Despre intelepciune: Coaching cu bufnita

In timp ce toti aspiram sa fim intelepti, nu multi dintre noi au in plan in a deveni astfel. Se pare ca multi dintre noi lasam realitatea acestei minunate virtuti la voia intamplarii si ca urmare, asta poate fi o modalitate de a evada din parcursul obtinerii ei.

Dar ce este intelepciunea? Ce inseamna sa fii intelept? Pentru inceput, stim ca o persoana inteleapta este in general descrisa ca cineva care este capabila sa gandeasca si sa actioneze intr-o maniera considerabila folosind cunostiintele, experienta, intelegerea si bunul simt. Ei au tendinta sa fie persoana din camera care abia vorbeste, gandeste mult si este adesea privita de catre colegi pentru validare, reasigurare si confort. Stim intelepciunea cand o vedem, dar inca ne chinuim sa o calificam si mai mult decat atat, sa o atingem.

Pentru a ne ajuta sa intelegem intelepciunea, sa incepem cu natura, in particular, cu magnificele bufnite. Bufnitele sunt creature remarcabil de frumoase nu numai in aparenta, dar si in talentele pe care le poseda. Acestea includ abilitatile de a-si folosi simtul auzului pentru a indica locatia oricarui obiect dupa sunetul pe care il face (auz binaural), penele care sunt adaptate la zborul silentios (in detrimentul prazii care nu simte nimic), sublima lor adaptare la viata nocturna si de asemenea, vederea binoculara. Bufnitele pot sa si controleze cantitatea de lumina ce le intra in fiecare ochi, independent, prin extiderea pupilei drepte sau stangi pentru a compensa umbrele din noapte. Complexitatea vederii bufnitelor ne conduce catre adevarata esenta a intelepciunii: abilitatea de a vedea lucrurile asa cum sunt ele cu adevarat.

bufnita-848x478

Barbatii si femeile intelepte sunt identificati ca facand parte din neamul omenesc asa cum bufnitele fac parte din specia pasarilor. Ei se evidentiaza in multime nu prin cat de mult vorbesc sau actioneaza ci mai degraba din cauza nivelului ridicat de calitate pe care il emana atunci cand fac asta. Am incercat sa extrag ceea ce am vazut eu ca si caracteristica principal a oamenilor intelepti. Rezultatul a fost un total de 7 caracteristici comune pe care consider ca oamenii intelepti le impart.

  • Inteleptii vorbesc putin si asculta (mai) mult.

“Inteleptii vorbesc pentru ca au ceva de spus; prostii doar pentru ca trebuie sa spuna ceva” – Platon

Inteleptii tind sa vorbeasca mai putin pentru ca, asa cum Platon sugereaza, exista intotdeauna un volum mic de cuvinte de calitate care trebuie sa fie spuse in orice subiect dat. Mai putin devine mai mult cand vine vorba de a vorbi cu intelepciune. Grecii antici au numit aceasta practica Laconism. Oamenii intelepti acorda mai multa atentie ascultatului decat vorbitului. Ei stiu ca doar ascultand, ascultarea reala, pot stapani intelegerea. Cu cat oamenii devin mai intelepti, cu atat mai mult valoreaza actul de a asculta si ascultarea devine principiul primar al angajamentului lor fata de ceilalti.

  • Inteleptii invata din experienta

“Intelepciunea este fiica experientei” – Leonardo Da Vinci

Oamanii intelepti tind sa invete din schimbarile cu care se confrunta si din greselile pe care le-au facut in viata pentru a-i ghida in deciziile pe care le iau. Esecul, in particular, este un profesor excelent si multi oameni intelepti il apreciaza ca atare. De aceea este firesc sa auzi oameni care spun ca intelepciunea vine odata cu varsta. Este imporatant sa realizezi ca in timp ce intelepciunea cere experienta, experienta nu cere intelepciune. De aceea este ok sa facem greseli, in fond suntem cu totii oameni. Insa e necesar sa ne amintim ca invatand din greseli nu inseamna sa le repetam. Aceasta este cea mai benefica parte a timpurilor  grele experimentate.

  • Inteleptii sunt mereu in cautarea cunoasterii

“Cunoasterea este castigata prin colectarea de informatii, in timp ce intelepciunea este castigata trecand prin experientele vietii” – Maestrul Jin Kwon

Fara cunostinte, nimeni nu poate fi intelept. Intelepciunea poate fi definita practic ca o aplicatie a invataturilor castigate prin intermediul experientei. Fara o buna cunoastere a subiectului care conteaza in luarea deciziei, este imposibil sa actionezi intelept in luarea deciziei. Oamenii intelepti tind sa fie foarte invatati in mai multe domenii, nu doar in specialitatea lor. Ei isi aplica cunoasterea in alte discipline, iar acest gest le permite sa aduca o perspectiva noua si mult mai informata in crearea unor provocari sau oportunitati. Fiind condusi de foamea de a invata, oamenii intelepti isi extind mereu cunoasterea si cauta noi perspective prin faptul ca ei nu spun niciodata nu noilor si diferitelor provocari.

  • Intelepciunea include adversitatea

“ Let me embrace thee, sour adversity, for wise men say it is the wisest!” – William Shakespeare (Am lasat-o in engleaza pentru ca suna prea frumos in varianta originala!)

Oamenii intelepti sunt foarte familiari si foarte bine experimentati in ceea ce priveste relatia cu adversitatea. Ei tind sa aiba o intelegere mai profunda si o apreciere aparte pentru rezistenta oamenilor la schimbare. Oamenii intelepti sunt destul de priceputi la a imbratisa si la a depasi adversitatea prin a-i lua pe ceilalti in calatoria lor mai degraba decat sa isi impuna punctul de vedere in fata lor.

  • Atentia inteleapta

“Intelepciunea vietii consta in eliminarea a ceea ce nu este important!” – Lin Yutang

Oamenii intelepti filtreaza constant informatiile asupra carora vor sa isi indrepte atentia. Ei au o abilitate remarcabila de a reflecta zgomotul, lucrurile nesemnificative si ingrijorarile care nu au importanta in orice situatie.  Ei par sa fie capabili sa aplice lentilele transparentei pentru a separa florile de ierburi. Oamenii intelepti stiu ce are nevoie de atentie si ce nu, ce trebuie sa consume energie si ce nu, ce merita facut si ce nu. Fraza “nu te obosi pentru lucruile marunte” este buna pentru sanatatea ta asa cum este pentru intelepciunea ta.

  • Intelepciunea necesita rabdare

“Rabdarea este compania intelepciunii” – Sf. Augustin

Oamenii intelepti stiu ca timpul este cel mai mare activator al luarii deciziilor. Ei au invatat secretul folosirii discernamantului pentru luarea deciziilor. Ei au incredere si respecta faptul ca altii au nevoie de timp pentru a procesa informatiile. Ei nu grabesc deciziile. Ei aduna cat de multe informatii pot pentru luarea deciziei si apoi asteapta rabdatori. Ei isi lasa subconstientul sa faca ce e mai bine; lucrarea asupra deciziei si considerarea tuturor aspectelor tangibile si intangibile. Ei mediteaza la asta. Neurostiintele au dovedit ca intelegerea conventionaala prin care decizile sunt luate este nepotrivita, chiar daca deciziile noastre sunt facute pentru noi de catre subconstient si sunt conduse in mare parte emotional. Vorba “mediteaza la asta” cantareste mult in special pentru deciziile importante. De aceea este atat de important sa acorzi timpul necesar luarii deciziilor si sa nu sari direct la concluzii.

  • Inteleptii se cunosc pe ei insisi

“Sa te cunosti pe tine insusi este inceputul intelepciunii” – Aristotel

Cunoasterea de sine, echilibrarea si acceptarea de sine sunt obiceiuri pe care oamenii intelepti le practica cu intentie. Tot ceea ce stim si intelegem este subiectul propriilor interpretari asupra lumii. Sa fii intelept, sa te cunosti pe tine, referintele, inclinarile si prejudecatile tale si sa le izolezi de procesul de luare a deciziilor. Oamenii intelepti sunt intr-o intima atingere cu propria minte si emotii, sunt constienti de propria prezenta si de cea a celor din jurul lor.

***

In timp ce sunt mult mai multe aspecte asociate cu a fi intelepti decat cele listate mai sus, aceste 7 caracteristici sunt, cred, la baza a ceea ce reprezinta a fi intelept. In timp ce nu exista ghidul “cum sa” pentru a dobandi intelepciunea, practicand mai bine abilitatile de ascultare si vorbind mai putin, imbratisand greseala ca o experienta informala, invatand constant lucruri noi, acceptand diversitatea in opinii, concentrandu-te, este ceea ce conteaza cu adevarat. Fiind rabdatori si cu noi insine si cu altii si devenind mai constienti de sine, sunt toate puncte bune pentru inceperea acestei fructuoase calatorii.

Cu totii ne dorim sa fim intelepti. Cu totii ne dorim sa trezim bufnita din noi. Intelepciunea, cu toate acestea, este una dintre acele caracteristici care este in esenta destul de dificil de definit. Nu e nicio regula de urmat, nu e niciun un ghid pentru a deveni intelept. Calea pe care trebuie sa o urmam intru asta este la fel de unica precum calatoria vietii noastre.

„Prin trei metode putem invata intelepciunea:

Prima, prin reflectare, care este nobila,

A doua prin imitare, care este usoara,

Si a treia prin experienta, care este chinuitoare”

 

Increderea economica si conu’ Iancu

Citeam ieri pe Twitter un sondaj al World Economic Forum, în care oamenii de acolo prezic că încrederea în starea economiei mondiale începe să se restaureze odată cu venirea anului 2013. Pe o scară de la 0 la 1, Indicele de Încredere Economică (Economic Confidence Index) a crescut de la 0.38 la 0.43. Mai puțin de jumătate din cei 390 de experți chestionați au agreat ideea unui șoc financiar în următoarele 12 luni, cu 20 de procente mai puțini decât participanții la sondajul efectuat cu 6 luni în urmă. Procentul de respondenți care se așteaptă la tulburări sociale majore, geopolitice, de mediu sau tehnologice stagnează la 46%, 50%, 35% și respectiv 19%.

Totuși, 51% din respondenți nu au încredere în guvernarea globală și 45%, în cooperare la nivel global.

***

…Și brusc m-a lovit o întrebare: oare ce rezultate ar avea acest sondaj în România? M-am întrebat asta pentru că clienții mei de coaching in România folosesc aceste date, la nivel de general management. Adică nu sunt numai cifre la TeVeu, ci chiar lucruri care contează pentru fiecare dintre noi. Buuun. Uite ce spun datele statistice românești ale anului 2012[1].

  • Conform primelor estimări, PIB în trimestrul III 2012 a fost, în termeni reali, mai mic cu 0,5% comparativ cu trimestrul II 2012.
  • În 2012 (ianuarie – septembrie), producţia industrială a crescut în serie brută cu 0,1%, iar ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 0,4%. În luna noiembrie 2012, cifra de afaceri din industrie per total (piaţa internă şi piaţa externă), în termeni nominali, a scǎzut faţă de luna precedentă cu 2,8%, iar faţă de luna corespunzătoare din anul precedent a crescut cu 4,6%.
  • Investiţiile realizate în economia naţională au crescut atât în trimestrul III 2012, cât şi în perioada 01.I-30.IX.2012, faţă de perioadele similare din anul precedent, cu 16,0%, respectiv cu 17,9%.
  • Câştigul salarial mediu nominal net în noiembrie 2012 a fost de 1575 lei, mai mare cu 5,6% comparativ cu luna noiembrie a anului 2011.
  • Rata şomajului în trimestrul III 2012 a fost de 6,8%, în scădere atât faţă de trimestrul anterior (6,9%) cât şi faţă de trimestrul corespunzător din anul precedent (7,2%).

Mai mult decât atât, opiniile exprimate în luna decembrie 2012 de managerii societăţilor comerciale (cei despre care vă spuneam că folosesc aceste date!), conturează pentru perioada decembrie 2012 – februarie 2013 o tendinţă de relativă stabilitate în sectorul de comerţ si servicii, scădere moderată în industria prelucrătoare şi scădere în construcţii în raport cu cele trei luni anterioare. Ergo!

Adică Indicele de Încredere Economică nu pare să aibă vreo relevanță pentru România. De ce? Simplu: în momentul de față, economia României arată ca o piramidă inversă[3]: 3,1 mil. angajați ai sectorului privat susțin pe cei 500 de mii de angajați ai companiilor de stat, 1,2 mil. salariați bugetari, 5,3 mil. pensionari, 4 mil. copii și adolescenți și fac business și cu cei 3-4 mil. angajați ”la negru”. Mai simplu spus, companiile pe care le antrenez prin coaching – fie ele multinaționale sau cu capital integral local, sunt mica bază pe care se susține întreaga societate românească.

Și-atunci întrebarea devine caragialesc de simplă: de unde, dom’le, atâta Încredere Economică?

Revin cu informații pozitive, in post-ul următor. Nu desperați!

Ce lipsește din planul tău de criză? *

Cei mai mulți dintre managerii cu care mă întâlnesc în cadrul ședințelor de coaching se plâng de scăderea dramatică a vânzărilor, de fragilitatea accentuată a mediului economic, de sentimentul că se află singuri în mijlocul oceanului. Sunt conștienți că trebuie să găsească soluții, dar, cumva, gândul la greutatea care apasă pe umerii lor, măsurată în salarii care trebuie plătite, în profit așteptat de acționari etc. le induce un sentiment paralizant de frică.

libcom.org

Un cerc vicios. Mintea comandă soluția, dar tot mintea opune rezistență și impune mersul către locurile cele mai cunoscute, ideile deja probate, pentru că doar acestea sunt libere de surprize. Alte surprize?! Criza e suficientă surpriză, nu mai e nevoie de altele noi. Și totuși soluțiile cunoscute nu sunt soluțiile cele mai bune, pentru că situația de azi nu mai are nimic de-a face cu situațiile (aparent similare) din trecut. La vremuri noi ar trebui idei noi.

Canalele de informare sunt pline de povești de două feluri: închideri de firme sau istorii de succes. Închiderile de firme sunt de cele mai multe ori seci și prezintă numai un cumul de fapte, nu și adevărata cauză a nereușitei. Poveștile de succes prezintă rezultate pozitive și concluzii motivaționale ale unor manageri care au reușit. Foarte bune, dar… “what’s in it for you?”. TU, un manager cu nopți nedormite la activ, rapoarte nu tocmai înfloritoare și prea mulți angajați pentru cât poți duce, tu cum, de unde afli care e problema reală, esențială, care te ține pe loc și nu te lasă să ieși din criză?

Cum nimeni nu a mai trecut printr-o astfel de situație în istoria recentă, răspunsul nu este tocmai cel mai confortabil: va trebui să te descurci singur, dragă managerule. Există totuși și o veste, chiar foarte bună: ești exact omul potrivit care să găseacă ideea cea mai bună pentru a reuși să treci cu bine peste situația DE ACUM. Ideea este în spatele minții tale, așteaptă să fie descoperită. Întreabă un coach.

***

Ce face un coach?

Te ghidează să descoperi ce e în spatele minții tale. Nu e un specialist în ceea ce faci tu – nici nu e nevoie, ești de departe cel mai bun specialist din branșa ta. Nu te învață noi metode de a face business – pe acestea le știi deja. Nu te învață nici să fii lider – și de aceste lucruri sigur ai auzit deja. Dar are mintea limpede și viziunea globală, te îndeamnă să schimbi perspectiva asupra lucrurilor și te provoacă să pui pe masă absolut toate alternativele, pentru ca apoi să ți-o alegi singur pe cea mai bună. Îți pune întrebările acelea incomode și neplăcute pe care tu poate nu îndrăznești să ți le pui în sinea ta, dar el le verbalizează și devine mediator în conflictul tău cu ele, ajutându-te însă PE TINE să învingi.

Orice fel de coach?

Nu, nu orice fel de coach. Experiența în lucrul cu managerii este esențială. Un executive coach ultraprofesionist va ști să-ți economisească timpul și banii. Dar nu pentru că te va factura puțin – serviciile premium sunt valoroase -, ci pentru că rezultatele tale îți vor întoarce de multe sute, poate chiar mii de ori investiția făcută. Și nu pentru că îl vei întâlni rar, ci pentru că minutele acelea împreună te vor ajuta să găsești nu soluția pe care crezi că o cauți, ci de multe ori o abordare cu totul nouă, neașteptată, dar inovatoare și ultraeficientă.

Orice fel de executive coach?

Nu, nu orice fel de executive coach. Ci unul care lucrează cu manageri proveniți din mai multe culturi de business, și, absolut esențial, unul care are multă experiență cu manageri din propria cultură de business. Punerea în contextul potrivit de mentalitate și comportament social poate defini însăși soluția pe care o cauți. Mai mult decât atât, relaționarea dintre culturi este un aspect ale cărui efecte fie le exacerbăm, fie le neglijăm complet. De aceea recunoașterea modelului (sau a lipsei acestuia) este atât de importantă în rezultatele pe care le obții când lucrezi cu un executive coach profesionist.

Un plan de criză poate viza activități de business, poate viza o echipă de manageri sau toată compania, poate implica numai resurse interne sau poate fi parte dintr-o abordare globală a companiei. Oricare ar fi situația, un lucru este, de departe, cel mai important: tu însuți. Soluția, sau schimbarea (căci despre ea am vorbit tot timpul, nu-i așa?), începe cu tine.

Așadar, ce lipsește din planul tău de criză? Un executive coach. Asigură-te că lucrezi cu cel mai bun și vei deveni tu însuți mult mai bun.

========

(*) articol aparut in Money Magazine

HowTo: Ai 10 tipuri de clienti. Ce faci cu ei?

Ma gandesc la acest articol de cateva luni bune. De ce? Pentru ca am intalnit in ultima vreme o multime de persoane si companii – mari si mici – care au trecut sau trec printr-o perioada de reajustari drastice: cumparari, redimensionari de capacitati, reorganizari de activitate, etc. Mai toti/toate au nevoie de un partener lucid cu care sa treaca cu bine prin aceste tranzitii, sa obtina rezultatele pe care si le doresc si sa se reajusteze corect si coerent la noile conditii de piata.

©adm.monash.edu

Pana aici, toate bune: majoritatea sunt deschisi la cel putin cateva intalniri de coaching, daca nu la programe sustinute de dezvoltare cu ajutorul coaching-ului. Cu multi dintre ei am inceput deja sa lucrez, desi este sfarsit de an si, teoretic, lucrurile se amana pe anul viitor. Insa am observat cateva modele de atitudine ale acestor (posibili) clienti, modele care cred ca pot fi grupate in cateva categorii.

Categoriile de mai jos reflecta un punct de vedere personal, obtinut din interactiunile mele cu piata. Desi este vorba de coaching in Romania, cred ca tipurile de clienti si propunerile de gestionare a relatiei cu ei sunt lejer aplicabile in toata piata de servicii de business din Romania.

***

1. Plimbaretul este primul care mi-a trecut prin minte. Avem de-a face cu oameni foarte interesati de coaching, de programe si workshop-uri, de tot ceea ce fac. Se inscriu, dar nu ajung niciodata sa participe. Cea mai intensa zi de interactiune cu ei este prima zi de dupa terminarea unui program la care si-au declarat – sus si tare! – intentia de a participa.

Ce-i faci? Nimic. Il informezi, uiti toate promisiunile lui “solemne” si mergi mai departe.

2. Timidul este, de obicei, extrem de hotarat cand cumpara. Numai ca pana atunci va sta si se va gandi mult timp daca este, intr-adevăr, cazul sa cumpere servicii de coaching. Oare n-o fi mai bine sa raman asa, cum sunt? Oare nu pot face singur? Degeaba ii explici ca e nevoie de o relatie, un contract, etc. Va fi realmente pasiv, pana in momentul in care considera el ca …si-a dat toate raspunsurile. In plus, nu stie foarte clar ce vrea si asta e un argument care sprijina lipsa deciziei.

Ce-i faci? Il incurajezi. Il provoci, fara sa il sperii. Ii dedici timp, cat sa vada ca ce faci e pentru el. Sa nu cumva sa incepi sa ii raspunzi la intrebarile care incep cu “oare” sau cu “daca”!

3. Prietenul bun isi da seama ca daca sta pe-aproape, poate primi beneficiile complete ale coaching-ului. Semneaza de obicei destul de rapid, insa vrea sa stie tot de la inceput, se pune pe acelasi nivel de specialitate ca si tine si trateaza lucrurile cu un “bineinteles” care lasa loc la putina actiune reala. Te aproba si nu prea vrea sa faca nimic, in ideea ca gandim la fel.

Ce faci cu el? Il aprobi si apoi il intrerupi. Rezumi discutia si o directionezi catre actiune. Nu esti prea aproape, ii lasi distanta cat sa inteleaga ca poate beneficia de serviciile tale fara sa fie nevoie sa ne mutam impreuna!

4. Nerabdatorul adica cel care vrea “de ieri”. Ii explici ca ai un program destul de incarcat, iti spune ca acum e momentul si ca semneaza orice, doar sa inceapa sa se dezvolte, sa gaseasca idei si abordari noi, sa beneficieze intr-adevar de relatia de coaching. De obicei are foarte multe cerinte si vede cu realism punctele in care are nevoie sa se dezvolte.

Ce faci cu un nerabdator? Stabilesti un ritm clar, de la inceput: cand ne intalnim, frecventa in care primeste serviciul tau, rezultatele si calendarul pe termen mai lung. De fiecare data cand vrea sa sara din calendar, il inviti sa isi asume responsabilitatea deciziei.

5. Carismaticul incearca din rasputeri sa iti arate ca este un client deosebit, are calitati speciale, cu el poti face multe contracte cu beneficii de ambele parti. Uneori se erijeaza in organizatie ultra-speciala, incercand sa iti demonstreze ca o adaptare maxima a serviciilor tale e conditia fara de care nu poate lucra. Din punctul de vedere al coach-ului, acest client iti schimba, treptat, obiectivul contractului si se joaca de-a soarecele si pisica pana in punctul in care renunta.

Ce faci cu el? Stai in banca ta, ii repeti ca are nevoie de serviciile de baza pe care le oferi, pentru ca apoi sa acceada la cele avansate. Poti customiza orice pentru el, insa e nevoie sa fii sigur ca nu iti va schimba contractul.

6. Ganditorul. Vorbesti, nu intelege. Iti spune ca nu intelege. Ii mai explici o data, tot nu se lumineaza. Incepi a treia oara, este deschis sa te asculte din simplul motiv ca la un moment foarte bine calculat te va intrerupe cu o informatie de genul “uite ce am facut eu, strict in directia de care tot imi spui”. Asta ca sa iti demonstreze ca nu e prost, ci ca doar a vrut sa te testeze. Cumpara imediat ce intelege ca intrebarile lui sunt de prisos si valoarea este cel putin la fel de mare pe cat si-o imagina.

Ce faci cu el? Ii spui tot ce are nevoie sa stie. Uneori, este bine sa il intrebi de ce are nevoie, de fapt, dar exista riscul real sa se lanseze intr-o explicatie fara sfarsit. Sau sa iti demonstreze ca nu prea te potrivesti in universul lui, logic si antagonist. Alteori, e bine sa ii repeti acelasi lucru, cu aceleasi cuvinte. Pana ia decizia.

7. Scepticul este ruda cu ganditorul. Diferenta e marimea ego-ului. Adica le-a incercat pe toate, poate chiar a avut parte de coaching in Romania sau oriunde altundeva, le stie “din proprie experienta” si pur si simplu nu il poti convinge. Va cumpara, daca isi desumfla ego-ul si incepe sa puna intrebari exploratorii, sa devina realmente interesat.

Ce faci cu scepticismul? Il aprobi. Ba chiar il incurajezi sa iti spuna mai multe din indoielile pe care le are. Apoi aplici tactica clasica a demolarii: una cate una, indoielile vor disparea. Momentan, bineinteles.

8. Copiatorul este acel om sau acea organizatie care a auzit ca faci o treaba excelenta si vrea si el/ea. Nu prea stie unde sa te puna si incearca sincer sa te lase sa iti alegi locul cel mai potrivit pentru a replica o experienta similara. In coaching-ul de afaceri, am intalnit domenii economice intregi care, odata penetrate, mi-au furnizat clienti din diferite companii, pe baza acestui profil. Copiatorul cumpara pentru ca a auzit ca e bine sa cumpere.

Ce faci cu el? Nimic. Semnezi si incepi, in momentul in care incepi sa vezi diferentele evidente fata de “original”. Asta ca sa stii ce sa faci.

9. Controlorul se concentreaza pe fapte, nu pe vorbe! Te intreaba de certificari, te roaga sa ii dai referinte (pe care le si suna!), se concentreaza pe cifre si pe termene. Nu-si asuma nici un fel de risc inainte de a avea impresia ca stie tot. Cumpara servicii numai si numai daca acestea au fost testate si retestate …de altii. Va cere doua-trei sedinte de coaching, ca sa fie linistit ca totul este asa cum i se arata.

Ce faci cu controlorul? Ii delimitezi clar o arie de control, dincolo de care nu il lasi sa treaca, orice ar fi. Nevoia de control ascunde o frica de esec teribila. Asa ca …fii curajos! Arata-i ca poti face pasi mari inainte, clari si concreti, fara teama. Si va semna.

10. Lunetistul. Preferatul meu. Sta ascuns si loveste cand te astepti mai putin. Are o claritate extraordinara a rezultatelor pe care si le doreste. Contractul este facut, deja. Sau e doar un detaliu minor. Lunetistul are o singura hiba, detectabila in coaching-ul pe care il practic: nu se afiseaza niciodata! Daca ii cer un testimonial, nu ti-l va da. Mai bine faceti inca un contract, cu aceleasi rezultate extraordinare.

Ce faci eu el? Nimic. Doar vezi ce face el cu tine!

***

Ar mai fi cateva sub-categorii, dar ma opresc aici. Te rog sa-mi spui daca recunosti clienti de-ai tai aici. Sau daca te recunosti! 🙂

Concurs: cat de mult vrei mai multi bani?

Educatia financiara a romanilor este pentru mine prilej de uimiri continue, de dezamagiri multiple si de …nevoie de calatorii destul de dese catre tari situate mai in nordul Europei. Stiu o multime de oameni care au “probleme financiare” mai mult sau mai putin grave, care se lupta sa iasa din criza si care muncesc pe branci sa economiseasca cateva sute de euro.

In acest context, sunt sigur ca intelegi ca sprijin un program de educatie financiara a romanilor, prin coaching si nu numai, cu toata puterea si cu tot entuziasmul de care pot da dovada. Dupa mai multe tentative, am gasit un om care s-a apropiat foarte mult de imaginea pe care o am pentru un atfel de program. Este vorba de Sebi Burcas (a.k.a. BurCASH), pe care il cunosc de multi ani ca om de cuvant, dedicat 100% si partener de incredere.

Uite ce spune Sebi:

Sloganul financiar al secolului XXI este „Descurca-te singur!” asta pentru ca nici guvernul nici statul si nici prietenii nu vor avea grija de tine din punct de vedere financiar. Populatia Uniunii Europene si mai ales a Romaniei sufera de o grava lipsa de educatie financiara. Studiile recente releva faptul ca peste 70% din populatia adulta din tari vest europene avansate nu poate defini ce este inflatia.

Ei bine, Sebi Burcas incepe un program de educatie financiara in Bucuresti si a fost suficient de amabil cat sa-mi ofere 3 locuri in acest program, sa le dau cui cred eu ca are mai mare nevoie de asa ceva. I-am multumit si m-am gandit imediat la cei interesati de coaching, care imi viziteaza blogul. Si cum nimic nu este absolut gratuit, am facut un mic concurs, care consta in raspunsul tau argumentat la o intrebare:

***

La ce sume (profit, economii, castiguri)

vrei sa ajungi in urmatorii 3 ani?

Conditiile de participare sunt:

1. sa ai blog (preferabil) sau sa comentezi aici (obligator!).

2. sa scrii un post ca raspuns-argument la intrebarea de mai sus.

3. sa iti faci intr-adevar timp sa vii la workshop (sa iti iei angajamentul solemn fata de tine).

***

In incheiere, pun o intrebare cu care lucrez aproape in feicare sedinta de coaching: What’s in it for you?

Tot Sebi spune:

– Afli ce sa faci pentru a obtine stabilitatea financiara

– Te vei familiariza cu principalele vehicule de investitii pentru a le alege pe celeadecvate personalitatii tale

– Vei fi in masura sa eviti catastrofe financiare datorate investitiilor proaste sau indatorarii excesive

– Inveti sa economisesti bani prin mai buna gestionare a bugetului personal

– Vei identifica surse alternative facile pentru sporirea veniturilor tale lunare

– Cunosti persoane active si interesate de educatia financiara cu care poti schimba informatii si experiente

– Daca ai inceput sa faci investitii vei afla daca acestea sunt capabile sa-ti asigure sanatatea financiara.

***

Pentru toti cei care sunt interesati de acest program si nu au mai prins unul dintre locurile oferite prin concurs, ii invit sa introduca un cod de promotie (MIHAI este codul) …AICI!

De ce mor business-urile?

Am recitit zilele trecute un studiu de piata din 2008 – destul de celebru in lumea coaching-ului antreprenorial – facut din nevoia de a afla motivele pentru care SME/IMM-urile dispar, dau faliment, intra in incapacitate de functionare. Mai jos aveti primele 8 motive ale acestor nefericite intamplari, motive care mi se par atat de clasice si de evidente incat nu am nici o secunda impresia ca ar fi conditionate de piata in care functioneaza afacerea, de cultura locala sau de zona geografica pe care o acopera produsele sau serviciile companiei.

Lipsa unei viziuni clare, exprimate printr-un plan de afaceri 78%

Probleme cu setarea preturilor 77%

Optimism exagerat (vanzari, investitii) 73%

Nerecunoasterea sau ignorarea lipsei de competente de management 70%

Prioritizare ineficienta sau lipsa ei 66%

Negarea problemelor actuale 65%

Minimizarea importantei marketingului 64%

Experienta insuficienta de business 63%

Daca te intrebi despre relevanta procentajelor, studiul a fost facut in stilul “in ce masura credeti ca acest factor influenteaza…”. Dupa cum bine vezi, atitudinea antreprenorului si modul cum se raporteaza el la ceea ce vrea sa faca in privinta propriului business sunt esentiale. Majoritatea factorilor care influenteaza puternic negativ o afacere mica sau mijlocie sunt legate de:

  • Comportamentul si atitudinea antreprenorului
  • Abilitatile lui de management performant
  • Din aceste doua mari cauze se intampla esecurile in antreprenoriat. Nu din altele! In coaching, aud deseori ca “e de vina sistemul” sau “s-a schimbat total piata” sau alte discursuri de acest gen. Si de fiecare data, intreb acelasi lucru: “Bun si-atunci ce decizi tu sa faci diferit, daca ai ajuns in situatia asta?”

    Daca nici in acest moment nu se schimba nimic in comportamentul si atitudinea antreprenorului, toate aceste probleme se manifesta cam asa (audio, in urechile mele):

    1. “Nu pot creste vanzarile!!”

    2. “Am oameni slabi, care nu sunt motivati si nu vor sa faca performanta!”

    3. “Nu mai fac marketing & PR, oricum nu are nici un rezultat!”

    4. “Credeam ca am o echipa, dar oamenii mei isi vad doar foloasele proprii”

    5. “Nu vreau sa par slab, daca cer ajutor” (mai ales pe partea de business coaching).

    …de unde vin si spun ca a face coaching devine pe zi ce trece un subiect din ce in ce mai crucial pentru antreprenori. Probabil ca te gandesti ca sunt in cautare de clienti de coaching sau vreau sa iti vand ceva. Te-ai insela amarnic, iti spun de-acum! Si te invit sa cauti orice coach care face business coaching si sa stai de vorba cu el/ea. Am scris “crucial” pentru ca acest serviciu mii se pare cam singurul din care poate sa tea jute sa faci schimbarile importante, intr-un ritm suficient de rapid cat sa nu fii prins in vartejul inchiderii afacerii …la care tii atat de mult.

    Partea cea mai dura mi se pare nerecunoasterea lipsei de competente. Am intalnit multi fosti manageri de multinationala, care au avut responsabilitati de milioane de euro in varful stiloului si care, odata lansati in antreprenoriat pur si simplu nu reusesc sa isi adapteze calitatile si competentele la nivelul de business mediu. Pentru ei si pentru tine, am pregatit cateva intrebari clare si la obiect, care concentreaza in catevca randuri pregatirea pentru un program de coaching individual sau cu echipa:

    1. De ce ti-ai deschis afacerea asta? Daca nu esti pasionat intr-adevar de obiectul activitatii firmei tale, mai mult ca sigur iti pierzi interesul si vei esua.

    2. Ce vinzi? Ce problema crezi ca rezolva produsul sau serviciul tau in piata-target?

    3. Care este acel lucru pe care tu il faci mai bine decat oricine in piata ta? Poate fi orice, exprimat in orice fel. Numai sa fie o actiune, ceva vizibil de oricine.

    4.  De ce i-ar pasa pietei potentiale de tine? Aseaza-te in locul posibililor tai clienti si intreaba-te “what’s in it for me?”.

    5. De ce ar cumpara prospectii tai de la tine? De ce nu de la altii?

    6. De cati bani ai nevoie sa continui? Te rog, nu subestima raspunsul!

    7. Cum faci bani usor? Cat mai ai pana devii realmente profitabil, asa cum ti-ai dorit?

    Nu ma astept sa ai toate raspunsurile imediat (in afara de punctul 1, totusi!). Insa daca te gandesti la aceste intrebari, vei deveni un om de business matur, pregatit pentru cateva sedinte de coaching …extraordinare! Nu, nu glumesc. Si nici nu fac marketing agresiv. Chiar vor fi extraordinare, ca rezultat, ca stare emotionala, ca dezvoltare.

    Succes!

    Recenzie: Blue Ocean Strategy

    Fara sa exagerez nici o clipa, Blue Ocean Strategy este una dintre cele mai bune carti de strategie de business pe care am citit-o. Dintotdeauna!

    Scrisa de W. Chan Kim si Renée Mauborgne, profesori emeriti la cea mai buna scoala de management din Europa, INSEAD, cartea promoveaza un model de a face afaceri la nivel strategic care creaza noi spatii de piata (oceane albastre), in completa opozitie cu ideea de competitie acerba intr-o industrie care exista deja (oceane rosii). Mai mult decat atat, cartea contine studii de caz privite retrospectiv ca fiind implementari ale strategiei Oceanelor Albastre. Cartea s-a vandut in mai mult de 1 milion de exemplare in anul aparitiei si de atunci a fost publicata in mai mult de 50 de limbi, in toate colturile lumii. In plus, INSEAD a fondat The INSEAD Blue Ocean Strategy Institute in 2007, institut care ofera un program de invatare a strategiilor si instrumentelor cu care opereaza acest model.

    ***

    Cartea este impartita in 3 segmente generoase si bine sistematizate. Primul prezinta esenta strategiei Oceanului Albastru, cadrul de lucru al modelului si instrumentele principale necesare unei analize a cresterii profitabile, dincolo de limitele unei singure companii si chiar dincolo de reglementarile unei singure industrii.

    Partea a doua a cartii analizeaza companiile aflate intr-o faza de dezvoltare, companii care isi creaza strategii pentru a se asigura ca atat ele, cat si clientii si partenerii lor au un profit in momentul in care aceste companii incep sa creeze noi zone de business, inca ne-explorate de nimeni. Acest segment al cartii se axeaza pe ideile de maximizare a marimii Oceanului Albastru si pe modurile de creare cea mai mare piata posibila pentru produsele sau serviciile oferite de o companie. Cum se face asta? Autorii ne raspund simplu: prin abordarea unor moduri complet neconventionale de a atinge cererea masiva si concentrata pe produsele si serviciile oferite. Iar aceasta cerere nu se construieste clasic, prin concentrarea pe diferentele care separa clientii pe categorii si nise, ci prin gasirea si utilizarea elementelor care ii aduc impreuna pe cei care nu sunt inca clienti! Iar aceasta alegere strategica poate maximiza, in sine, marimea unui Ocean Albastru.

    Ultima parte a cartii trateaza exclusiv modalitatile practice, instrumentele si tacticile necesare pentru a implementa o strategie a Oceanului Albastru. Acest ultim segment este esential pentru dezvoltarea strategiei, din simplul motiv (general!) ca majoritatea planurilor strategice esueaza din cauza executiei slabe a unei idei geniale! Astfel, aceste ultime capitole ne asigura ca managerii companiilor – dupa ce au investit timp si creier in formularea unei strategii de tipul Oceanului Albastru – nu ajung sa implementeze actiuni tactice care tin de aceleasi Oceane Rosii. Incepand de la a arata managerilor metodologia practica de a mobiliza o intreaga organizatie sa isi depaseasca singura obstacolele care blocheaza implementarea unei strategii a Oceanului Albastru si terminand cu integrarea executiei in constructia strategiei companiei (si astfel motivand managerii sa isi assume actiunile necesare implementarii strategiei intr-un mod sustenabil si coerent), aceasta ultima parte a cartii este un element crucial de ajutor in definirea unei strategii originale, de tip Ocean Albastru.

    ***

    Inchei aici, recomandandu-va cartea la modul cel mai serios, in special managerilor si antreprenorilor care au avut deja succes intr-o perioada a businessurilor in care sunt implicati. Pentru toti ceilalti, cartea are o valoare cel putin la fel de mare, pentru ca ne invata sa schimbam modul in care privim clientii si nevoile lor din piata. Iar daca reusim sa continuam aceasta schimbare si in plan practic, avem deja de-a face cu un Ocean Albastru.

    Managerul-Coach

    Managerul traditional din Romania

    Imaginea traditionala a managerului care controleaza si verifica toate procedurile si sistemele care ii revin ca si responsabilitate – incluzand aici si oamenii cu ajutorul carora isi indeplineste obiectivele – a suferit si in Romania ultimei decade schimbari foarte mari. La limita, putem spune ca acest gen de manager este o specie pe cale de disparitie!

    Cu fiecare an, pentru orice manager devine din ce in ce mai dificil:

    –       sa poata previziona schimbarile din piata,

    –       sa inteleaga si sa satisfaca nevoile din ce in ce mai complexe ale clientilor,

    –       sa fie atent la provocarile competitiei,

    –       sa previzioneze exact consumul de resurse si castigurile aferente,

    –       sa comunice cu echipe din ce in ce mai dispersate

    si in acelasi timp sa isi conduca compania sau departamentul de care este responsabil, incercand totodata sa isi dezvolte angajatii si sa le aduca la suprafata imensul potential pe care fiecare dintre noi il are.

    Trei perspective complementare (in loc de una!)

    Putem grupa toate aceste activitati ale managerului in trei mari abordari sau unghiuri de a “ataca” o problema: LeadershipManagement si Coaching. Abordarile sunt complementare si depind una de cealalta si devin foarte eficiente in momentul in care managerul reuseste sa le echilibreze, in fiecare zi.

    Perspectiva de Leadership il ajuta pe manager sa creeze o viziune si pe oameni sa o aleaga ca fiind cea mai buna varianta de inaintare. Viziunea se recreaza practic aproape zilnic, cu ajutorul claritatii si dedicatiei oamenilor care au aderat la ea, intr-o miscare de dezvoltare continua. Ce spun si mai ales ce fac cei cu care lucreaza un manager este – sau ar trebui sa fie – in congruenta cu viziunea si valorile adiacente acesteia. Un adevarat lider se identifica prin limbaj, comportament si pasiunea depusa cu viziunea pe care o formuleaza, schimband profund contextul activitatii oamenilor lui. Directia este, de cele mai multe ori, un nou orizont de posibilitati, un viitor mai bun. Marii lideri au avut intotdeauna, de exemplu, o alibitate innascuta de a vorbi si a genera metafore care ii implica pe ascultatori la un nivel emotional profund si ii ajuta sa isi creasca motivatia singuri.

    Perspectiva de Management se centreaza pe procese, proceduri si reguli si defineste structura organizationala. Din acest punct de vedere, managerul asigura atingerea rezultatelor, crearea si revizuirea bugetara, setarea de target-uri si monitorizarea performantei companiei si a oamenilor care activeaza in ea. Aceasta perspectiva este relativ usor masurabila si de aceea le da managerilor senzatia de a fi in control. Insa nu este chiar asa, deoarecemanagementul se concentreaza pe crearea si dezvoltarea de sisteme “finite” (management de proiect, de performanta, de resurse umane, financiar, operational etc.)

    Perspectiva de Coaching are ca punct central intentia de crestere a performantei. Intalnirile de coaching se concentreaza pe actiune. Aici actiunea este inteleasa ca alegere a individului, nu ca impunere de la manager: oamenii si-o asuma, impreuna cu responsabilitatea rezultatului. Coaching-ul nu este ceva reparator, ci orientat catre “mai bine” prin respect reciproc, incredere, claritatea intentiei, absenta judecatilor, a acuzarilor si a vinei, invatare si creativitate, stare emotionala pozitiva, energie, alegeri si responsabilitate.

    Intalnirile de coaching sunt instrumentele prin care se activeaza imediat sistemele “infinite”, care sunt mai dificil de masurat dar care aduc de obicei o crestere substantiala in profit: creativitatea, inovarea, bunul simt, invatarea continua si performanta extraordinara.

    Intamplator sau nu, un manager care practica coachingul stie ca acestea sunt calitatile principale ale fiecarei fiinte umane.

    Disparitia managerului intruziv: rolurile noi

    Istoria economiei moderne ne spune ca perspectiva de management a fost mult mai mult folosita decat celelalte doua. Si pe aceasta baza, istorica, se intampla una dintre cele mai mari greseli pe care le poate face un manager: se implica si in felul in care oamenii aleg sa isi atinga obiectivul, dup ace acesta a fost agreat. Managementul intruziv este principala cauza a rigiditatii companiilor, a lipsei de creativitate si a cresterii numarului de reguli in detrimental actiunii propriu-zise. In urmatorul moment, frica managerului de a pierde controlul gatuie circuitele de informare naturale si orice speranta ca organizatia sa devina una centrata pe invatare dispare lent si sigur.

    Majoritatea companiilor din Romania cu care am lucrat ca si coach isi schimba cu adevarat cultura si modul de a functiona atunci cand raportul dintre aceste trei perspective se modifica substantial. Iar aceasta schimbare se vede in primul rand prin scaderea interventiilor manageriale si cresterea celor legate de leadership si coaching. Managerii nu mai adopta decizii “pompieristice”, isi stabilizeaza nevoia de control si scapa de regulile ineficiente. Organizatia care se transforma este mai adaptata, deciziile se iau mult mai rapid si cultura devine una a inter-dependentei si colaborarii (in opozitie cu perspectiva profund individualista care inca este cea dominanta in cultura de business din Romania). Implicit, rolurile de Leader si Coach cresc exponential ca importanta in viata companiei:

    – rolul de leader se concentreaza pe redesenarea constanta a viziunii sip e castigarea oamenilor de partea ei,

    – rolul de coach este de a ii sustine pe oameni sa-si atinga rapid si eficient obiectivele, prin deblocarea potentialului lor urias de fiinte umane.

    Nu se pune problema sa renuntam la perspectiva de management: intotdeauna vor exista reguli, proceduri si structuri pe care managerii sa le gestioneze in numele organizatiei. Ideea este ca managerii sa faca distinctia intre perspectiva manageriala completata de cea de leadership si cea de coaching, in care este incurajata creativitatea, gasirea de solutii alternative si asumarea matura a responsabilitatii. Aceasta distinctie este deocamdata foarte putin facuta in Romania lui 2010. Cu toate acestea, ea devine din ce in ce mai importanta pentru o organizatie a secolului 21!

    Concluzie: ce e de facut?

    Noul manager are trei roluri: de control si monitorizare a procedurilor si proceselor, de model exemplar al viziunii companiei si de antrenor al colegilor si oamenilor din subordine. In Romania zilelor noastre, constat din ce in ce mai mult doua pozitionari “forte” in afirmarea acestor roluri:

    1. Rolul de manager ramane predominant in majoritatea organizatiilor. Managerii sunt mai degraba administratori si functionari, evitand pe cat pot expunerea la risc si asumarea destinului organizatiei din care fac parte. Persoanele “incremenite” in acest rol au senzatia ca pot gestiona orice, oricad si oricum, fara a fi nevoie sa mai invete ceva nou. Metafora batului si a morcovului, autoritatea in forta si strategiile “ori la bal ori la spital” sunt instrumentele emotionale cu care acesti manageri actioneaza.
    2. Rolul de leader s-a dezvoltat foarte mult in ultimii 10 ani, insa cu un pret destul de mare: programele de educatie de leadership sunt aproape exclusiv importate dintr-o singura cultura si sufera grav de …asemanari evidente! De parca un manager care invata leadership in Romania ar trebui sa se comporte ca un leader din alta parte. Adica precum un “follower”!

    Ce ne ramane de facut, ca manageri?

    –       Sa invatam sa fim antrenori adevarati pentru oamenii nostri,

    –       Sa devenim aceia care experimenteaza si modeleaza schimbarea in mediul nostru imediat,

    –       Sa ii incurajam pe ceilalti sa renunte la comportamentele ineficiente si sa ii provocam asertiv sa devina mai buni,

    –       Sa ii sprijinim in drumul lor catre atingerea maximului de performanta, prin invatare.

    In orice companie din Romania, schimbarea fundamentala inspre profitabilitate si dezvoltare durabila apare atunci cand coaching-ul devine un mod nou de management.

    Un mod nou de viata in organizatie.

    [post publicat pe blogul Romanian Managers]

    Inflexiuni: episodul 8

    Ce este, de fapt, antreprenoriatul in Romania? De ce calitati are nevoie un antreprenor roman ca sa reuseasca? Si cum se aplica la realitatea aceasta, locala si crizata, calitatile care te duc la succes antreprenorial? Care sunt practicile si valorile care “merg” acum, fara ca sa facem rabat de la ceea ce ne-a adus la succesul de pana acum?
    La aceste intrebari am incercat cateva raspunsuri impreuna cu Andrei Rosca in acest episod din Inflexiuni. Tot in acest episod ne-am permis o mica gluma, pentru a mai relaxa atmosfera. Nu iti spun despre ce si cum, te las sa descoperi singur(a)!
    Te invit sa il asculti pe indelete si sa comentezi daca simti nevoia.

    Daca le vrei si pe celelalte, apasa aici.
    Daca vrei sa te abonezi la RSS, apasa dincoace.

    HowTo: cum treci de criza – 8 solutii testate (cont.)

    Aceasta este a doua parte din articolul “Cum treci de criza – 8 solutii testate” pe care l-am inceput aici, pe blog. Te invit sa il citesti in continuare si sa iti exprimi parerile prin comentarii, idei, sugestii …toate sunt bine-venite!

    (…)

    Pasul 5: Fa o cercetare pe vanzari si marketing

    Avand in vedere perioada, mi se pare crucial sa incepi sa obtii mai mult cu mai putin efort. Adica sa muncesti mai “inteligent”, mai “tintit”. Mai mult decat atat, este important ca din cand in cand sa te intorci la ceea ce te-a ajutat la inceput sa te dezvolti. Cele doua aspecte – muncitul mai intelligent si reintoarcerea la origini – se regasesc intr-un tip specific de dezvoltare, numit “inside-out”. Aceasta dezvoltare este cruciala pentru supravietuirea business-ului tau, pana ajungi la un anumit nivel.

    Mai jos ai cateva directii de implementare a cresterii “inside-out”:

    » Dezvolta si diversifica ideile pe care le-ai pus in practica in privinta celor care iti aduc contracte sau te recomanda la clienti noi.

    » Gaseste cel putin o cale prin care poti sa castigi mai multe contracte (eventual repetitive!) de la clientii pe care ii ai deja.

    » Implica-ti clientii activi si din trecut intr-o mica cercetare ca sa afli cum iti poti imbunatati serviciile si oferta de produse.

    » Afla care sunt vanzatorii principali si secundari din piata sau industria de care aparti clientii tai.

    » Dezvolta aliante si parteneriate strategice.

    Un lucru deja cunoscut in lumea de business este acela ca un client nou costa in medie de 5 ori mai mult decat sa ii pastrezi pe cei pe care ii ai deja. E suficient sa iei in considerare acest fapt si vei fi motivat sa incepi sa iti dezvolti afacerea pe sistemul “inside-out”!

    Pasul 6: Munciti (mai) eficient, tu si firma ta.

    Avand in vedere timpurile si influenta lor asupra afacerii tale, acest pas este fundamental: este nevoie ca oamenii tai sa munceasca mai eficient sis a fie mai eficace. In continuarea pasului 3, colegii tai pot invata rapid sa isi controleze foarte bine atat timpul efectiv de lucru, cat si programul de lucru pe care il au. In acest pas, managementul timpului, al prioritatilor si al comunicarii interne devine esential. Altfel nu va exista nici un fel de crestere a productivitatii generale si a performantei individuale.

    Pasul 7: Evalueaza oportunitatile care apar in aceasta perioada.

    Chiar daca in momentul de fata afacerea ta nu merge atat de bine ca in anii trecuti, poti investi timpul liber in a-ti dezvolta abilitatile de management, sa iti dezvolti planuri si proceduri noi, sa te pregatesti pentru “intoarcerea vremurilor bune”. Si mai mult decat atat, sa explorezi noile oportunitati care apar la tot pasul in aceasta perioada. Gandeste-te la cate lucruri ti-ai propus sa faci la un moment dat si nu ai avut timp de ele, din cauza afacerii. Acum e momentul sa te ocupi de acele lucruri!

    Daca vrei sa iti maximizezi deja profiturile viitoare si in cresterea afacerii tale, acum este cel mai bun moment pentru a investi in oamenii care muncesc cot la cot cu tine. Ia in considerare (macar!) urmatoarele 2 sugestii:

    » Vanzari: Vanzatorul tipic pentru afacerea ta stie foarte bine care sunt produsele sau serviciile pe care compania ta le ofera clientilor. Totusi, daca ne dam un pas mai in spate, s-ar putea sa vedem ca vanzatorii tai nu au primit cursuri sau programe de dezvoltare pe prospectare, tehnici de networking sau pe gestionarea proceselor de vanzare. E timpul sa le acoperi aceste nevoi de invatare, acum!

    » Management: In Romania, marea majoritate a pozitiilor de management si de coordonare sunt ocupate de catre oameni care au avansat din interiorul organizatiei, cu ocazia rezultatelor foarte bune din activitatea lor pre-manageriala.

    Desi sunt foarte bine pregatiti in a respecta procedurile si politicile organizatiei, acesti manageri nu au beneficiat niciodata de un program de dezvoltare manageriala care sa ii pregateasca complet pentru rolurile si responsabilitatile pe care si le-au asumat deja.

    Pasul 8: Gaseste si adopta o perspectiva diferita a viitorului afacerii tale.

    O auto-analiza serioasa in privinta viitorului tau si al afacerii tale poate fi in aceste momente un lucru mult mai important decat pare la prima vedere. Incearca doar sa iti amintesti de 2007: cum simteai ca se intampla lucrurile in firma? Cat de diferite erau rezultatele pe care le aveai atunci fata de cele din 2010?

    Avand in vedere modul in care evolueaza lucrurile in prezent, poti fi sigur ca vei intampina alte noi provocari, dificultati si schimbari de climat economic. Insa toate aceste lucruri nu te vor impiedica sa faci afaceri bune, cu profit suficient cat sa iti continui calatoria antreprenoriala. Iar pentru acest efort continuu pe care il faci, eu te admir. Sincer.

    In final, vreau sa te intreb ceva simplu: citind acest articol, ce vei face? Ce perspective noi si complet diferite vei pune in actiune? Si cum te vei pregati pentru aceasta bucata de drum?

    Sa stii ca viitorul pe care ti-l doresti te asteapta, imediat ce incepi sa actionezi corect. Asa este de fiecare data.

    Succes!