Coaching-ul echipei de management

Ce se intampla cu echipele de management?

Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.

Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).

Citește mai mult

Motivare? Prefer inspiratia.

Tuturor ne lipseste motivatia, din cand in cand. De multe ori, lipsa de motivatie are o legatura directa cu felul in care privim ce avem de facut: daca te uiti la ceea ce ai de facut ca fiind o povara sau ca ceva care nu te intereseaza intr-adevar, vei avea o reala dificultate sa te motivezi sa termini treaba. Ba chiar sa o si incepi. Problema este ca majoritatea oamenilor pe care ii cunosc – indiferent de nivelul de educatie, salariu, putere de decizie – trebuie din cand in cand sa faca lucruri complet neinteresante pentru ei. Si asa ajungem la intrebarea acestui post: Cum te motivezi sa faci tocmai lucrurile in legatura cu care te simti complet demotivat?

Inainte de toate, hai sa ne uitam la definitia motivatiei. Motivatia poate fi intrinseca sau extrinseca. De cele mai multe ori, chiar, imi place sa cred ca motivatia este o calitate care se genereaza aproape exclusiv din exterior. Si aici permite-mi sa fac o distinctie foarte importanta: daca motivatia este un fenomen exterior, dintre oameni si ceea ce au ei de facut, inspiratia este acea forta auto-generata, care te impinge sa actionezi. Inspiratia vine exclusiv din interior. Ea este ceea ce traiesti cand simti dorinta si bucuria de a face un lucru, indiferent daca este usor sau greu, indiferent daca iti place intr-adevar sau nu.

Ba mai mult, inspiratia devine o alegere constienta, alegere pe care o faci prin modul in care evaluezi un lucru. Daca iti spui ca „trebuie sa fac asta pentru ca mi-au spus sa o fac” vei fi cu inspiratia aproape de 0. Dar daca iti spui „vreau sa fac asta pur si simplu„, inspiratia creste catre cote maxime. Modul in care iti gandesti sarcinile, atitudinea cu care le intampini, toate acestea iti vor afecta inspiratia. Si implicit motivatia.

***

Inspiratia nu este un dar divin, aruncat asupra celor norocosi din cer. Inspiratia este un dar pe care il avem cu totii, indiferent de rasa, religie, studii, etc. Cu toate acestea, exista o relatie foarte puternica intre valorile si credintele noastre si inspiratie. Simplu spus, cu cat iti pui mai multe limite, cu atat esti mai departe de inspiratie. In plus, exista un alt ingredient foarte la indemana, pe langa viata acordata la valori clare si puternice: gratificarea. Premiile, laudele, incurajarile si recunoasterea celorlalti iti vor hrani inspiratia de fiecare data. Mai mult decat atat, exista o gratificare interioara, acel sentiment al „trebii bine facute” care te umple complet dupa final.

Mai exista un element in alchimia inspiratiei: dorinta. Dorinta determina puterea emotiilor si iti da acces la o intentie puternica si stabila, pe drumul catre scopul pe care ti l-ai propus. La fel ca gratificarea, dorinta functioneaza precum un combustibil de inalta calitate pentru inspiratie. De fapt, dorinta si inspiratia se hranesc reciproc! Cu cat iti doresti mai mult sa atingi un obiectiv, sa faci un lucru, cu atat vei deveni mai inspirat. Nu numai in directia in care mergi acum, ci si in mai toata viata ta.

A-ti gasi inspiratia atunci cand simti ca ai nevoie de motivatie este, de fapt, a sti diferenta dintre inspiratie si motivatie. Motivatia externa poate aparea in numeroase forme, de la bani la recunoasterea primita de la ceilalti. Inspiratia, pe de alta parte, este strict interna si vine din alegerile constiente pe care le faci in favoarea unui obiectiv, a mediului in care traiesti, a vietii tale.

Si mai e ceva: inspiratia nu are nici o legatura cu stimulii externi din simplul motiv ca ea reflecta un nivel superior de functionare a creierului, fata de nevoia gratificarii externe. Care nivel este complet dependent de atitudinile pe care le dezvolti si de dorinta de a reusi. Cu cat mai mare, cu atat mai bine.

Succes!