Etichetă: 2012

Diminetile de Coaching – program si alte detalii.

Mihai Stănescu 6 Comentarii

Program

9.45 –10.00 Inregistrarea participantilor & welcome coffee

10.00-10.15 Scurta introducere in  Coaching

10.15- 10.40 Identificarea problemelor & subiectelor propuse de fiecare participant, construite pe tema editiei

10.40- 11.00 Pauza (+ Networking)

11.00-12.00 Discutii pe baza obiectivelor & subiectelor identificate

12.00- 12.20 Pauza (+Networking)

12.20-12.40 Exercitii

12.40-13.40 Creionarea planurilor de actiune, a recomandarilor si a altor observatii

13.45-14.00 Verificarea rezultatelor propuse & incheiere.

***

Detalii eveniment

“Diminetile de Coaching” au o frecventa lunara, o durata de 4 ore si se desfasoara atat in Bucuresti, cat si in Cluj. Bazate pe o structura dialogala informala, intalnirile acopera subiecte des intalnite in viata personala si profesionala a tuturor, luand insa in considerare si preocuparile punctuale ale participantilor.

Mai multe detalii despre “Diminetile de Coaching” poti afla aici pe blog sau de pe pagina de Facebook a evenimentului.

Inscriere eveniment:

Costul de participare este de 200 lei/editie .

Locatii:

Pentru ‘’Diminetile de Coaching ‘’ din Bucuresti, am ales ca loc de desfasurare cafeneaua Grand Van Gogh Café.

Pentru ‘’Diminetile de Coaching’’ din Cluj, am ales ca loc de desfasurare Hotel Akantus.

Mai mult detalii, afli scriindu-mi pe adresa [email protected].

100 de chestii care ma duc mai departe

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Zilele trecute am decis ca inainte de a reincepe sa scriu aici despre subiectele mele favorite – legate de dezvoltare umana, de coaching si leadership etc. – sa mai fac un exercitiu de forta. Rezultatul il aveti mai jos, insotit de speranta ca il veti aprecia ca atare.

  1. Sa rad copios (pe dinauntru sau la vedere).
  2. Sa inot, preferabil in mare (dar si in bazin ma simt bine).
  3. Sa degust bauturi rare.
  4. Cuvantul de gentleman, mai presus de orice contract sau intelegere.
  5. Sa dorm, macar 6-7 ore pe zi.
  6. Muzica (de jazz sau clasica, in special).
  7. Legat de muzica, o sonorizare foarte buna (urechile sunt cele mai sensibile organe ale mele).
  8. Linistea (ca opus al galagiei, de cele mai multe ori cand ajung intr-un loc foarte galagios ma retrag).
  9. Profesiunea mea.
  10. O ora libera pe zi (…in care nu ma intreaba nimeni ce, cum, unde, de ce, cat, cand etc. )
  11. Prietenii (cei mai apropiati, chiar daca sunt departe si uneori uitam sa vorbim mai des)
  12. Filmele vechi (preferabil din anii ’50).
  13. Banii (aia cu sens, munciti, ajutati sa ajunga unde trebuie, distribuiti cu cap si redistribuiti ca sa faca mai mult bine).
  14. Aerul curat, rece, cu mult oxigen in el.
  15. Dialogurile intense.
  16. Masaj (de cate ori este posibil, dar nu mai mult de o data pe zi!).
  17. (Auto)biografiile marilor inaintasi.
  18. Trabucurile cubaneze.
  19. Macar un fresh sau o limonada pe zi.
  20. In legatura cu asta, fructele proaspete si „originale” (you know what I mean!)
  21. Podcast-urile Financial Times.
  22. Sa fac fotografii (instantanee si nu numai).
  23. Yachting-ul (vara)
  24. Prezentarile de moda si evenimentele mondene discrete.
  25. Vinul fiert (iarna)
  26. Sa merg prin zapada (tot iarna, doh!).
  27. The Rat Pack (toate povestile cu si despre ei mi se par extrem de amuzante!).
  28. Mandria de a fi deschis un domeniu profesional nou in Romania (da, coaching-ul).
  29. Galeriile de arta.
  30. Echipa mea (motivati, rapizi, decisi, amuzanti, calzi, …)
  31. Rumi.
  32. Copiii (mai ales cand nu sunt prea multi si pusi pe distrugere, hehe!).
  33. „Proiectele speciale” (toti folosim expresia asta, la mine inseamna ceva nou, inedit, iesit din norme).
  34. Vacantele lungi. Nu, nu „si dese”. Si rare.
  35. Sa il ascult sau sa il citesc pe Alain de Botton (in ordinea asta).
  36. Instrumentele de scris deosebite.
  37. Cartile extrem de tehnice despre dezvoltarea umana (haha, nu o vedeati venind pe asta..!!).
  38. Oamenii foarte siguri pe ei, care isi pun tot timpul intrebari.
  39. O cafea buna „la sosea”.
  40. Regalitatea, spiritul viu al monarhiei (se vede pe mai toate cladirile frumoase din acea perioada).
  41. Europa. Cam toata.
  42. Deciziile rapide, insotite de intelegerea profunda a consecintelor lor (adica opusul lui „las’ ca merge s’asa!”).
  43. Sa ascult povesti de peste mari si tari.
  44. Sa ma duc acolo, sa verific povestile (macar cadrul, scenele..).
  45. Tinerii din ziua de azi.
  46. Sesiunile de stranut din fiecare dimineata (imi dau energie!).
  47. Sa-mi dau seama, again & again, ca lucrurile sunt, de fapt, simple.
  48. Constantin Brancusi.
  49. Constantin Noica.
  50. Pantofii bine facuti (italienesti sau britanici) si bine curatati.
  51. George Enescu.
  52. George Gershwin (si Ira, frate-sau).
  53. Filosofii antici (mai ales Marcus Aurelius, prietenii stiu de ce).
  54. Olloclip.
  55. Cumparatul de branza de capra si struguri.
  56. Limba germana.
  57. Distanta respectata, care apropie (voi scrie despre asta, aici).
  58. Limba franceza (de ceva vreme).
  59. Sa ma rog.
  60. Drumurile lungi (cand conduce altcineva si cand nu alerg catre o destinatie anume).
  61. Deadline-urile scurte.
  62. Libertatea de exprimare (poate radeti, dar dincolo de acordul fals-admirativ, detectez judecatile foarte usor).
  63. Produsele Apple (fara alte comentarii).
  64. Alexandru cel Mare (si elenismul de dupa).
  65. Power nap-urile.
  66. Visele (cele de noapte, din care inteleg in ce relatii sunt cu lumea si istoria personala).
  67. Excusiile de doua-trei zile intr-un capitala.
  68. Mezzo (noaptea).
  69. Cei cativa oameni care m-au ales ca mentor (indraznind sa ceara asta in mod repetat!).
  70. Nichita (iar, fara alte comentarii).
  71. Amintirea povestilor interbelice din familie (si din alte familii).
  72. Tinuta eleganta a domnilor.
  73. Tinuta eleganta a doamnelor.
  74. Sa ma gandesc invers la lucruri. Apoi inca o data, invers in alt fel.
  75. Tinuta eleganta a tuturor celor care nu intra in ultimele doua categorii.
  76. Lumina unei lumanari, in intuneric.
  77. Albumele cu poze (alb-negru).
  78. Masa din colt, rezervata pentru mine.
  79. Sa fiu in contact cu ultimele descoperiri din stiinta.
  80. Similitudinile care devin coincidente.
  81. Podelele de lemn masiv.
  82. Tocurile (in sens cel mai general, daca vreti; eu ma refer doar la tocul de stilou, cel de trabuce si altele asemenea).
  83. Conferintele lui Krishnamurti (vedeti pe Youtube).
  84. Formarea profesionala continua (nu, nu glumesc deloc..suntem inconjurati de „experti” care fac acelasi lucru de ‘jdemii de ani).
  85. Flipboard-ul de pe Ipad.
  86. Serviciile ultra-personalizate.
  87. Cei cativa oameni pe care ii stiu ca sunt morali pana in ultimul fir al sufletului lor frumos.
  88. Vantul. Da, vantul ma umple de energie.
  89. Increderea pe care reusesc sa o insuflu oamenilor pe care nu ii cunosc.
  90. Olimpiadele si fazele finale ale competitiilor mondiale.
  91. Conceptia despre lume in care totul este viu & conectat.
  92. Strategiile cu mici sorti de izbanda, care schimba lumea (sau o parte a ei, indiferent cat de mica).
  93. Miracolele (le vad destul de des).
  94. Schimbarile pozitive de comportament (la mine si la ceilalti).
  95. Povestile cu Nastratin Hogea.
  96. Parfumurile de la ‘case mari’.
  97. Fiecare nou client de coaching.
  98. Principiul acela cu „do what you say and say what you do”. Si toate aplicatiile sale.
  99. Fericirea, bucuria celor din jurul meu.

..si, legat de ultimul lucru de pe lista,

101. ZAMBETUL OAMENILOR.

Zambiti, va rog!

Eveniment: Dimineata despre fac ce fac …. si tot nu iese!

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Ultima editie a acestui sezon al Diminetilor de Coaching a avut ca subiect de coaching situatiile in care ‘’fac ce fac si tot nu imi iese’’.

Dimineata a debutat la un nivel de discutie extrem de angajant, cu o intrebare pertinenta: de ce Coaching-ului nu ii gasim un termen in limba romana? Raspunsurile care au iesit la iveala au fost doua la numar:

1. Coachingul defineste o profesie trans-nationala si trans-culturala, caracterizata de anumite standarde, avand un cod etic, iar in limba romana nu s-a gasit inca un corespondent cu care sa se identifice complet. Coachingul in Romania este, ca peste tot,  un tip de antrenament ce consta intr-o explorare, definire si indepartare a unor convingeri limitative, precum si un proces de autodepasire.

2. Fiecare dintre noi reactioneaza extrem de bine la calitate. Pentru ca acest lucru sa devina viabil, avem nevoie de rezultate masurabile. Un Coach poate fi oricare dintre noi, insa ca sa o poti numi profesie, trebuie sa iti castigi macar jumatate din venit facand acest lucru. Acest lucru este valabil pentru coachingul in Romania, in Europa, Americi etc.

Am incercat apoi, impreuna, sa deslusim tainele situatiilor in care ceea ce facem nu e suficient pentru a reusi. Exemple de astfel de situatii au fost dintre cele mai diverse: Cum obtin si pastrez rezultatul dorit? Cum sa reusesc sa fac ordine intr-un colt din dulap, in conditiile in care toata casa este intr-o ordine excelenta? Cum fac prajituri mai bune decat ale mamei? Cum pot munci mai putin timp pentru mai multi bani? Am povestit despre 3 zone prin care fiecare dintre noi trecem la un anumit moment in viata:  zona da confort (fiind aici, foarte rar vom intreprinde sau trai experiente noi -verbul caracteristic: IESI), zona de dezvoltare (acumulam cunostinte si invatam – verbul caracteristic: AJUNGI) si zona de panica (avand prea putine resurse pentru situatia in care ne aflam, ne panicam – verbul  caracteristic: EVITA).

Cum elimini situatia de panica? Treci direct in zona de confort!

Cum faci asta? Fugi sau lupti (reactia de tip ‘’fight or flight’’).

Care este cea mai recomandata zona, din perspectiva Coaching-ului? Stai mereu in zona de dezvoltare!

Coaching-ul, folosindu-se de tehnici interogative (adresarea celei mai potrivite intrebari – cunoscuta sub denumirea de ‘’intrebare puternica’’), reuseste sa iti extinda viziunea (adversarul interior ‘’pierde meciul’’ datorita extinderii viziunii constiente) pentru a intelege problema cu care te confrunti. Tine minte: de fiecare data, definitia problemei este de fapt problema in sine! De obicei, procesul de definire al problemei iti ia 90% din timp, pe cand rezolvarea (actiunea de a o rezolva) doar 10%!

Ce am invatat:

–        Esti  prea bun pentru ceea ce iti propui. (si nu ‘’decat’’ iti propui)

–        Daca nu iti iese ceva repetitiv, schimba radical tot ceea ai facut pana atunci.

–        Ritmul e mai important decat orice.

–        Daca vrei sa ascunzi ceva complet, il pui la vedere. (principiul  Agatha Christie)

–        Orice situatie/lucru contine indicii despre ceea ce merge bine/prost.

–        Modul in care iti pui problema e, de fapt, problema in sine.

–        Ceea ce nu controlezi, te controleaza.

–        Avem cunostinte mult mai multe despre interiorul fiziologic decat despre cel psihologic.

Ce ne-au invatat/transmis participantii:

“Sper ca am gasit rezolvarea unor probleme in ceea ce priveste interactiunea intre mine si oamenii cu care lucrez zilnic. Multumesc. ”

“Dimineata de stretching mental!”

“Astept urmatoarea Dimineata de Coaching!”

“Instrument foarte util pentru dezvoltarea personala si personala, mai ales la oamenii intr-adevar adulti!”

“Am invatat si mi s-a confirmat –  Coaching-ul nu este directiv.”

‘’Evenimentul s-a terminat prea repede...’’

‘’Am atins obiectivul stabilit pentru aceasta intalnire si am decis ca vreau Coaching si ca e potrivit pentru mine.’’

“Solicitant si relaxant in acelasi timp.”

***

Prin aceste intalniri, ne dorim sa cream o comunitate de oameni care invata sa gandeasca deschis si aplicat, gestionandu-si cat mai corect si concret atat viata personala cat si pe cea profesionala. Fiindca impreuna lucrurile devin mai simple.

Ne vedem la urmatoarea editie a Diminetilor de Coaching programata pe 15 septembrie 2012 (Cluj Napoca) si 22 septembrie 2012 (Bucuresti) avand ca subiect de discutie „la ce renuntam ca sa avem succes pe termen lung„.

Inscrieri si detalii mai multe la [email protected]

 

Ce s-a intamplat la Dimineata de Coaching (no. 4)

Mihai Stănescu 4 Comentarii

A fost si cea de-a IV editie a Diminetilor de Coaching!

Evenimentul de coaching, avand in genetica lui auto-descoperirea si invatarea continua, a constat intr-un dialog despre schimbarile mici care produc, in timp, rezultate neasteptat de mari.

Am inceput evenimentul cu o scurta introducere a ceea ce vrea sa aduca nou Coaching-ul: o relatie non-directiva care tinde sa dureze cat mai putin posibil, din care mai apoi rezulta un proces de dezvoltare cu totul nou. Coaching-ul e cel care dezinstitutionalizeaza dezvoltarea, punad accent pe setarea obiectivelor clare, in absenta cifrelor.

De ce toata lumea tinde sa faca schimbari masive si vizibile si nu schimbari mici si la prima vedere, invizibile? Simplu! Fiindca schimbarile majore si radicale produc efecte imediate, dar pe termen scurt, pe cand schimbarile mici produc rezultate neasteptate atat pe termen scurt, cat si e termen lung. Orice schimbare opune rezistenta. Implicit, schimbarile mari au o rezistenta vizibil ridicata, pe cand schimbarile minore sunt cele a caror rezistenta este mica, tinzand adesea spre zero. Impreuna am aflat ca expresia ‘’a massive improvement in a very small place’’ descrie extrem de bine modul de aplicabilitate practica a schimbarilor mici – e  nevoie de focalizare pe o anumita parte a unui lucru care imbunatatita de atatea ori cat permite tinde sa devina perfectibila!

Intalnirea a continuat cu identificarea diverselor schimbari (mici) pe care participantii vor sa le adopte. Astfel, am distins un model de schimbare ciclic bazat pe 3 nivele interconectate: dezvoltare personala (caracterizata printr-un scop anume, o responsabilitate de sine, un gram de compasiune si multa intentie), schimbare comportamentala (ce are la baza un scop, un feedback, angajamente si suport) si schimbare de sistem (instrumente, program, relatii, activitati, procese).

***

Ce am invatat impreuna:

  • Say what you do and do what you say! (a.k.a.: Spune ce faci si fa ceea ce spui)
  • Schimbarile se mentin prin disciplina si curiozitate astfel ca se disting 2 tipuri de comportament uman: ‘’grabbing’’ (cei care se ‘’agata’’ de altii pentru a reusi) si ‘’seeking’’ (cei ce sunt impinsi de curiozitate si exploreaza noi abordari)
  • O imbunatatire de 1% poate genera 100% crestere in calitate (a vietii personale, a business-ului, etc.
  • Expresia, vehiculata peste tot, ‘’maximizarea potentialului’’ nu are nicio legatura cu realitatea prin simplul fapt ca nu poti maximiza ceva care are în sine toate condițiile esențiale pentru realizare. Mai degraba putem folosi ‘’realizarea potentialului.’’
  • Totul are ritm, astfel incat putem intelege performanta ca si o schimbare profunda a acestuia.

Apropo de schimbari mici, stiati ca zambetul poate produce o revolutie? Incercati sa zambiti cat de mult puteti in fiecare zi!

Ce ne-au invatat/transmis participantii:

“Gandeste viitorul la timpul prezent!”

“Excelent mod de a petrece cateva ore sambata! A fost o dimineata neasteptat de placuta si relaxanta.”

“Am descoperit de fiecare data ceva care aduce inspiratie in a face lucrurile putin diferit.”

“Este interesant sa observi relatiile sau problematica fiecarui participant si cum pot/poate fi puse/a in diferite lumini/ perspective.’’

‘’M-a ajutat sa identific solutii pentru a genera mici schimbari in speranta obtinerii unor rezultate valoroase.’’

‘’Mi-a inspirat un elan ca pot face schimbarile pe care mi le doresc.’’

***

Prin aceste intalniri, ne dorim sa cream o comunitate de oameni care invata sa gandeasca deschis si aplicat, gestionandu-si cat mai corect si concret atat viata personala cat si pe cea profesionala. Fiindca impreuna lucrurile devin mai simple.

Ne vedem la urmatoarea editie a Diminetilor de Coaching programata pe 28 iulie 2012. Mai multe detalii puteti afla scriind la [email protected]

 

Eveniment: Dimineata despre schimbarile mici

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

„De ce schimbari mici?” –  aud din mai multe guri, de cand am stabilit ca aceasta este urmatoarea tema a Diminetii de Coaching de sambata. Explicatia simpla este ca schimbarile mici sunt foarte usor de implementat, nu ne solicita aproape deloc vointa si mintea. Explicatia mai complexa este descrisa in e-book-ul pe care il poti descarca din acest blog: Fluturele in palma lui Ghandi. Sau il poti crede pe cuvant pe Tony Robbins, care sustine – ca atatia altii inaintea lui! – ca daca schimbi cu un grad directia in care te deplasezi, ajungi in cu totul alt loc fata de cel in care ti-ai propus initial sa ajungi.

O a treia explicatie, mai generala, se ascunde in vorbele lui Einstein:

„Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.”

Dupa atatia ani de coaching in Romania, eu as schimba usor accentul intrebarii: de ce schimbari Mici? Pentru ca in orice organizatie, cu oricare dintre managerii cu care am lucrat, primul si cel mai important subiect – implicit sau explicit! – este rezistenta la schimbare. De fiecare data, observ la oamenii cei mai motivati si cei mai adaptabili o rezistenta fireasca in a-si parasi zona de confort, zona in care se simt foarte stapani pe situatie si pe propriile puteri. Avantarea in necunoscut este intotdeauna o aventura in sine!

***

Mai formalizat, putem spune că in cadrul organizational rezistenta la schimbare are trei surse:

1. Rezistenta sistemica (de sistem, fara vinovati!), determinata de:
a. conflictul de capacitate dintre perspectiva strategica si cea operationala;
b. incompetenta companiei de a crea o legaturi clare intre strategie si implementarea acesteia.

2. Miopia strategica a personajelor-cheie din companie, cauzata de esecul de a participa la schimbare si implicit de a recunoaste necesitatile schimbarii discontinue.

3. Rezistenta comportamentala a organizatiei (a oamenilor din ea!), cauzată de intelegerea gresita a necesitatii si consecintelor schimbarii, de amenintarea securitatii indivizilor si grupurilor…si mai ales de provocarea adresata structurii actuale de putere.

Doua din trei cauze tin direct de oamenii implicati in companie. Iar din experienta mea de coach, acestia sunt cheia oricarei imbunatatiri si cresteri de performanta, indiferent de scopul si obiectul de activitate al business-ului respectiv.

***

Inainte de a incheia si de a-ti spune ca ne vedem sambata la 10:00 la Van Gogh, te invit sa privesti din nou schema din poza. Sincer, te va ajuta, mai ales daca incepi sa o respecti. Ca lider de companie, ca manager, ca om!

Recenzie: Jocul interior si Munca

Mihai Stănescu 6 Comentarii

După ce a prezentat lumii abordarea sa extraordinară a performanței în sport, prin cărțile sale „The Inner Game of Tennis” și „The Inner Game of Golf”, Timothy Gallwey a început să folosească teoria jocului interior pentru a consilia companii precum AT&T, Coca-Cola, Apple și IBM, schimbând radical percepția asupra procesului învățării, a muncii și a bucuriei asociate cu acestea.

business-edu.ro

Ideea centrală a acestei cărți este descoperirea și conștientizarea a două instanțe interne care ne guvernează învățarea și dezvoltarea: Eul 1 și a Eul 2. Eul 1 este acea voce interioară care critică, care este guvernată de frică și îndoială, care spune mereu „Nu voi reuși, e prea greu”, care se pune mereu în calea celuilalt eu, Eul 2, care este exact esența ființei umane, care reprezintă tot potențialul cu care ne-am născut, abilitățile originare de învățare, care spune mereu „Pot sa fac asta, voi reuși”. Totuși, Gallwey spune că este imposibil să scăpăm total de Eul 1, însă putem să îl reducem la un nivel cât mai scăzut de interferență, să îi ignorăm judecata critică.

Autorul insistă asupra redefinirii muncii, implicând neapărat în noua definiție termenii de învățare și bucurie, fără de care munca nu ar trebui să mai fie percepută. În munca pe care o depui, e nevoie să fii conștient de procesul de învățare, iar datorită acestei învățări apare bucuria de a dobândi aceste noi învățăminte. Astfel, dacă îți propui și obiective de învățare și dacă pornești de la ideea că ești un elev ce are de învățat mereu, din orice parte, din orice activitate, bucuria nu va întârzia să apară, din orice nou lucru învățat. Așa dispar plictiseala, oboseala, letargia și ineficiența asociate muncii și începi să muncești pentru tine, înveți lucruri noi, atragi bucuria… și vei observa ca nu ești plătit doar de angajator, ci și de Eul 2 prin bucuria generată de acesta. Odată conștientizate și acestea, vei descoperi că lumea în care te învârți este mult mai mare decât credeai și că deții o mobilitate de care nici nu știai. Vei descoperi că știi mult mai multe, vei observa schimbările din tine și din jurul tău și vei putea evolua odată cu ele. Vei știi unde ești, încotro te îndrepți și de ce mergi acolo.

În final, Gallwey prezintă un exercițiu pe care îl recomandă de fiecare dată când te simți copleșit, de fiecare dată când începi un proiect, ești în cursul sau la finalul lui. Este vorba de metoda STOP, care spune să stai deoparte și să privești punctul în care te afli, să tragi învățăminte, să te gândești, să îți organizezi gândurile iar apoi să pornești la drum. În plus, Gallwey mai spune să gândești ca un director general, să te pui în situația în care ești directorul propriei persoane și să observi cine te conduce, câte acțiuni mai deții la propria companie și cum poți să recuperezi ceea ce este al tău de drept.

…să ajungi la muncă cu zâmbetul pe buze, să faci ceea ce consideri că trebuie făcut din pura plăcere de a învăța, să acționezi fără a ți se spune, să găsești noi modalități de a atinge succesul, să faci performanță doar pentru bucuria de după, acestea sunt coordonatele succesului autentic. Tim Gallwey reușește în acest adevărat best-seller să le atingă pe toate, practic și simplu.

Cartea îți va oferi mai multe momente „Aha!„.

Ți-o recomand din suflet!

 

Supervizarea (II) – cele 3 functii

Mihai Stănescu 2 Comentarii

Reiau tema Supervizarii in Coaching pentru a iti mai clarifica un amanunt: probabil cele mai importante beneficii al supervizarii pentru un coach sunt trei functii ale acesteia.

Functia de resursa a supervizarii este modul in care relatia de supervizare raspunde la impactul mental, emotional si spiritual pe care clientul – individual sau colectiv – il produce in universul coach-ului. Cu ajutorul acestei laturi fundamentale a procesului de supervizare, coach-ul devine constient de cat si cum a fost si este influentat de gandurile nerostite, de emotiile si de credintele clientului. Implicit, va sti intotdeauna cum sa (re)actioneze in modul cel mai potrivit contextului in care acestea apar. Aceste elemente de relatie sunt fundamentale, esentiale in coaching-ul de inalta performanta: impreuna cu supervizorul, coach-ul capata siguranta claritatii si se detaseaza de reactii neconstientizate la cuvintele clientului.

Daca aceste aspecte nu sunt lucrate – si, din proprie experienta, la cei care practica coaching in Romania nu prea sunt – exista o puternica probabilitate ca coach-ul sa devina, de exemplu, defensiv in fata clientului sau. Ori, la cealalta extrema, sa se identifice aproape complet cu situatiile prin care trece clientul, dintr-o empatie care depaseste cadrul profesional de coaching.

A doua functie, cea calitativa, este centrata pe controlul calitatii in lucrul cu oamenii. Supervizorul poate si trebuie sa devina co-responsabil in controlul calitatii, oferind strategii si optiuni verificate in realitate pentru coach, optiuni cu ajutorul caruia coach-ul va avea un impact pozitiv sensibil mai mare, in timp. Procesul de supervizare in coaching creaza spatii de constientizare in persoana coach-ului, iar acestea determina intelegerea punctelor slabe/oarbe si lucrul cu ele. Bineinteles, un coach care isi cunoaste punctele slabe isi dezvolta capacitati si abilitati care il centreaza si il intaresc la intalnirea cu orice situatie apartinand clientilor sai.

Functia etica a supervizarii in coaching incheie aceasta clarificare, prin stabilirea unui cadrul ferm al dezvoltarii, impreuna cu clientul. Din pacate, in momentul de fata, constat o multime de atitudini si discursuri complet iesite din afara eticii profesionale de coach. In comunitatea de coaching din Romania, ansamblul de practici legate de etica profesionala este deocamdata unul teoretic. Implicit, este dificil sa ne asteptam la rezultate de mare impact ale coachilor cu clientii, rezultate care propulseaza aceasta profesie catre locul pe care si-l merita in societate. Prin crearea unui spatiu etic, curatat de influentele practicilor pseudo-profesioniste, coach-ul invata sa isi invete clientul un parcurs al dezvoltarii personale si profesionale care conduce catre rezultate pe termen lung.

Pentru aceste beneficii si pentru multe altele, te astept la Supervizarea in Coaching!

Eveniment: Dimineata despre succes

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

A fos si cea de-a III-a editie a Diminetilor de Coaching! Acolo acoperit un subiect pe care il intalnim destul de des in viata noastra profesionala: cum obtii succesul – singur sau in echipa / grup.

Dimineata a debutat cu o intrebare pertinenta, care de fiecare data necesita starneste discutii, si anume ‘’Ce este Coaching-ul?’’. Impreuna am aflat ca este un proces/relatie de dezvoltare ce presupune o schimbare prin actiuni concrete si conforme cu obiectivele celui care are nevoie de ghidaj/suport (moral ori motivational).  Cu alte cuvinte, coaching-ul reuseste sa scoata la suprafata cea mai buna versiune a ta.

Mai apoi, am distilat 3 moduri prin care putem ajunge la succes:  repetitia (in antiteza cu ideea ‘’munca multa, succes la un moment dat’’), observarea contextului si adaptarea (‘’inamicul’’ fiind de-focusarea), totul culminand cu cel de-al treilea mod descris printr-o intrebare simpla: e ceva mai mult/bine/frumos decat ceea ce fac/traiesc acum?

O comparatie intre avantajele lucrului in echipa si cel individual a demonstrat ca lucrul in echipa  castiga teren datorita urmatoarelor aspecte:  a cumulului de abilitati, a mai multor puncte de vedere, a unei mai stranse colaborari si cooperari, conferirea unui oarecare grad de putere, aliniaza interesele si de ce nu, reuseste sa atinga unele scopuri inalte.  Cu toate acestea, sa nu pierdem din vedere nici avantajele lucrului individual, ce implica un ritm propriu fiecaruia, un control total, cunostinte personale multiple si diverse, iti confera un anume grad de rapiditate si iti da ocazia sa accepti provocari dintre cele mai indraznete.

Ce am invatat:

  • Totul se (re)gaseste in tot (a.k.a. „Everything is in everything” deviza Diminetilor!)
  • Putem lucra la fel de bine atat in echipa, cat si individual cu conditia sa ne adaptam si sa identificam corect contextul
  • In echipa, dezvolti ceea ce se numeste inteligenta colectiva (definita ca un grup de minim 5 oameni care alesi pe baza unor anumite conditii au IQ-ul mai mare decat cel mai inteligent om)
  • Modul de lucru in echipa  determina individul sa renunte la o parte din controlul propriu, sa gaseasca un echilibru intre actiune si analiza si totodata sa fie capabil sa defineasca obiectivele mai clar

Ce ne-au invatat/transmis participantii:

  • ‘’Iti poti lua idei de pus in practica pentru acasa sau birou.’’
  • “Incurajez aceasta intiativa. Este un seminar care aduce perspective noi.”
  • “Un eveniment de stimulre a impartasirii de experiente si de invatare/ descoperire a unor lucruri interesante despre noi si despre context.”
  • “O experienta noua, impartasirea de opinii/ idei”
  • ‘’Indiferent de tema aleasa, voi continua sa vin la evenimente. ‘’

Prin aceste intalniri, ne dorim sa cream o comunitate de oameni care invata sa gandeasca deschis si aplicat, gestionandu-si cat mai corect si concret atat viata personala cat si pe cea profesionala. Fiindca impreuna lucrurile devin mai simple.

***

Ne vedem la urmatoarea editie a Diminetilor de Coaching programata pe 23 iunie 2012 avand ca subiect de discutie schimbarile mici ce produc rezultate imense. Mai multe detalii puteti afla scriind la [email protected]

 

Ce lipsește din planul tău de criză? *

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Cei mai mulți dintre managerii cu care mă întâlnesc în cadrul ședințelor de coaching se plâng de scăderea dramatică a vânzărilor, de fragilitatea accentuată a mediului economic, de sentimentul că se află singuri în mijlocul oceanului. Sunt conștienți că trebuie să găsească soluții, dar, cumva, gândul la greutatea care apasă pe umerii lor, măsurată în salarii care trebuie plătite, în profit așteptat de acționari etc. le induce un sentiment paralizant de frică.

libcom.org

Un cerc vicios. Mintea comandă soluția, dar tot mintea opune rezistență și impune mersul către locurile cele mai cunoscute, ideile deja probate, pentru că doar acestea sunt libere de surprize. Alte surprize?! Criza e suficientă surpriză, nu mai e nevoie de altele noi. Și totuși soluțiile cunoscute nu sunt soluțiile cele mai bune, pentru că situația de azi nu mai are nimic de-a face cu situațiile (aparent similare) din trecut. La vremuri noi ar trebui idei noi.

Canalele de informare sunt pline de povești de două feluri: închideri de firme sau istorii de succes. Închiderile de firme sunt de cele mai multe ori seci și prezintă numai un cumul de fapte, nu și adevărata cauză a nereușitei. Poveștile de succes prezintă rezultate pozitive și concluzii motivaționale ale unor manageri care au reușit. Foarte bune, dar… “what’s in it for you?”. TU, un manager cu nopți nedormite la activ, rapoarte nu tocmai înfloritoare și prea mulți angajați pentru cât poți duce, tu cum, de unde afli care e problema reală, esențială, care te ține pe loc și nu te lasă să ieși din criză?

Cum nimeni nu a mai trecut printr-o astfel de situație în istoria recentă, răspunsul nu este tocmai cel mai confortabil: va trebui să te descurci singur, dragă managerule. Există totuși și o veste, chiar foarte bună: ești exact omul potrivit care să găseacă ideea cea mai bună pentru a reuși să treci cu bine peste situația DE ACUM. Ideea este în spatele minții tale, așteaptă să fie descoperită. Întreabă un coach.

***

Ce face un coach?

Te ghidează să descoperi ce e în spatele minții tale. Nu e un specialist în ceea ce faci tu – nici nu e nevoie, ești de departe cel mai bun specialist din branșa ta. Nu te învață noi metode de a face business – pe acestea le știi deja. Nu te învață nici să fii lider – și de aceste lucruri sigur ai auzit deja. Dar are mintea limpede și viziunea globală, te îndeamnă să schimbi perspectiva asupra lucrurilor și te provoacă să pui pe masă absolut toate alternativele, pentru ca apoi să ți-o alegi singur pe cea mai bună. Îți pune întrebările acelea incomode și neplăcute pe care tu poate nu îndrăznești să ți le pui în sinea ta, dar el le verbalizează și devine mediator în conflictul tău cu ele, ajutându-te însă PE TINE să învingi.

Orice fel de coach?

Nu, nu orice fel de coach. Experiența în lucrul cu managerii este esențială. Un executive coach ultraprofesionist va ști să-ți economisească timpul și banii. Dar nu pentru că te va factura puțin – serviciile premium sunt valoroase -, ci pentru că rezultatele tale îți vor întoarce de multe sute, poate chiar mii de ori investiția făcută. Și nu pentru că îl vei întâlni rar, ci pentru că minutele acelea împreună te vor ajuta să găsești nu soluția pe care crezi că o cauți, ci de multe ori o abordare cu totul nouă, neașteptată, dar inovatoare și ultraeficientă.

Orice fel de executive coach?

Nu, nu orice fel de executive coach. Ci unul care lucrează cu manageri proveniți din mai multe culturi de business, și, absolut esențial, unul care are multă experiență cu manageri din propria cultură de business. Punerea în contextul potrivit de mentalitate și comportament social poate defini însăși soluția pe care o cauți. Mai mult decât atât, relaționarea dintre culturi este un aspect ale cărui efecte fie le exacerbăm, fie le neglijăm complet. De aceea recunoașterea modelului (sau a lipsei acestuia) este atât de importantă în rezultatele pe care le obții când lucrezi cu un executive coach profesionist.

Un plan de criză poate viza activități de business, poate viza o echipă de manageri sau toată compania, poate implica numai resurse interne sau poate fi parte dintr-o abordare globală a companiei. Oricare ar fi situația, un lucru este, de departe, cel mai important: tu însuți. Soluția, sau schimbarea (căci despre ea am vorbit tot timpul, nu-i așa?), începe cu tine.

Așadar, ce lipsește din planul tău de criză? Un executive coach. Asigură-te că lucrezi cu cel mai bun și vei deveni tu însuți mult mai bun.

========

(*) articol aparut in Money Magazine

VIDEO: Supervizare in Coaching

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

In acest scurt material filmat am concentrat viziunea programului de Supervizare in Coaching pe care l-am inceput in acest an, dupa mai bine de 2 ani de studiu si supervizare in aceasta directie. Mai mult decat atat, am incercat sa iti explic si beneficiile participarii la acest program, chiar daca nu esti coach certificat.

Practic, la acest program sunt invitati si manageri de echipe, traineri, consultanti, profesionisti din HR, marketing, comunicare, PR, medici, psihologi, avocati, profesori, educatori, liber-profesionisti si in general toti cei care lucreaza cu oameni. Sunt sigur ca avem ce invata, impreuna, din situatii reale si problematice!

httpv://youtu.be/Alq6r_E8rbo