Coaching-ul echipei de management

Ce se intampla cu echipele de management?

Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.

Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).

Citește mai mult

Cum e cu echipele inteligente?

Ce inseamna o echipa hiper-eficienta? Intrebarea aceasta o primesc din ce in ce mai des, in intalnirile – private sau publice – la care sunt invitat. Raspunsul meu este unul simplu, frizand truismul: un grup de oameni care au toti o inteligenta emotionala ridicata (self-awareness, self-management, social awareness, relationships management) este foarte aproape de a deveni o echipa foarte buna. Cu toate acestea, adunarea impreuna a unor indivizi cu IE ridicat nu face, in mod necesar, un grup care functioneaza cu o performanta ridicata.

Goleman, cu arhi-cunoscutul sau model al inteligentei emotionale spune ca principalul semn al unui om cu o inteligenta emotionala ridicata este capacitatea lui de a-si da seama de propriile emotii si de a fi capabil sa si le gestioneze. Intr-un articol din ‘Harvard Business Review’ (Building the Emotional Intelligence of Groups, Martie 2001) Vanessa Druskat & Steven Wolff subliniaza faptul ca o echipa are nevoie sa atinga un alt nivel de constientizare: trebuie sa fie atenta la emotiile membrilor sai, chiar si la cele de grup (starile generale, clare sau mai difuze), precum si la emotiile prin care trec alte grupuri si alte centre de influenta aflate in afara granitelor proprii grupului. Bineinteles, lucrurile nu se rezuma la emotii, mai ales in cadrul organizational. Insa din experienta mea de mai bine de 10 ani de coaching in Romania, dezvoltarea poate incepe foarte usor de aici, chiar si in business!

Autorii articolului identifica 3 conditii esentiale pentru performanta de top a unui grup: increderea dintre membri, un sentiment al identitatii grupului si o imagine clara a eficacitatii grupului. In afara acestor conditii este totusi posibila co-operarea si co-laborarea in echipa, dar lucrurile vor merge greu. De ce? Pentru ca membrii vor alege mai degraba sa functioneze individual si nu se vor implica pana la capat.

In final, o echipa hiper-performanta are nevoie sa isi stabileasca norme in privinta inteligentei emotionale, norme clare care sprijina in fiecare moment comportamentele necesare aparitiei increderii, a identitatii si a eficientei. Faceti asta si veti avea acces la cel mai puternic beneficiu: angajarea unui organism complex si extrem de inteligent – echipa – in mod total.

Un sfert de ora cu un vizionar lucid

Marele profesor de la Harvard, Michael Porter, a oferit zilele trecute un interviu publicatiei Harvard Business Review, in care vorbeste despre un nou sens al valorii adaugate societatii de catre afacerile care se dezvolta in interiorul ei. Teza principala a profesorului de strategie este formulata intr-o singura fraza. Fraza care mi se pare absolut adevarata, chiar geniala prin sinteza ideilor care sunt cuprinse in ea.

Pana la un moment dat, toata lumea gandea ca daca afacerile isi cresc profitul, atunci ceea ce este bine pentru ele este bine si pentru societate. Insa avem nevoie sa gandim diferit:

Ceea ce este bun pentru societate este bun pentru afaceri. Crearea de beneficii la nivelul societatii devine o modalitate foarte puternica de a crea valoare economica pentru companii.

Te invit sa urmaresti acest interviu si sa reflectezi la ceea ce zice stimatul profesor, in lumina ultimilor ani din Romania.

httpv://www.youtube.com/watch?v=LrsjLA2NGTU

Din punctul meu de vedere, rezultatele programelor  de coaching in Romania reflecta perfect reintoarcerea la un cadru mai larg, societal. Tu ce parere ai?

Dacă până și Harvard-ul zice…

Am dat astăzi peste un articol online din Harvard Business Review, cu titlul „The Decade in Management Ideas”. Fiind un cititor fervent al publicatiilor de la Harvard, am deschis imediat documentul cu pricina, interesat să citesc cum au apreciat prea-stimații editori de la Harvard ce s-a întâmplat  în managementul din lumea aceasta mică și globalizată, în decada tocmai încheiată.

Încă de la primele rânduri am observat că autorii nu se încurcă în aprecieri „minore”. Ba chiar declară că au reușit să sintetizeze în 12 puncte „cele mai influente idei de management ale mileniului (de până acum)„. Citind mai în profunzime, am început să le cam dau dreptate: aprecierea strategică a valorii acționariatului, IT-ul devenit utilitate curentă, transformarea definitivă a vocii clientului într-un cor puternic, toate sunt – după părerea mea de coach din România – trasformări fundamentale și definitive ale managementului global.

Totul bun & frumos, până am ajuns la punctul 9. Aici am avut parte de o supriză atât de mare, încât m-a făcut să las naibii relaxarea vacanței mele și să mă apuc să scriu acest post. Ca să elimin orice curiozitate, vă citez direct din acel punct 9:

„[…]in the past decade the rest of the corporate world woke up to the fact that some managers are more equal than others.[…]Executive coaching, a perk often provided for the anointed, experienced explosive growth as an industry.”

În general, sunt un tip relaxat și greu de impresionat profesionalicește. Însă orice auto-definiție își găsește, odată și-odată, cazurile de excepție. Al meu a fost azi. Și s-a exprimat printr-o combinație de pupile mărite, un zâmbet foarte larg și un fel de chiot de bucurie care a alertat toată populația pașnică adăstată cuminte în fața monitoarelor sălii cu internet și cafea. Supriză plăcută, endorfine multe, totul în mai puțin de-o secundă.

Interpretările mele la acest paragraf sunt după cum urmează:

I. Traducerea rațională: „în sfârșit coaching-ul este perceput ca și un fenomen mondial de inovare în domeniul managementului; explozia lui mondială este ca urmare a recunoașterii beneficiilor pe care le aduce în business-urile corporatiste”;

II. Traducerea emoțională: „YESS!! După aproape o decadă de eforturi constante (speech-uri, articole de promovare a domeniului, sute de întâlniri cu lideri de opinie, manageri și antreprenori) mă simt de parcă întreaga populație de funcționari imperiali de la 1800 s-au aliniat într-un rând de gulere albe și mă poftesc la Palat, unde o orchestră dichisită va cânta în cinstea gintei noastre tinere nemuritoarea „An der schönen blauen Donau” („Valurile Dunării” pentru cei care nu știu limba lui Goethe)”.

În concluzie, nu pot să spun nimic altceva decât că de-acum sunt 110% sigur că 2010 va fi un an exploziv pentru coaching. Dacă până și Harvard-ul zice…