Coaching-ul echipei de management

Ce se intampla cu echipele de management?

Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.

Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).

Citește mai mult

Q. & A.: date despre piata de coaching din Romania in 2009

Q: care sunt tipurile de coaching existente pe piata din Romania? Care sunt cele mai dezvoltate? Care sunt cele mai cerute? Ce pondere detine din piata cel mai dezvoltat segment?

A: Coaching-ul este o o practica din ce in ce mai curenta in piata de business din Romania. Ca si tipuri, exista cel putin 2 mari diferentieri: coaching pentru job si coaching pentru viata personala. RoCoach isi asuma ca si oferta de servicii mai degraba serviciile de corporate, business si executive coaching, apartinand primei categorii. Insa coaching-ul pentru viata personala ocupa un loc important in activitatea noastra.

In ultima vreme, clientii nostri au devenit mult mai bine informati despre ce rezultate si ce impact are coaching-ul. Implicit, nisele pe care ne-am concentrat in ultimii ani sunt generatori de business pentru RoCoach: companiile multinationale, afacerile locale – mari si medii – si antreprenorii din piata de business. Cele mai cerute servicii raman, pentru RoCoach, cele de executive coaching si cele de coaching de echipa.

Din punctul nostru de vedere, ponderea de contracte de executive coaching reprezinta mai mult de 70% din cererile de coaching din piata.

Q: pe ce sub-domenii de coaching sunt cei mai multi jucatori?

A: La o evaluare extrem de sumara putem constata ca majoritatea coach-ilor provin din medii gen psihologie, resurse umane si din cele legate de programe de dezvoltare personala (analiza tranzactionala, NLP, etc). Implicit, coaching-ul pentru viata personala detine majoritatea ofertantilor de servicii din domeniu.

RoCoach si-a construit un renume in livrarea de servicii pe piata de business, in special catre populatia de manageri din Romania (locali si expati). Business coaching-ul, ca denumire generica pentru coaching-ul oferit in directia companiilor, este principala noastra nisa, deoarece beneficiem déjà de o experienta solida atat in business, cat si in oferirea de servicii de business catre companii mari si foarte mari (multinationale).

Q: cum a evoluat piata de coaching in ultimii ani si ce estimari aveti pentru anul in curs? Cum afecteaza criza aceasta piata?

A: Compania RoCoach exista din 2003. In momentul infiintarii sale, coaching-ul in Romania era pozitionabil in faza de “experiment”. Extrem de putini manageri erau familiarizati cu ideea de coaching iar contractele de coaching active la nivelul pietei locale de business erau concentrate in companiile multinationale, folosind coach-i straini.

Din acel punct, piata de coaching s-a dezvoltat intr-un ritm destul de rapid, aceasta dezvoltare copiind practic extinderea coaching-ului la nivel mondial. Din 2005-2006 am putut vedea efectele trecerii de faza de experimentare la cea de “exprimare a nevoii de coaching”. Au aparut mai multi furnizori de servicii de coaching si chiar scoli de coaching in Romania. In momentul de fata apreciem marimea pietii de coaching la 1.2-1.3 milioane de euro / an. Putem constata aceeasi crestere exponentiala, chiar in conditiile crizei.

Referitor la criza, observam o crestere aparent paradoxala a cererilor de coaching, in special pe segmentul antreprenorial din Romania. Antreprenorii  – si nu numai ei – apeleaza la coaching in criza, pentru a-si gestiona mai bine atat afacerile si angajatii, cat si viziunea de viitor, masurile pe care le iau in vederea atenuarii efectelor crizei, cat si pentru a isi asigura o crestere a performantei companiilor pe care le detin sau le controleaza. Ideea acestor cereri este destul de simpla: daca bugetele de marketing, training, dezvoltare si chiar cele administrative au suferit corectii majore, singura resursa care poate fi exploatata mai bine este capacitatea managerilor de a face business in mod performant. Implicit, investitia in coaching devine atractiva, in conditiile in care RoCoach poate garanta pentru orice fel de interventie o returnare a investitiei de peste 500-700%.

Q: Cat de profitabil este acest business si pe ce segment?

A: Coaching-ul este un business profitabil, in masura in care furnizorul de servicii investeste continuu in imbunatarirea calitatii actului de coaching. RoCoach demonstreaza acest lucru prin insusi parcursul sau in piata de business, fiind singura companie romaneasca ce ofera exclusiv servicii de coaching. Segmentarea pietei depinde de fiecare furnizor de servicii, in masura in care exista potential in orice domeniu si industrie pentru coaching. Pentru noi, cel mai profitabil segment de piata sunt companiile multinationale, urmate indeaproape de firmele mici (10-100 de angajati).

Q: Cum se platesc serviciile de coaching? (exista niste contracte standard, taxa fixa, abonament?)

A: RoCoach semneaza contracte de servicii cu clientii sai, in care se precizeaza termenii de livrare ai coaching-ului (cat dureaza un program, ce obiective are, numarul de sedinte, costul per sedinta si conditiile speciale – daca exista astfel de conditii).  Costul unei sedinte de coaching este intre 200 si 500 de euro (individual) si intre 500 si 1000 de euro (pentru echipe). In momentul de fata RoCoach isi onoreaza cererile de coaching semnand contracte pe minim 6 luni si maxim 2 ani de zile.

——————————————

(aceasta este varianta completa a raspunsurilor trimise pentru cover story-ul aparut pe www.startups.ro, la sectiunea „analize„. am ales sa public acest material pentru a oferi inca o data informatii reale si relevante din domeniul in care imi desfasor activitatea).

Care-i rostu' afacerilor? Despre criza si mentalitati

point of view

Zilele trecute am participat la conferinta anuala de HR a Ziarului Financiar. Pana aici, nimic iesit din comun, acest eveniment este unul la care tin sa particip in fiecare an. De ce? In fiecare an revad persoane care au contat si conteaza pentru mine din punct de vedere personal si profesional: directori de companii, consultanti, recruiteri, etc. cu fiecare dintre ei am cate ceva de discutat, de impartasit, de schimbat.

Recunosc, la aceste conferinte sunt mai degraba pe holuri, discutand in liniste cu cate o persoana sau intr-un grup mic de “holisti” asemanatori mie. Din acest punct de vedere, imi asum folosirea acestui prilej ca instrument de networking (in special, pentru intarirea retelei de idei/abordari care inspira liderii din domeniul HR).

Tema conferintei a fost o intrebare: “cum modifica criza piata muncii?”. Sincer, noua nu ni s-a raspuns direct la aceasta intrebare, cel putin din cat am reusit sa decantam impreuna din discutiile si panel-urile la care am participat. Insa am retinut O idee, UNA singura: nevoia de transformare a eticii si moralitatii de business, ca si instrument de adaptare, sau mai bine, de evolutie a business-urilor prezente pe piata locala. Fie ele multi-nationale sau uni…romanesti.

De aici si ideea acestui post: care e rostul unei afaceri – indifferent de magnitudinea ei? ROSTUL, adica sensul, adica intelesul ei profund. Romanul foloseste cuvantul “rost” in doua mari situatii:

1. in expresia “are un rost in viata”

2. in negatia “fara (nici un) rost”

Buun, atunci intrebarea care, in opinia mea, duce la un moment de reflectie in directia a “ce ne impinge-n lupta” ar fi:

Care e rostul afacerilor noastre?

· Sa avem profit. Orice initiativa care aduce un dolar in plus este un business. Nu radeti, e cea mai veche si generala definitie a business-ului, de undeva de langa pe-atunci-viitorul Wall Street.

· Sa traim decent din profit, sa dam salarii dragilor nostri angajati, sa platim taxe – primind in schimb…mai nimic -, sa fim siguri ca “avem ce pune pe masa maine”.

· Sa ne dovedim ca suntem buni, sa crestem profiturile si sa scadem costurile, sa ne incadram in deadline-uri si sa capitalizam diversele beneficii obtinute pe aceasta cale.

· Sa… fim bogati! Euro, dolari, franci elvetieni… transferabili in Porsche, Lexus, Mercedes, Bentley sau chiar Aston Martin, Lamborghini, Ferrari… sau in apartament in centru, sediu in office building clasa A+, casa de vacanta, vila la mare …sau in bursa, fonduri de investitii, capital de dezvoltare, cercetare, etc. etc.

· Sa le demonstram “intelectualilor” de mama si tata ca se poate si altfel decat salariat. Iara’ va invit sa nu radeti, cunosc o gramajoara de lideri locali de business care din aceasta tensiune creatoare au dezvoltat afaceri marete. Si reale.

· Sa fim in topuri, formal sau informal. Sa fim apreciati pentru putere, desteptaciune si dati ca exemplu catre ceilalti, sa putem sa spunem ca am ajuns in varf si am privit lumea de acolo.

Pana aici, am impresia ca am descris o mare parte a Romaniei, cu doua omisiuni:

1. “Tunarii” – cei care trag tunuri …nu cred ca mai e nevoie de explicatii.

2. Statul” – cel mai dorit CLIENT (dar in cele mai multe cazuri si cel mai prost platitor).

Cu aceste doua categorii, cred ca am trasat o imagine grosiera a generatorilor locali de profit, strict din punctual de vedere al unui tip de mentalitate general intalnit in perioada pre-criza. De ce am facut aceasta enumerare de posibile raspunsuri? In nici un caz pentru a va trasmite lucruri bine-cunoscute deja. Ci mai degraba pentru a decanta o mentalitate care – dupa parerea mea – ne-a dus in criza. Care ne-a impins de la spate toti anii acestia, catre hau.

In incheiere, va propun o lista de raspunsuri alternative la aceeasi intrebare. Ele sunt parte dintr-o colectie personala, stransa cu destul spor de la clientii nostri de coaching.

· Sa-mi vad clientii fericiti” – patroana companie catering

· Sa-mi trimit copiii la studii in Franta” – director executiv firma de distributie

· Sa imi exercit puterea alegerii a ceea ce-i mai bun, pentru mine si oamenii mei” – director general, companie producatoare

· Sa dau mai departe un stil si o filosofie de viata care mi-a adus succes si implinire” – consultant international in mergers & acquisitions

· “Sa simt ca lucrurile facute de mine vor dura sute de ani” – presedinte companie constructii

· “ Sa salvez cat mai multe vieti” – patron de cabinet veterinar, chirurg

· Sa promovez la nivelul intregii societati integritatea si spiritul liber” – presedinte companie training

· “Sa pot sa traiesc urmatorii 5 ani alaturi de copiii mei” – owner, firma de asset management

· Sa dau inapoi societatii ce am primit” – patroana gradinita

· Sa arat lumii ca Romania este un loc semnificativ pe harta” – CEO, firma software

· Sa pot lupta impotriva inselatoriei si a minciunii” – CEO, companie de consultanta legala si financiara

…bine-nteles, lista poate continua. Sa-mi spuneti daca vreti sa o continui. 🙂

antreprenorul roman

Trebuie sa va marturisesc, din start, ca sunt realmente pasionat de antreprenoriatul romanesc. De ceea ce statul/guvernul numeste prin celebra expresie „IMM-isti”. Sau cum spun americanii, „small to medium business owners”. Cred cu tarie ca ei sunt motorul dezvoltarii Romaniei, atat din punct de vedere al varietatii pietei de business, cat mai ales din punctul de vedere al mentalitatii de business locale.

Majoritatea dintre antreprenorii romani au mai multe business-uri. La prima vedere, acest fenomen poate fi (si este!) interpretat ca lipsa de stabilitate, nevoie de income din mai multe directii. Insa mie mi se pare ca nevoia la care raspunde acest fenomen este proprie antreprenorului balcanic: sa se exprime intr-o diversitate controlata. Intr-un mediu aparent dezordonat, dar plin de oportunitati.

Majoritatea antreprenorilor romani sunt tineri. Tineri si chiar foarte tineri. Chiar daca biologic nu mai sunt la varsta primei tinereti, sunt capabili de lucruri asociate in general cu tineretea: re-orientari drastice, adaptari surprinzatoare, infinite variatii ale nevoii de recunoastere, contact cu „latest IT gadgets”, samd… Nu ma intelegeti gresit, nu va vorbesc despre un grup de oameni care isi pierd vremea rasfoind revistele de business prin cafenele. Sau care abia asteapta sa iasa urmatorul aparat de telefonie mobila de la firma X. Aceste lucruri sunt captabile in registrul imediat, al primei-vederi (vezi nevoia de recunoastere de mai sus! 🙂 ). Dincolo de aceste semne, acesti oameni au ceva in comun: dedicatia pentru afacerile lor.

Pana in momentul prezent, am antrenat zeci de antreprenori. Multi dintre ei isi doreau – si aici citez un prieten – ca afacerea lor sa evolueze „de la o firma foarte mica la o firma mica„. Unii au avut surpriza sa constate ca in 6 luni de antrenament de business au devenit proprietarii/managerii unor firme mai degraba mijlocii, sarind de 1 milion de euro income lunar si/sau de 100 de angajati. In nici un „caz” de client antreprenor nu am intalnit un om limitat in viziune sau incoerent fata de sine. Ingredientele succesului sunt prezente la toti, fara exceptie. Si ei stiu asta. Chiar daca pe moment nu e masurabil, succesul business-ului propriu e de cele mai multe ori undeva in fata lor, eventual umbrit de cate un mic obstacol.

De cele mai multe ori, cand antrenez un antreprenor, am senzatia ca ne putem foarte usor proiecta in America anilor 1900, in spatiul fantasmat de multi ca fiind „the land of possibilities”. Practic, pe acesta baza de credinta aproape absoluta in fortele proprii se poate construi orice. Nu ramane decat de ales si de implementat acele comportamente care sunt la intersectia dintre eficienta in business si eficacitate personala.

[Am uitat sa va impartasesc un lucru fundamental: oamenii astia STIU SA SE BUCURE! Cand ajung la obiectivele pe care si le stabilesc, te coplesesc cu veselia si energia lor.Sau cand gasesc acel „aha!” specific coaching-ului si isi schimba punctele de vedere asupra a ceea ce fac, devin aproape niste copii care au gasit MARELE FRIGIDER PLIN CU INGHETATA. Va doresc sa ajungeti sa vedeti macar un moment din acesta, va veti umple de energie…]

Te salut, antreprenorule!

Fa business, creaza legaturi si comunitati in mediu tau.

Da un sens societatii in care traiesti!

Are nevoie!