Coaching-ul echipei de management

Ce se intampla cu echipele de management?

Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.

Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).

Citește mai mult

Dacă până și Harvard-ul zice…

Am dat astăzi peste un articol online din Harvard Business Review, cu titlul „The Decade in Management Ideas”. Fiind un cititor fervent al publicatiilor de la Harvard, am deschis imediat documentul cu pricina, interesat să citesc cum au apreciat prea-stimații editori de la Harvard ce s-a întâmplat  în managementul din lumea aceasta mică și globalizată, în decada tocmai încheiată.

Încă de la primele rânduri am observat că autorii nu se încurcă în aprecieri „minore”. Ba chiar declară că au reușit să sintetizeze în 12 puncte „cele mai influente idei de management ale mileniului (de până acum)„. Citind mai în profunzime, am început să le cam dau dreptate: aprecierea strategică a valorii acționariatului, IT-ul devenit utilitate curentă, transformarea definitivă a vocii clientului într-un cor puternic, toate sunt – după părerea mea de coach din România – trasformări fundamentale și definitive ale managementului global.

Totul bun & frumos, până am ajuns la punctul 9. Aici am avut parte de o supriză atât de mare, încât m-a făcut să las naibii relaxarea vacanței mele și să mă apuc să scriu acest post. Ca să elimin orice curiozitate, vă citez direct din acel punct 9:

„[…]in the past decade the rest of the corporate world woke up to the fact that some managers are more equal than others.[…]Executive coaching, a perk often provided for the anointed, experienced explosive growth as an industry.”

În general, sunt un tip relaxat și greu de impresionat profesionalicește. Însă orice auto-definiție își găsește, odată și-odată, cazurile de excepție. Al meu a fost azi. Și s-a exprimat printr-o combinație de pupile mărite, un zâmbet foarte larg și un fel de chiot de bucurie care a alertat toată populația pașnică adăstată cuminte în fața monitoarelor sălii cu internet și cafea. Supriză plăcută, endorfine multe, totul în mai puțin de-o secundă.

Interpretările mele la acest paragraf sunt după cum urmează:

I. Traducerea rațională: „în sfârșit coaching-ul este perceput ca și un fenomen mondial de inovare în domeniul managementului; explozia lui mondială este ca urmare a recunoașterii beneficiilor pe care le aduce în business-urile corporatiste”;

II. Traducerea emoțională: „YESS!! După aproape o decadă de eforturi constante (speech-uri, articole de promovare a domeniului, sute de întâlniri cu lideri de opinie, manageri și antreprenori) mă simt de parcă întreaga populație de funcționari imperiali de la 1800 s-au aliniat într-un rând de gulere albe și mă poftesc la Palat, unde o orchestră dichisită va cânta în cinstea gintei noastre tinere nemuritoarea „An der schönen blauen Donau” („Valurile Dunării” pentru cei care nu știu limba lui Goethe)”.

În concluzie, nu pot să spun nimic altceva decât că de-acum sunt 110% sigur că 2010 va fi un an exploziv pentru coaching. Dacă până și Harvard-ul zice…