33 lucruri care-mi plac (la tine!)

Indiferent de tipul de relatie, avem nevoie de Celalalt, de alter ego-ul care ne face sa crestem, sa devenim ceea ce dorim, sa ne cultivam si exploatam potentialul urias din noi. De aceea, m-am gandit sa scriu ce-mi place, ce ma ajuta in Celalalt sa fiu mai bun, mai drept, mai …eu. E un exercitiu destul de dificil, pe care ti-l recomand cu caldura.

Hai sa vedem:

  1. Zambetul tau. Admir neconditionat acest gest simplu si delicat. As face o lege de incurajare, in directia asta.
  2. Inteligenta ta. De obicei, ma preocupa idei si situatii destul de complexe. Ma ajuta enorm sa vad/aud/simt ca le intelegi si ca nu reduci totul la ceea ce ai trait tu.
  3. Integritatea ta. „Cei slabi” nu isi pot mentine integritatea structurala mult timp, se re-topesc in supa cotidiana.  Te tii de cuvant, spui ce gandesti, ai o evidenta aliniere intre ce faci si ce spui…asta imi place enorm.
  4. Modul in care te misti. Stiu de muuult, inca din facultate, sa observ miscarile altuia. Si-mi place enorm cand miscarea reflecta o armonie, fie ea si intamplatoare sau de contrapunct.
  5. Rabdarea ta. In vremurile astea alergate, transpirate si deseori fara suflu, apreciez ca iti iei timp sa faci lucruri. Si ca stii cum victoriile mici aduc rezultate mari.
  6. Curatenia ta. Fizica, sufleteasca… Ma reconforteaza profund apropierea de curatenie.
  7. Sensibilitatile tale. Nu ai fi om daca nu le-ai avea. Si este un adevarat act de putere sa ti le exprimi, cand toti ceilalti incearca sa le ascunda.
  8. Curajul tau. Cuvantul asta vine de la francezi, inseamna ca ai inima vie. Ca ti-e frica si ca inima invinge frica. Bravo!
  9. Capacitatea ta de munca. Asta este admirabil, realmente! Intr-o tara in care sa te faci ca faci ceva e la moda de prea multi ani, imi place mult cum depui efort inteligent, catre scopurile tale. 
  10. Sanatatea ta. Mentala, fizica, relationala. Intelegi tu.
  11. Alegerile tale. Imi arati ca stii ce vrei, ca iti doresti ceva fara ca aceasta dorinta sa te posede complet.
  12. Cat citesti. Prima si cea mai usoara forma de educatie, de explorare interioara, de sensibilizare. Imi place asta mult, la tine.
  13. Generozitatea de care dai dovada. Toti vor sa ia, intr-un fel sau altul. Imi place cum oferi lucruri de care au nevoie ceilalti. Fara sa ceri nimic in schimb.
  14. Directetea ta. Cum spui lucrurilor pe nume. Fara ocolisuri, fara draperii false. Ma reconforteaza sa aud exact ce gandesti, mai ales cand ti se pare dificil sa spui ce ai de spus.
  15. Ca nu te iei prea in serios. Traiesc intr-o lume de oameni gravi, adanci, care cauta o profunzime de impact. Iti multumesc ca poti fi auto-ironic.
  16. Talentele tale. Mi le arati aproape instantaneu, le apreciez enorm.
  17. Constanta ta. Imi place mult ca nu te comporti diferit, in functie de oamenii cu care te intalnesti.
  18. Atentia ta la detalii. Aproape fascinanta, pentru mine. Detaliile bine gandite ma arunca intr-un fel de Olimp al experientei directe.
  19. Umorul tau. Rad cu lacrimi cand incepi sa vorbesti in gluma, subliniind fin absurdul zilelor in care traim.
  20. Pasiunea ta pentru arta. Pentru ce e frumos, adica. Orice ar fi: fotografie, muzica, film, pictura, arhitectura etc. etc.
  21. Abilitatea ta de a purta conversatii. Multi vorbesc pentru ca le place sa se auda. Adora asta. Imi place cum lasi loc pentru celalalt, spatiu de dialog, timp de respiro.
  22. Concentrarea ta. De multe ori, esti intr-un loc interior care arata ca o lama de katana. Super-focused, ar spune americanii. Imi place asta.
  23. Eleganta ta. Tot americanii: the way you carry yourself in grace.
  24. Imaginatia ta libera. Imi place sa mergem pe drumuri pe care altii nu le incearca, fie ele si mentale. Sau sufletesti.
  25. Prejudecatile tale. Cum le depasesti, bineinteles.
  26. Cautarile tale interioare. Sunt gata oricand sa te insotesc, in calatoriile catre comori.
  27. Victoriile tale. Cum iti tii spatele drept si cum iti stralucesc ochii, castigand un meci, o confruntare, o batalie sau tot razboiul.
  28. Infrangerile din care inveti. Cum te retragi si revii, cu o bogatie interioara crescuta evident. Bravo!
  29. Libertatea ta. Capacitatea de a renunta sau de a continua, la libera ta alegere. Imi place asta.
  30. Curiozitatea ta. In varianta mica, infasurata, intrebarile care incep cu „de ce?”. In varianta complet desfasurata, marile campii ale explorarii exterioare.
  31. Cum iti alegi cuvintele. Mi se pare extraordinar cum stapanesti limba in care vorbesti.
  32. Mandria ta. Nu lasi umerii jos, nu umbli cu nasu-n pamant. Ai facut si vei face lucruri importante. Si stii asta. Fara sa fii cu ego-ul pe dinafara, mandria te inalta.
  33. Spiritualitatea ta. Apropierea ta de Cer. Tacerea plina de lumina.

Coaching la pliculet (8)

Buuun. Ai o idee, ai si un plan sa aduci ideea ta extraordinara in realitate. Vizualizezi deja cum colegii, prietenii sefii si chiar familia te vor felicita. Te felicit si eu, in avans! Si am o intrebare pentru tine:

Ce abilitati si comportamente noi sau

ce sisteme de asistenta iti pot asigura succesul deplin?

Posibile raspunsuri:

  • sa ajung la timp la orice intalnire de afaceri/la job;
  • sa raspund la fiecare mail in termen de-o zi;
  • sa am minim 3 intalniri de sales / zi, din care sa extrag cel putin un client / saptamana;
  • sa invat sa finalizez eficient proiectele de care sunt atat de pasionat(a) la inceputul lor;
  • sa invat sa vorbesc in public;
  • sa gasesc 3, 4, 5… oameni in care am incredere si care sa-mi dea sfaturi atunci cand le cer;
  • sa-mi gasesc un grup social cu aceleasi interese ca ale mele si sa ma alatur lor.

Ia sa vedem, tu ce iti raspunzi?

Soluția simplă la problemele crizei: staruri, talente și eroi necunoscuți.

[Scriu acest articol pe două planuri: unul al ideilor globale, care s-au evidențiat deja ca soluții clare pentru ieșirea din criză, și altul local, în care vă voi da câteva exemple și ilustrări proaspete și la obiect ale acelorași idei.]

Contextul reușitei în criză

Majoritatea populației de manageri și modelatori ai marilor business-uri din lume au reacționat la criza economică globală și prin restructurarea sistemelor care țin de capitalul uman din companii. Cei mai vizionari dintre ei au trecut deja de faza în care își pun întrebări despre cât de bune au fost investițiile la capitolul resurse umane, cum pot aceste investiții să fie recuperate și – de ce nu! – care poate fi profitul acestor investiții pe termen mediu și chiar scurt. Nivelul următor este deja în actualitate: ei recunosc rolul central al sistemelor de “people management” pentru orice business: să ai oamenii potriviți în job-urile potrivite, la timpul potrivit și pe costurile potrivite. Afacerile exemplare, de orice nivel, sunt centrate în jurul efortului unor oameni și echipe care duc business-ul către rezultat.

Săptămâna trecută am avut ocazia să mă întâlnesc cu un VP dintr-o multinațională locală. Subiectul întâlnirii a fost reordonarea echipelor de vânzări și de ”sales support” în jurul unor produse certificate ca fiind potrivite pentru contextul actual al pieții din România. Rezultatul a fost reconfigurarea completă a structurii echipelor. Iar ”cireașa de pe tort” a fost acceptarea în fiecare dintre echipele de vânzări a unui om din producție.

Investițiile în capitalul uman au nevoie de o orientare clară și bine măsurată către deblocarea factorilor critici ai sistemelor de business din companie: produsele, relația cu clienții, competitorii și structurile interne (de sprijin). De obicei, leader-ii se concentrează pe eforturile oamenilor din companii percepuți ca fiind talente interne în speranța că aceștia vor menține cash-flow-ul în limitele agreate strategic. Și mai important, în companiile de succes se găsesc resurse pentru dezvoltarea profesionalismului și responsabilității oamenilor, în pofida aridității bugetelor din ultimii 2 ani. În timpul evoluției acestei crize mondiale, ne interesează să găsim acei manageri care își pot asuma o serie de decizii pragmatice în modul de gestionare a capitalului uman cu scopul de a rezolva problemele urgente ale business-ului. În același timp, acești manageri sunt chemați să sprijine dezvoltarea pe termen lung a echipelor lor, fără să înregistreze pierderi la capitolul eficiență operațională sau retenție de talente.

Practic, asta înseamnă într-un prim pas o analiză atentă a cash-flow-ului companiei corelată cu cea a nevoilor clientului (vechi, noi, diverse sau asemănătoare, chiar nu contează!). Al doilea este o concentrare strategică a resurselor umane în punctele în care se aplică soluțiile identificate în primul pas. Ținta poate fi formulată într-o frază: “pentru 2010 ne propunem ca talentele noastre interne să se concentreze în punctele-cheie ale business-ului, pentru a genera cât mai mult profit operațional”.

Zilele trecute am primit un telefon de la un fost client, un antreprenor care și-a întrerupt ședințele de coaching pe strategia anilor viitori din cauza unor constrângeri legate de redimensionarea dură a pieței n care activează. “Mihai, am renunțat la două dintre departamentele de “support”: marketing și dezvoltare de produse. Dar nu am dat pe nimeni afară, ci i-am îndrumat să se concentreze pe găsirea a cel puțin două nișe alternative pentru produsele noastre. Au existat vociferări, dar deja o nișă a fost găsită! Am sentimentul că cei mai buni oameni ai mei și-au găsit locul, în sfârșit!”

Dezvoltare & coaching

Bineînțeles, natura acestor adevărate provocări investiționale variază în funcție de tipul de persoană implicată în proces. Așa putem delimita cel puțin 3 tipologii:

  • managerii-staruri, cei care au rezultate oriunde s-ar duce și în orice tip de organizație,
  • experții pe o anume funcțiune și
  • eroii necunoscuți, cei care nu văd nici un fel de recunoaștere din partea organizației, deși sunt dedicați 100% ei.

Managerii-staruri sunt candidații viitoarelor poziții de conducere. De multe ori i-am observat cum schimbă departamentele și companiile, ba chiar și domeniile economice, pentru a câștiga experiență. Provocarea principală în relație cu ei și dezvoltarea lor este să le găsești un proiect potrivit pentru a-și exersa competențele fără să le minimizezi input-ul experenței acumulate deja. În criză este necesar să faci compromisuri pozitive între urgența acțiunii imediate și nevoile de dezvoltare ale unui astfel de om.

Aud din rețeaua proprie de contacte că în piața de management din România există multe persoane din această categorie care sunt momentan “libere de contract”. O soluție a depașirii cu succes a tranzitiei profesionale pentru talentele noastre o incerc aici.

Experții sunt aceia care au o contribuție decisivă la profitul și dezvoltarea business-ului, prin cunoștințele, intelectul și capaciățile lor creative. Provocarea dezvoltării lor este să- menții proaspeți și motivați. Înainte de criză, asta însemna să le variezi proiectele și să le dai timp liber pentru învățare (cursuri specializate, conferințe, etc.). Acum se pune aceeași problemă ca la prima categorie: cum îi păstrezi, împăcând capra rezultatelor imediate cu varza de Bruxelles a dezvoltării profesionale continue.

Cunosc cel putin 10 persoane aflate în situația de a fi depășit cu mult competențele necesare poziției actuale. 3 dintre ei încă nu și-au găsit un job pe măsura intelectului și experienței proprii, ceilalți sunt implicați de câțiva ani în aceleași proiecte de uzură. Culmea culmilor, 9 din 10 sunt sub 40 de ani! Cu unul am vorbit chiar ieri și mi-a mărturisit că va allege drumul străinătății. Aceeași soluție o propun și acestei categorii.

Eroii necunoscuți sunt cei care rămân în poziții de middle management și care nu au nici o posibilitate de a avansa. Însă aceeași oameni sunt cei care poartă organizația literalmente în spate. Dezvoltarea lor are două mari provocări. Prima: trebuie făcuți să înțeleagă și să accepte că vor rămâne pe termen nedefinit în aceeași poziție. A doua: dacă au acceptat deja asta, e nevoie să-i păstrăm foarte implicați în munca lor de zi cu zi, mai ales în condițiile actuale de criză. Una dintre cele mai bune metode de a face asta este să-i implicăm în deciziile și proiectele considerate cruciale în această perioadă, proiecte care le lasă posibilitatea de a vedea dincolo de sarcinile de zi cu zi.

Mă pregătesc pentru o sedință de coaching de echipă cu un grup de “eroi necunoscuți”. Fiind prima întâlnire cu această echipă, vom discuta 2 mari axe ale colaborării noastre, din punct de vedere practic: obiectivele de dezvoltare pe careși le propun pe termen foarte scurt, scurt și mediu și cât de motivați sunt fiecare să atingă aceste obiective, împreună. Fără aceste două laturi ale contractului nostru, nici o echipă nu poate deveni performantă. Chiar și la nivel individual, lucrurile stau exact la fel. O enumerare a punctelor critice de atins o găsiți în soluția propusă mai sus (vezi link).

În concluzie, soluția simplă de ieșire din criză face apel la calitățile tale de leader al oamenilor. Și de propriul angajament în a te conduce către valoarea pe care ei o pot adauga la business-ul în care sunteți implicați.

[articol publicat pe standard.ro]

de relatio (10 sec. cut)

In aproape fiecare intalnire pe care o am cu o persoana necunoscuta, exersez o practica invatata de multi ani, din coaching: „prima impresie„. Bineinteles, este vorba de cele cateva secunde ale primei interactiuni cu persoana respectiva. Pentru profesionistul din mine, aceste secunde sunt fundamentale intr-un sens practic: persoana (citeste: clientul de coaching!) va performa instantaneu toate comportamentele si atitudinile care il/o blocheaza in drumul catre implinire si succes. Asta pentru ca stie cine sunt si crede ca poate depasi aceste obstacole. La limita, chiar si cand nu e sigur(a) de capacitatile proprii, tot va afisa un registru comportamental care contine indicii clare despre directia autentica de dezvoltare. Dar asta e „la job”…

DSC_0061

Continui prin a va povesti 2 intalniri care nu au legatura directa cu ceea ce fac zi de zi: coaching, mentoring, leadership development, management transformation, etc. Si vreau de la inceput sa va invit la un exercitiu distractiv, asemanator cu ghicitul in cafea. Tema ar fi: cum credeti ca vor evolua acesti oameni? Dar relatia mea cu ei? Haideti sa incepem:

Take 1: Deunazi m-am intalnit cu o personalitate recunoscuta a mediului de afaceri din Romania. Nu conteaza nume, functie si istoric, in exercitiul nostru. Intalnirea a decurs cam asa: am intrat la el in birou, dupa ce am asteptat 10 minute intr-un secretariat chic si foarte ordonat. Eu am zambit, el a zambit. Mi-a intins mana, a strans-o cu putere si m-a invitat sa iau loc intr-un fotoliu confortabil. I-am strans mana, tacut, m-am asezat. El a inceput sa vorbeasca usor agitat, masurandu-ma din priviri si cautandu-se prin buzunare dupa o carte de vizita. L-am ascultat, tot in tacere, incuviintand din cand in cand lucrurile pe care le spunea. N-a gasit carte de vizita, m-a invitat sa cer o cafea, apa, suc de portocale si a inceput sa ma intrebe diverse lucruri. Intre timp, mainile ii erau agitate, umerii ficsi si gatul si mai fix. Statea picior peste picior si folosea verbe la timpul prezent, marcandu-le prin ridicari de sprancene si prin incretituri ale ridurilor de expresie. La sfarsitul celor 10 secunde deja aveam un lucru pe lista de „to do”…

Take 2: Ma suna o prietena foarte buna, Y. Batem palma pe-o cafea la Hilton, radem un pic si inchide. Dupa 2 zile, ma asez confortabil la „English Club” intr-un fotoliu si astept, rememorand amintiri din timpul facultatii. In mai putin de 10 minute, apare si Y: tinuta office, gris cu negru, un pic de verde in ochi si-n esarfa si-un zambet furios. Ma ridic, ii iau haina, o invit sa se aseze si sa respire. Ignora sugestia mea si incepe sa vorbeasca maruntit despre „o problema importanta” cu care se confrunta. In paralel, ochii i se plimba in 3 directii: oglinda imaginara (da, stiu ce-i aia!), privirea mea & mediul inconjurator. Mainile imi arata „problema”, desenand cercuri, drepte si combinatia (semi-cercuri, cred). Respira profund, aproape oftat, fara nici un zambet. Dupa primele 10-15 cuvinte, tonul vocii devine ascutit si privirea se fixeaza in ochii mei. Aud un „de ce…?”, ba nu, o serie. Foarte, foarte repede, apare al doilea subiect de discutie, mai aprins ca primul. Y. se lasa pe spate, vorbele devin sacadate si reci.

…ca sa fiu sigur ca nu devine un exercitiu imaginativ, am si cateva intrebari care se vor a fi jaloane:

  • Cati dintre voi credeti ca primul minut conteaza foarte mult intr-o intalnire?
  • Cat dati atentie limbajului verbal (7%) fata de cel nonverbal (83%) intr-o conversatie?
  • Care credeti ca e relatia dintre perceptiile proprii despre persoana care va vorbeste si subiectul abordat de aceasta?
  • Cum stiti ca sunteti acceptati, cu tot cu credintele si valorile voastre, de cineva „nou”?

Si, pentru a lasa ce-i mai bun la sfarsit:

    Care ar fi o replica de 1 milion de puncte pentru fiecare dintre cei 2?

Triburile noastre

Am gasit o prezentare foarte interesanta a profesorului David Logan pe TED Talks, despre „triburile” lumii moderne. Va invit sa o urmariti, intrebandu-va un singur lucru:

Cum crezi ca poti evolua de la stadiul 4 la stadiul 5?

Astept cateva raspunsuri de la voi. Multumesc!