relații pe care le au. Mă supun bucuros acestei provocări, cu un nou exemplu.

Majoritatea covâșitoare a clienților de coaching din România au o lipsă care, la prima vedere, pare minoră: nu știu să definească cu exactitate imaginea succeslui lor profesional. Fie că este vorba de un nou proiect antreprenorial, o idee care împinge organizația către un nou standard de performanță sau o realizare personală care le modifică în bine viața, de obicei factorii care definesc starea de final sunt …precari: „100k euro profit„, „să am timp mai mult„, „să fiu capabil să…” etc etc.

De obicei, aici este locul uneia dintre cele mai puternice întrebări pe care le cunosc. Are două părți, din nevoia de a căpăta un răspuns cât se poate de realist, variat și specific:

Cum vei ști că ai reușit?

Și cum va vedea toată lumea că ai reușit?

Voi cum răspundeți la întrebare, după ce-ați gustat pliculețul cel nou?

© alistapart.com

my personal power statements

1. imi voi onora reusitele, pentru ca o merit; si-mi voi intampina obstacolele, pentru ca ele sunt provocarile mele.

2. voi comanda si ma voi supune comenzilor mele.

3. voi face lucrurile pe care un om ratat, increzut si „destept” le va gresi cu siguranta.

4. imi voi incuraja prietenii pana cand imi devin ca fratii.

5. imi voi indura tristetile pentru ca ele imi deschid sufletul.

6. imi voi crea obiceiuri bune si voi deveni sclavul lor.

7. voi intampina fiecare zi cu speranta si voi reusi.

8. imi voi lauda oponentii si ei imi vor deveni prieteni.

9. voi rade stand in fata raului si el va pieri fara nici o ocazie de a ma atinge.

10. ma voi uita la toate lucrurile cu intelegere si respect si ma voi naste din nou.

11. voi persista pana cand voi reusi.

12. voi vorbi cand greselile nu-si vor gasi glasul.

13. voi depune tot efortul de care sunt capabil si voi indura.

14. voi accepta fericirea mea, pentru ca-mi largeste inima.

15. ma voi ridica iar si iar, deoarece caderile nu ma vor interesa.

16. voi fi precum natura, care nu cunoaste infrangere.

17. voi pasi in locuri in care ceilalti nu indraznesc inca.

18. voi munci atunci cand toti ceilalti vor cauta odihna.

19. voi avea timp numai de apreciere si dragoste, nu de prostie si ura.

20. voi vedea fiecare sfarsit ca pe un germene al unui nou inceput, misterios si plin de speranta.

coaching la pliculet (4)

Am intalnit o sumedenie de oameni care iti pot spune intr-o secunda cum arata succesul lor. Putini insa isi dedica timpul si energia pentru a construi un parcurs, o cale practica de a isi atinge realizarea propusa. De aici, extrag poate cea mai realista intrebare din seria pliculetelor:

Ai un plan sa-ti atingi succesul sau e doar o dorinta?

Dintre raspunsurile care mi-au ramas in minte (nu sunt neaparat pozitive…):

  • Nu-mi trebuie un plan, ceilalti imi indeplinesc dorintele;
  • Am un plan care incepe de indata ce am 10 000 de euro;
  • In fiecare dimineata fac un mic pas;
  • Am un plan la care lucrez acum;
  • Succesul asta e chiar planul catre el, sa stii!;
  • Planul s-a schimbat de cateva ori in ultimii ani…;
  • Te sun dupa ce am un plan sau il facem impreuna? 🙂

Tu ai un raspuns? Hai sa-l auzim!