Standardele excelentei mele

Putini dintre voi stiu ca in 2003, cand am ales numele companiei de coaching pe care am infiintat-o – RoCoach -, am ales si un logo. Imaginea s-a schimbat, in timp. Insa cuvintele au ramas aceleasi: „Manage your excellence„. Atunci ca si acum aceste cuvinte imi evoca un indemn care ar fi frumos sa ne preocupe pe toti: fiecare dintre noi avem macar un lucru, o calitate, un atribut care atinge excelenta. Odata gestionat, acest lucru poate deveni un fel de far care ne lumineaza intreaga viata. Ergo.

Putine modele au mai ramas in picioare, din anii 2000 pana acum, pentru mine. Unul dintre ele este faimosul antrenor de baschet din America, John Wooden. In continuare il consider ca pe unul dintre cei mai mari coach-i care a existat vreodata, chiar daca activitatea lui s-a concentrat exclusiv in domeniul sportului cu mingea-n cos.

©sportscasualties.com

Legatura dintre „manage your excellence” si marele John Wooden este o lista pe care acest om a creat-o. O lista de principii ale excelentei (in orice!). Iar ca lucrurile sa fie si mai frumoase, John Wooden le-a descris ca pe niste „promisiuni facute de tine, tie insuti„. Iata-le, intr-o traducere proprie:

***

  • Promite-ti ca vei alege sanatatea, fericirea si prosperitatea de cate ori este posibil sa le alegi.
  • Promite-ti ca ii vei convinge pe toti prietenii tai ca exista ceva special in fiecare dintre ei, iar tu apreciezi acel ceva.
  • Promite-ti ca te vei gandi la ce-i mai bun, ca vei da tot ce poti si ca vei cere maximul de la tine si de la ceilalti.
  • Promite-ti ca vei fi la fel de entuziasmat de succesul altora, cat esti de propriul succes.
  • Promite-ti ca vei fi atat de puternic, incat nimic nu iti va putea deranja pacea interioara.
  • Promite-ti ca vei uita greselile trecutului si vei insista pe drumul catre realizari mai mari in viitor.
  • Promite-ti ca vei avea intotdeauna o atitudine vesela si vei oferi un zambet fiecarui om pe care il intalnesti.
  • Promite-ti ca iti vei dedica atat de mult timp pentru imbunatatirea ta, incat nu vei mai avea timp sa ii critici pe ceilalti.
  • Promite-ti ca vei fi prea mare ca sa te ingrijorezi, prea nobil sa te infurii, prea puternic sa te sperii si prea fericit ca sa permiti problemelor sa te apese.

***

Sper din tot sufletul ca vei lua in considerare macar cateva dintre aceste promisiuni, atunci cand te vei uita bine la imaginea ta din oglinda. Daca faci asta cu toate cele 9 promisiuni, iti garantez ca vei fi intr-adevar in linie atat cu ceea ce intelegem prin conceptul „fericire personala”, cat si cu …textul logo-ului primei companii de coaching din Romania!

Succes!

21 thoughts to “Standardele excelentei mele”

  1. #deaplicat: Promite-ti ca iti vei dedica atat de mult timp pentru imbunatatirea ta, incat nu vei mai avea timp sa ii critici pe ceilalti.

  2. Am mai citit acest articol in engleza, postat mai demult pe un alt site. Mai ascultasem si un clip in care la un moment dat John Wooden a fost intrebat daca ii este frica de moarte, fiind deja la o varsta foarte inaintata. Mentiunea lui foarte calma a fost ca este atat de recunoscator pentru toate binecuvantarile din viata lui incat nu are timp sa se mai gandeasca la asta. In consecinta o primea ca un eventiment natural. Probabil isi respectase standardele afirmate:). Multumim de promovarea frumoaselor lui sfaturi. Merita scris si in romana si pus sub atentia cat mai multor cititori.
    “Manage your excellence“-super logo. Succes pe mai departe!

  3. Sincera sa fiu, cu ultimele doua promisiuni as avea cel mai mult de furca. Desi n-ar fi deloc rau sa incerc sa le aplic.

  4. se prea poate, principiile lui Wooden sunt luate ca exemplu de multi. cat despre clipuri, e plin iutubu’ de filmulete cu mr. coach. chiar si eu tot asa l-am „gasit”, la inceputuri. multumesc frumos pentru comentariu, Simona. ca de obicei, aduci valoare in ceea ce faci.

  5. Nu stiu cum se intampla, dar de cate ori am nevoie de sprijin, ajung la tine pe blog. Uneori, urmez un link postat la momentul potrivit. Alteori, simt nevoia, pur si simplu, de a mai citi cate un articol de al tau.
    Cateodata, ma pui pe ganduri. Insa, mai mereu, articolele tale ma motiveaza si trec rapid la actiune.
    Sunt prezenta in viata mea si in afacerile mele. Si ma bucur nespus de ce mi se intampla.

  6. Buna seara, Mihai. Eu una continui sa ma lupt cu 9. Inca nu am gasit acea stare de echilibru in care implicarea in actiune sa nu aibe si efectele ei negative.Trebuie sa invat sa nu mai fiu atasata de rezultat, dar nu stiu prea bine cum ajung sa fac asta. Dintre toate cele 9 puncte cred ca la punctul 3 stau cel mai bine, cu toate ca sunt destul de analitica ca sa ma gandesc numai la partea buna a lucrurilor. Foarte motivante articolele tale. Multumesc

  7. Buna seara, Mihai. Imi plac articolele tale si ma straduiesc atunci cand sunt intr-o situatie mai dificila sa-mi aduc aminte de ideile prezentate de tine. Am si eu o intrebare. Se stie ca coaching-ul se bazeaza pe descoperirea „punctelor” mai putin bune ale individului/organizatiei care pot fi dezvoltate.Cum se impaca atunci filosofia coaching-ului (descoperirea deficientelor) cu unele idei enumerate mai sus. Sper sa nu ma intelegi gresit si sa nu o iei ca o provocare…sau, ma rog, poti gandi ca mine , orice provocare este pozitiva (glumesc). O seara buna

  8. multumesc si eu pentru comentariu, Liz. Poate detasarea de rezultat, asa cum o numesti tu, tine de cresterea flexibilitatii: la destinatie poati ajunge pe multe cai.

  9. Mirela, coaching-ul nu are nici o legatura cu descoperirea punctelor slabe ale organizatiilor. Ma intreb de unde „se stie”, in perceptia ta.

  10. Mirela,

    intamplator, imi amintesc acel interviu si ceea ce am transmis acolo. logica coaching-ului nu este una a rezolvarilor de probleme sau a atacarii punctelor slabe, ci de a gasi spatiile libere in care se pot dezvolta noi perspective si competente. exista un fel de dicton in lumea coaching-ului, ti-l redau in original:

    if management is about closing the gaps, coaching is about using the openings„.

  11. Multumesc, Mihai pt raspuns si pt sinceritate. O seara buna

  12. Buna dimineata, Mihai. Ma roade o intrebare care nu-mi da pace si al carei raspuns care sa ma multumeasca si in care sa cred nu-l gasesc. Eu una asociez flexibilitatea cu manipularea. Pe de o parte inteleg foarte bine faptul ca pentru a ajunge la un rezultat pot fi folosite mai multe cai, dar cum fac distinctia dintre cele 2 asocieri? Flexibilitatea pentru mine imi starneste neincrederea. Cum e mai bine pana la urma: sa-ti urmezi propriile credinte si sa alegi calea fara compromisuri sau sa devii flexibil si sa simti ca la sfarsitul „drumului” respectiv nu esti impacat cu tine insuti/insati in totalitate si ca nu te vei bucura de rezultat la maxim?

    si

    referitor la ceea ce a spus Mirela mai sus, in legatura cu acele „goluri” sau „spatii libere ” cum le spui tu, privind din punct de vedere organizational / individual, oare acea firma/persoana cu care dezvolti relatii de parteneriat , nu te-a ales pentru simplul fapt ca a fost multumit la un moment dat de persoana ta? Stiu ca schimbarea duce spre evolutie, tocmai faptul ca invatam in mod continuu (asa ar trebui cel putin) ne schimba, dar nu ne schimba si individualitatea.

    Sper ca nu te-am ametit prea mult.:)))

  13. Hello, Liz!

    Interesant comentariu. Flexibilitatea este o calitate, manipularea este o actiune constienta, de cele mai multe ori. Si inca ceva: a fi flexibil nu inseamna a face compromisuri, ba dimpotriva! Cei mai putini flexibili ajung sa faca trade-offs cu ei insisi, pentru ca nu s-au putut adapta la timp.

    …iar ceea ce ai scris dupa „si” nu am inteles. poti reformula, mai clar? multumesc.

  14. Buna , Mihai. Multumesc pentru raspuns. In a 2-a parte a comentariului ma refeream la faptul ca atunci cand incepi relationarea (indiferent de natura ei organizationala/individuala) esti apreciat pentru unele calitati care apoi pentru unele persoane ar putea deveni deranjante (stiu probabil iti suna a non-sens total si mie mi se pare :D). Dar uneori o calitate dusa la extrem poate fi interpretata drept defect (who cares :)) )Exemplu: Tenacitatea poate fi interpretata drept incapatanare. Cu nevoile mele personale si cu credintele mele nu voi negocia niciodata. Insa, cum facem ca negocierea in cadrul grupului sa nu lezeze o anumita parte. M-as gandi la mediere, dar oare tu ca persoana implicata poti negocia si media in acelasi timp? Intr-un anumit sens chiar medierea o vad ca pe o forma de negociere, iar pe de alta parte negocierea o vad ca pe o forma de renuntare.

    cred ca am inceput sa ma pierd in ganduri =))) promite-mi ca nu te pierzi si tu =))). Multumesc pt atentie.

  15. Liz, multam pentru comment.
    Exemplul tau este o alta generalizare, adica este un non-exemplu.

    Negocierea in grup/echipa este unul dintre procesele care se intampla in interiorul grupului, nu intre grup si coach. Medierea, la fel. Sunt doua exemple de secvente dinamice care exista in orice grup, fie el profesional sau de alta natura. Coaching-ul nu se ocupa cu negociere si mediere, ci cu atingerea obiectivelor stabilite prin contractul cu organizatia, in felul sau specific, non-directiv. Ceea ce imi dau seama ca presupui este ca, coach-ul isi asuma un rol de conducere in cadrul grupului. Asta se intampla destul de rar, mai ales cu coach-ii care nu au fixate inca foarte bine abilitatile specifice profesiei.

  16. Iti mutumesc pentru timpul acordat.

    P.S. „Cei mai putini flexibili ajung sa faca trade-offs cu ei insisi, pentru ca nu s-au putut adapta la timp.”-m-a uns pe suflet. Este deosebit de motivant. Chiar nu m-am gandit la asta, dar cred ca este adevarat

  17. Meditand (ca nu am somn noaptea =))) )la ceea ce ai spus, mi-a mai venit o idee :D. Cred ca e destul de dificila meseria de coach, chiar daca e atragatoare. Pai tu daca te duci ca mediator intre partile care se afla in disputa in cadrul unei organizatii, trebuie ca cele 2 parti sa accepte faptul ca au o problema si sa doreasca sa o rezolve. Sa-si recunoasca fiecare partea ei de vina, ceea ce ma face sa cred ca in realitate nu prea se intampla acest lucru sau cel putin eu una nu am intalnit. Ar fi ca si cum cei 2 parteneri dintr-un cuplu pe cale sa se desparta ar alege sa faca tot ceea ce este necesar ca sa salveze relatia si se duc la psiholog. La noi in Romania trebuie sa te lupti insa cu mentalitatile… Unii ar putea spune: rufele murdare nu se spala in public

    Sper ca nu te plictisesc prea tare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *