Coaching-ul echipei de management

Ce se intampla cu echipele de management?

Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.

Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).

Citește mai mult

Sinteza unei schimbari de sistem

Pentru 2012, din ce in ce mai multe organizatii (sau lideri din organizatii) cer coaching pentru o schimbare in modul in care produc profit. De cele mai multe ori, este vorba de schimbari care „garanteaza” o crestere substantiala a cash-ului. Sau macar o consolidare a pozitiei in piata. Firesc, avand in vedere timpurile.

Primul pas in acest tip de discutie este capacitatea organizatiei de a sprijini o schimbare sistemica. Cu alte cuvinte, il intreb pe liderul aflat in intalnire daca a prevazut in planurile lui/ei o schimbare a modului in care oamenii lucreaza, ajung la rezultat, interactioneaza. Daca raspunsul este afirmativ – rar, dar se intampla! – atunci trecem direct la treaba. Daca liderul inca isi imagineaza ca este nevoie doar de schimbarea comportamentelor a 2-3 oameni din directa lui/ei subordine, ii propun sa facem cateva sedinte de coaching inainte de a delega acest proces catre ceilalti.

Al doilea pas este un fel de sondare a experientei organizatiei in schimbari si evolutii: cand s-au intamplat ultimele schimbari majore, cu ce rezultate, ce pierderi, care au fost cele mai bune masuri post-schimbare etc. Unele organizatii se schimba prea des, altele deloc. Punctul comun este perceptia oportunitatii: orice sistem va fi orientat catre schimbare, daca starea catre care tinde contine mai multe beneficii decat cea actuala. Cu oamenii e mai complicat, bineinteles, ei fiind sisteme in sisteme!

Pentru pasul trei, am compilat un set minimal de reguli ale schimbarii de sistem, clare si fara nici un echivoc. Daca esti manager (de orice nivel!), antreprenor, proprietar de afacere, liber-profesionist, ar fi bine ca aceste reguli sa iti devina de capatai.

***
  1. Procesele de gandire si dinamica relatiilor sunt fundamentale pentru o schimbare de succes.

  2. Schimbarea se intampla numai atunci cand fiecare dintre oamenii implicati se decid sa o implementeze.

  3. Daca au suficienta libertate, oamenii vor adauga calitate in ceea ce fac, din mandrie.

  4. Sistemele traditionale ii trateaza pe oameni ca pe niste copii si se asteapta sa se comporte ca niste adulti.

  5. In perioadele de schimbare (si implicit, de incertitudine), adevarul este mult mai important decat „vestile bune”.

  6. Oamenii investiti cu incredere sunt cei care au comportamente stabile si valori foarte usor de identificat.

  7. Cei care deja fac treaba buna sunt capabili de a aduce mult mai multe rezultate decat in prezent. Ceilalti, mai putin.

  8. Recompensele intrinseci muncii sunt de cele mai multe ori mai importante decat cele materiale sau decat recunoasterea (la adulti!).

  9. Cu cat oamenii au mai multe de spus despre cum ii va afecta direct schimbarea, cu atat isi vor asuma mai mult responsabilitatea rezultatelor schimbarii.

  10. Daca vrei sa schimbi un individ, schimba sistemul din jurul lui. (vezi regula 1)

***

Recomandarea mea este sa iei pe rand aceste reguli si sa reflectezi la ele, in situatia in care esti. Sinteza celor 3 pasi si a celor 10 reguli contine o multime de experiente practice, in diferite companii si cu diferite afaceri. Altfel, ar fi fost nevoie de un text urias. Nu uita ca sunt disponibil pentru explicatii si informatii practice, pentru oricine.

Succes!

Cum e cu schimbarile

Revin pe un subiect pe care il vad conflictual, in marea majoritate a oamenilor si companiilor cu care ma intalnesc: schimbarea si cum este ea gestionata. S-au scris tomuri intregi pe subiectul asta. Sunt conferinte, congrese si multe companii specializate in a defini, corecta, propune si implementa schimbarea. Personal, profesional. individual sau in grupuri si organizatii. La fel ca oriunde, si in Romania exista voci care isi asuma cunoasterea proceselor de schimbare, atat practic, cat mai ales teoretic. Insa din experienta mea de coach in Romania, nu prea vad o adaptare la procesul schimbarii, din partea celor care isi propun o schimbare autentica, in bine.

De obicei, cei care conduc companii sau proiecte – indiferent cat de mari sau mici sunt – fac o greseala fundamentala: isi imagineaza ca odata ce schimbarea este anuntata si chiar inceputa, colegii si angajatii lor vor vedea direct in viitor toate rezultatele cele bune catre care se indreapta firma si se vor ralia natural schimbarii. Bineinteles, cazurile de acest gen sunt extrem de rare. Din simplul motiv ca schimbarea genereaza un raspuns emotional care poate fi usor catalogat drept „frica” (pierderea situatiei actuale, a familiaritatii obiceiurilor de pana acum, necunoscutul viitorului etc.) este de obicei nevoie de timp pentru ca angajatii sa inteleaga doua lucruri fundamentale despre ce se intampla:

  • Sensul, intelesul schimbarii.
  • Cum sa se implice in schimbare astfel incat sa participe la constructia practica a sensului dorit.

***

Din punct de vedere pragmatic si aplicativ, este foarte important sa intelegem ca toti oamenii tin sa parcurga cateva stadii, in incercarile lor – sincere si de cele mai multe ori chiar entuziaste! – de a se adapta schimbarii. Daca intelegem ca dincolo de continutul efectiv al schimbarii exista si un proces clar si vizibil, vom fi mult mai in confort cu orice schimbare pe care (ne-)o propunem.

Exista un proces al schimbarii, deci, indiferent de continutul ei. Mai mult decat atat, acest proces are cateva faze usor identificabile. Faze care seamana destul de mult cu clasicul proces de doliu. Iata-le, insotite de cateva „voci” din experienta mea de coaching in Romania:

Faza I: Negarea

Prima reactie a oamenilor pusi fata in fata cu o schimbare este sa spuna ca …nu e nici o schimbare! Sau sa fie siguri ca schimbarea, chiar daca a debutat, nu va rezista in timp. Ei spun cam asa:

  • Am mai auzit d’astea. Mai tii minte, in 2009, ca au anuntat o schimbare de strategie guvernamentala? Ca lichideaza coruptia de sistem si redirectioneaza resurse catre educatie si sanatate? Nu s-a intamplat nimic vizibil. Asa si acum.”
  • „Asta-i inca o bomba a unui cap mare si patrat de la centru.”
  • „Pun pariu ca  toata schimbarea asta va fi exact ca toate celelalte initiative. Directorii vor face valuri la inceput, dar dupa 6 luni totul va reveni la normal. O sa vezi!”

In faza de negare, oamenii incearca din rasputeri sa evite confruntarea cu fricile generate de incertitudine. Si spera din tot sufletul sa nu fie nevoie sa iasa din confort si sa inceapa sa se adapteze. Faza de negare este grea „de dus” pentru ca este dificil sa-i implici pe ceilalti sa planifice viitorul atunci cand ei nu vor in ruptul capului sa vada deosebirile fata de prezent.

Vestea buna este ca aceeasi oameni incep sa se miste in momentul in care percep indicatori clari, evidenti ai faptului ca lucrurile chiar sunt diferite. Vestea proasta este ca chiar si asa, unii raman mult timp in negare.

Faza II: Rezistenta si furie

In momentul in care nu mai pot nega ca ceva semnificativ s-a schimbat, oamenii tind sa se enerveze. Iar acesti nervi sunt vizibili in doua feluri de rezistenta: deschisa, „pe fata” sau pasiva, incrancenata. Faza aceasta este una critica, in privinta succesului implementarii schimbarii. In acest moment este nevoie de prezenta si capacitatile de comunicare ale sefului/sefilor. Daca leadership-ul este slab, atunci lucrurile se pot bloca aici definitiv.

In faza asta, am auzit oameni vorbind cam asa:

  • „Cine se cred astia? Chiar si bat joc de noi?!?”
  • „De ce se iau de noi? Ne-am facut treaba ca de obicei, cu rezultate bune? Ce mai vor acum?”
  • „Pana la urma, ce naiba e gresit la ceea ce faceam pana acum? Mie mi se pare ca lucrurile merg bine si daca astia continua sa le schimbe, se duce totul dracului!”
  • „[catre sef] Cum permiti, dom’le, sa se intample asa ceva?”

De fapt, am auzit cuvinte mult, mult mai tari, in salile de consiliu pe care le-am vizitat ca si coach. Insa nu cred ca le pot reproduce aici. 🙂

Faza  III: Explorare si acceptare

Aceasta este faza in care cei implicati in schimbare incep sa vada dincolo de propriile reactii. Deja s-au oprit din negare si, cu toate ca unii raman suparati, furia iese din cadru. Angajatii, colaboratorii la proiect incep sa inteleaga la modul practic sensul si beneficiile schimbarii si sunt mai deschisi in a explora pe cont propriu efectele pozitive ale noii situatii. Ei incep sa actioneze mai indraznet si devin din ce in ce mai interesati in a se implica in design-ul si implementarea schimbarii. Ce spun ei?

  • „Daca tot s-a intamplat, hai sa o facem cat se poate de bine.”
  • „Mda…e posibil sa mearga, dar trebuie sa vedem clar cum o facem sa se intample.”
  • „Stiti ceva!? Pana la urma si la coada, e nevoie sa ne vedem de treaba, indiferent de ce s-a intamplat.”

Faza IV: Implicare directa

Aici incep sa apara beneficiile practice ale trecerii prin acest proces: oamenii se implica direct in schimbare, o promoveaa cu inima usurata si sunt doritori sa o faca sa functioneze. Mai mult decat a sti ce se intampla, ei pot deveni chiar promotori ai schimbarii in „colturile” in care initiativa nu a ajuns din primul moment. Bineinteles, unele schimbari nu vor primi niciodata girul angajatilor (de exemplu, reducerea personalului, proces prin care am trecut de cativa ani incoace). Insa per total, in aceasta faza oamenii se vor implica sa eficientizeze din nou compania sau proiectul, in ciuda constrangerilor noi, aparute odata cu implementarea schimbarii.

***

Epilog

Repet, indiferent de nivelul de varsta, cultura, resurse, strategii implicate, aceste faze usor de recunoscut de catre cineva care …isi propune asta! Si inca ceva: daca incepi sa te gandesti coerent la procesul schimbarii, iti garantez ca exista cai de a comprima si eficientiza acest proces, asa cum l-am descris aici. Una dintre ele – poate cea mai puternica – este coaching-ul.

Daca te intereseaza cum s-o faci mai rapid si mai bine, spune-mi.

Succes!