50 de lucruri care imi plac

Daca tot implinesc ceva ani si daca tot am scris aici despre lucrurile pe care nu le pot tolera prea bine, m-am gandit sa scriu un post ultra-personal despre acele lucruri (citeste: atitudini, oameni, relatii, idei, …chestii!) care imi plac, catre care sunt deschis si pe care le astept.

Iata ce-a iesit. Te invit sa le comentezi, daca ti se par relevante si pentru tine.

***

1. Aerul proaspat. De cand m-am mutat in Bucuresti, tusesc ca un magar. La munte, mare si in tari straine nu tusesc deloc. Ergo…

2. Cartile bune. Stiu, suna ultra-subiectiv. Cartile care „ma tin conectat” e mai bine?

3. Jazz-ul. Daca muzica (de jazz) nu e, nimic nu e. Foarte serios, am trecut prin momente dificile, frumoase, obisnuite si mai putin obisnuite si… jazz-ul ramane cel mai constant companion.

4. Inotul. Cei care ma stiti de multa vreme, stiti ca ma descurc mai bine in apa decat pe uscat. Ceilalti… incercati sa intelegeti ca sangele meu este mai sarat decat al altora. Din cauza marii.

5. Star Wars. E de ras sau nu, nu-mi pasa. Sunt fan, de mic. Nu am de gand sa renunt!

6. Plimbarile pe jos. De cand ma stiu, fac cativa kilometri pe jos aproape zilnic. Cand ma plimb, nu am nici o intentie de a face sport sau sa-mi mentin tonusul muscular, pur si simplu simt nevoia.

7. Linistea. In studentie, nu am putut sa locuiesc in Regie din cauza opusa! Inainte am trait intr-un cartier linistit. La concerte live & electrice nu prea merg …ca ma dor urechile. La propriu.

8. Zambitorii si zambitoarele. Semenii nostri care NU se stramba social, ci chiar zambesc. Surasul e una dintre cele mai frumoase chestii pe care le cunosc.

9. Calamari fritti. Ador sa mestec la calamari proaspeti si bine gatiti. In vacante (cel putin), siiigur ma gasiti langa acest fel de mancare.

10. Poezia. De la Omar Khayyam la Nichita. Cu multe schimbari de directie, sensuri giratorii si opriri de-o viata.

11. Basketball-ul. Nu exista sport mai frumos, complet, destept si placut ochiului (meu). Punct.

12. Miturile. In special cele grecesti, persane si indiene. Le-am citit pe toate, cred, in adolescenta.

13. Cifra 8. Toate imi plac, dar parca infinitul asta ridicat ma atrage mai mult. Inutil sa spun ca orice tricou de sportiv pe care l-am purtat a avut aceasta cifra, nu?

14. Cicolata. Recunosc. Mai ales aia ultra-fina si adusa in ‘jdemii de invelitori.

15. National Geographic. Revista, canalul tv si toate altele care sunt in lumea asta. Prima mea „dragoste” vocationala a fost ecologia. A doua, antropologia sociala si culturala. Intelegeti voi cum sta treaba.

16. Diminetile de dupa. De dupa…ce, intrebati? De dupa orice. Dimintile acelea in care te regasesti pe tine, asa cum te pierdusei zilele anterioare …diminetilor la care ma refer.

17. Gheata. 9 luni din an beau orice bautura cu gheata. La asta ma refer, nu la catarat pe ghetari sau la patinaj. As fi cel putin hilar…

18. Servetelele neparfumate, albe si mari. Daca e un singur lucru la Ikea pe care l-as cumpara de fiecare data, acesta este. Le folosesc pentru orice, in loc de batiste, carpe, etc.

19. Apple. …Stiu, stiiiu!

20. Lumina soarelui. Ma energizeaza, ma face sa zambesc.

puterea vietii

21. Vorbe putine, concentrate pe subiect. Departe de mine intentia de a elimina orice discursivitate din viata celor apropiati. Mai mult, povestile lor mi se par de-a dreptul fascinante, le ascult cu mare placere. Insa daca ai ceva sa-mi spui concret, incearca un mail de 1 (un) rand. Sau un SMS. Sau un mesaj pe Twitter.

22. Un pahar de vin, maxim 2. Despre vinuri v-as povesti multe. Am mai multe preferate, cu tot cu motive si argumente. Deocamdata raman amorezat de asta.

23. Libertatea. Nu te agata de mine, nu insista, nu ma freca la cap. Imi place sa cred ca sunt un om liber si fara atasamente inutile. Pentru asta am platit si platesc preturi mari.

24. Sculptura. Un unchi genial, cateva incercari in adolescenta si o mare, mare pasiune pentru Brancusi.

25. Dezvoltarea umana. Dincolo de „deformatia profesionala„, admir sincer pe cei care sunt dispusi sa lase teoriile si declaratiile sforaitoare de-o parte si sa faca un pas in afara zone proprii de confort.

26. Filmele anilor ’40. Mai ales comediile si cele de actiune. Dar toate-mi sunt usor digerabile.

27. Zen Habits. Adicatalea acest blog.

28. TED. Cand am auzit prima data de acest proiect, mi s-a parut ceva aproape incredibil. Cu timpul, m-am obisnuit sa ma bucur de fiecare data cand vizionez cate o prezentare de la ei.

29. Mersul pe bicicleta. Il fac cat mai privat posibil, cu casti in urechi si fara vorbe. Am fost pe sosea, pe drumuri prafoase, prin paduri, pe dealuri, munti, vai, prin paraie si pe plaja. Si ma mai duc.

30. Povestirile ZEN. Vorbe bine cumpanite, claritate, haz ascuns intr-o incruntare. Ca acestea.

31. Fotografiile bine facute. Iar sunt subiectiv. Ei si? Sunt multe site-uri pe care ma uit, in ultima vreme si romanii au inceput sa fotografieze foarte bine lumea dimprejur. Nu dau link, pt ca as da tot ceva din National Geographic.

32. Sa vorbesc oamenilor. Am vorbit pana acum in fata a mii de oameni. La inceput, foarte emotionat. In ultimii ani, din ce in ce mai degajat. Ah, vorbitul in fata oamenilor care vor sa poarte un dialog, asta este!

33. Filosofia Zen. Logic, deja, nu? Am practicat yoga, arte martiale si mai multe sisteme de dezvoltare spirituala. M-am oprit la Zen, atras fiind de simplitate. Acum practic Big Mind.

34. Camasile. Si nu oricare, bien sur. Cele cu balene, butoni si bine cusute. Am avut chiar o pasiune, o perioada am cumparat multe.

35. Salata de rosii cu branza. Mananc asa ceva de cand ma stiu. Cu piper, fara, cu branza de capra, oaie, vaca …nu conteaza. Si cu oregano, in ultimii ani.

36. Confruntarea pozitiva. Avem pareri diferite? Excelent! Hai sa argumentam si sa vedem unde greseste fiecare, cum ne putem imbogati reciproc. Si nu ma cert. daca am ceva de spus negativ, o spun asa cum e. Detalii gasiti aici.

37. Ochii limpezi. Oamenii cu ochii limpezi sunt foarte rari. Ii apreciez cum ii vad, nu au ceata obisnuita a smogului gandurilor imorale.

38. Adolescentii. Relationez foarte usor cu ei. Probabil ca intr-un fel am ramas acolo, cu o parte din mine, in adolescenta. Si nu ma dau in laturi de la nimic, asta ii impresioneaza.

39. Stelele. Am stat nopti intregi pe plaja cu fata-n sus, privind constelatii si aglomerari. Daca stati mai toata noaptea asa, veti simti la un moment dat cum se invarte Pamantul. Nu glumesc.

40. Ken Wilber. Omul asta m-a facut sa ma las de psihologia teoretica pe care am invatat-o in anii de facultate. In prezent cochetez cu un model de lucru inventat de el, care spune ca exista vreo 12 inteligente de dezvoltat in oameni.

41. Parfumul. Acum am unul preferat. Inainte de acesta, aveam altul. Preferatul dintotdeauna este acesta.

42. Performanta. Obisnuiesc sa spun ca am invatat sa recunosc performanta de mic, din cauza practicarii sportului… de performanta. Apoi am vazut, trait si observat performanta in mai multe medii. Imi place ca-n prima zi!

43. Stancile din mare. Fie ca sunt pe ele, pe mal sau in apa si le observ. O lume in miniatura. Ceea ce ma duce la…

44. Cousteau. Batranul lup de mare, Jacques-Yves. L-am citit, recitit si ras-citit, pana dupa Revolutie cand am vazut intreg serialul cu Calypso si toata gasca. In istoria mea, a fost prima constiinta planetara.

45. Mirosul de ziar. Un ziar, nu sute. Ziar din acela maaare si greu de citit din cauza dimensiunilor.

46. Un pahar de lapte rece, in noptile de iarna.

47. Patul. Pot merge oricat, prin vreme buna sau rea, carandu-ma doar pe mine sau pe altii. Pot sa stau in picioare ore in sir, vorbind sau asteptand. Dar dati-mi un pat bun, ok?

48. Bolero-ul lui Ravel. Chestie de familie. La fel cum toti barbatii din partea masculina a familiei se numesc Mihai sau Mihail.

49. Lemnul de chiparos. In mintea mea este legat de Orient si de bogatii secrete, misterioase. Cu un touch feminin.

50. Profesia mea. Suntem cateva zeci de mii de oameni care schimba lumea, in fiecare zi, prin oamenii care o creaza, tot in fiecare zi. Ce poate fi mai frumos?

***

…ma opresc aici, desi as mai scrie inca pe-atat. Cum iti place?

Linistea

Urechea este mai importanta decat toate celelalte organe luate in comun. Exceptie facand ochii, poate, vizualul a cucerit o lume intreaga (si nu vad cum ar putea auditivul sa recupereze). Si totusi, urechea este cel mai important organ al corpului uman.

Cred ca stiti cu totii regula comunicarii directe: 80% limbaj non-verbal, 20% limbaj verbal. La prima vedere, limbajul non-verbal ar cadea in proprietatea vizualului (uite-l cum se misca!), insa nu este chiar asa. Tonul vocii, cadenta cuvintelor si respiratiei, pauzele dintre cuvinte si modul in care se leaga ele unele de altele, totul este o marturie atat a momentului pe care il impartasim cu partenerul sau partenerii de conversatie, cat si a stadiului de dezvoltare interioara (sau personala) a participantului la o discutie.

Mai mult decat atat, urechea este un organ care acopera 360 de grade. Pur si simplu nu poti sa iti concentrezi auzul intr-o directie, vei auzi tot ce e imprejurul tau si vei alege sa te apropii si sa te departezi de sursele de sunet. Si din 360 de grade putem percepe infinitv mai multe lucruri importante pentru noi decat din bietele 120 de grade (more or less) ale campului vizual. De fapt, sunt 360 +… pentru ca – cel putin unii dintre noi – ne ascultam pe noi insine. Vocile noastre interioare, care ne ghideaza, ne interzic, ne indeamna si ne ofera un echilibru fata de vocile exterioare noua.

In acest context, tacerea devine un fenomen ultra-semnificativ. Mi s-a intamplat de mii de ori sa inteleg din tacerea unui om fraze intregi, in mai putin timp decat ar fi nevoie pentru a le rosti. Din tacere se nasc ideile profund originale, sigur ati remarcat asta. Exista dialog, implicare, informatii dar…. deodata se lasa tacerea si tot ce-am gandit pana atunci se schimba drastic. Dupa cateva momente, tacerea este „rupta” de cateva cuvinte, care de obicei incep cu „aha….!!!”.

Exista multe taceri: simpe, jenate, cu sens, prostesti, finale, conclusive, incapatanate, active, orgolioase, zambitoare, pline de talc, etc etc. De fiecare data, gasesc ca o tacere primita de la celalalt corespunde unei voci interioare pe care o ascult destul de rar. Adica tacerea e un fel de imbogatire, pentru mine. Si cand tacerea se transforma in liniste, parca se deschide campul acela de maci al lui Van Gogh: ne transpunem intr-un peisaj trans-figurat al propriei persoane, in care are suficient loc si celalalt, oricare ar fi el.

Cu oamenii cu care lucrez e simplu: se asteapta sa fiu tacut mai degraba decat vorbaret. Adica urechile lor isi asculta gura, mai degraba decat pe-a mea. Incercati sa creati SPATIU pentru o conversatie buna, nefacand nimic altceva decat sa mentineti linistea – a voastra si a celuilalt – atat cat exista. Imaginati-va o camera a tacerii, in care se elaboreaza planurile unui viitor incredibil de frumos. Si invitati-l pe celalalt (partener de discutie, de viata, de coada la supermarket, de afaceri, de drum, etc) sa intre in acest spatiu. Rezultatul: cel putin un zambet, cel mult o energie uriasa care apare si se manifesta creand lucruri de care va era dor.

Va lansez cateva intrebari. Repetati-le cu voce tare (chiar daca inauntru, nu in afara) si incercati sa va dati un raspuns:

– De cate ori pe zi imi vine sa creez/pastrez linistea?

– Cand sunt in linistea mea, ce ma perturba cel mai adesea? Un gand, o amintire, imaginatia?

– De fapt, ce incerc sa spun cand tac?

– Ce aud si inca nu vad la celalalt?

– Cine/ce imi tot distruge linistea? Cu ce scop? De ce are nevoie?

– Cum pot sa meditez in tacere macar 10 minute pe zi? Ce limite e nevoie sa trasez?

The human being is a self-actualizing and self-realizing being. Adica nu e nevoie sa facem ceva iesit din comun, ca sa evoluam (mental, emotional, spiritual). Doar sa ne oferim o super-tacere, plina de energie si de zambet.

Enjoy…the silence!