Dacă până și Harvard-ul zice…

Am dat astăzi peste un articol online din Harvard Business Review, cu titlul “The Decade in Management Ideas”. Fiind un cititor fervent al publicatiilor de la Harvard, am deschis imediat documentul cu pricina, interesat să citesc cum au apreciat prea-stimații editori de la Harvard ce s-a întâmplat  în managementul din lumea aceasta mică și globalizată, în decada tocmai încheiată.

Încă de la primele rânduri am observat că autorii nu se încurcă în aprecieri “minore”. Ba chiar declară că au reușit să sintetizeze în 12 puncte “cele mai influente idei de management ale mileniului (de până acum)“. Citind mai în profunzime, am început să le cam dau dreptate: aprecierea strategică a valorii acționariatului, IT-ul devenit utilitate curentă, transformarea definitivă a vocii clientului într-un cor puternic, toate sunt – după părerea mea de coach din România – trasformări fundamentale și definitive ale managementului global.

Totul bun & frumos, până am ajuns la punctul 9. Aici am avut parte de o supriză atât de mare, încât m-a făcut să las naibii relaxarea vacanței mele și să mă apuc să scriu acest post. Ca să elimin orice curiozitate, vă citez direct din acel punct 9:

“[…]in the past decade the rest of the corporate world woke up to the fact that some managers are more equal than others.[…]Executive coaching, a perk often provided for the anointed, experienced explosive growth as an industry.”

În general, sunt un tip relaxat și greu de impresionat profesionalicește. Însă orice auto-definiție își găsește, odată și-odată, cazurile de excepție. Al meu a fost azi. Și s-a exprimat printr-o combinație de pupile mărite, un zâmbet foarte larg și un fel de chiot de bucurie care a alertat toată populația pașnică adăstată cuminte în fața monitoarelor sălii cu internet și cafea. Supriză plăcută, endorfine multe, totul în mai puțin de-o secundă.

Interpretările mele la acest paragraf sunt după cum urmează:

I. Traducerea rațională: “în sfârșit coaching-ul este perceput ca și un fenomen mondial de inovare în domeniul managementului; explozia lui mondială este ca urmare a recunoașterii beneficiilor pe care le aduce în business-urile corporatiste”;

II. Traducerea emoțională: “YESS!! După aproape o decadă de eforturi constante (speech-uri, articole de promovare a domeniului, sute de întâlniri cu lideri de opinie, manageri și antreprenori) mă simt de parcă întreaga populație de funcționari imperiali de la 1800 s-au aliniat într-un rând de gulere albe și mă poftesc la Palat, unde o orchestră dichisită va cânta în cinstea gintei noastre tinere nemuritoarea “An der schönen blauen Donau” (“Valurile Dunării” pentru cei care nu știu limba lui Goethe)”.

În concluzie, nu pot să spun nimic altceva decât că de-acum sunt 110% sigur că 2010 va fi un an exploziv pentru coaching. Dacă până și Harvard-ul zice…

© 2010, Mihai Stănescu. All rights reserved.

6 thoughts on “Dacă până și Harvard-ul zice…

  1. Nu stiu daca tie ti-a scapat ironia usoara a paragrafului, ca eu asa am interpretat-o.
    Da, coachingul creste, si pana si HBR-ul recunoaste asta. Dar sesizez un imbold catre a-l face un instrument de mai putin “lux”. Si cel putin in State observ explozia coachingului “de nisa”. Exista coachi pentru aproape orice.
    Deci, eu zic, pasul 2, “coaching for the masses”. Fara a-l face popular sau “cheap”. Daca e un instrument asa de bun, de ce sa nu-l deschidem, pe cat posibil?

  2. Multumesc pentru comment, Maria. Nuanta de ironie nu am scapat-o, insa cred ca e indreptata catre “corporate world”, care in ultima decada s-a trezit la realitate si investeste mai mult in talente.

    Nu stiu cum vezi tu coaching-ul ca fiind un instrument “luxos”. Daca te referi la tarife, sa stii ca in lume coaching-ul costa intre 0$ si 10k$ per ora! 🙂
    Cat despre “mase”, eu unul cred ca nevoia de coaching e atat de mare, incat nici macar 10% din ea nu e acoperita inca. Dar industria creste vertiginos, dupa cum constata si cei care au scris articolul.

  3. Mihai, Mihai… dupa cum zicea Theodore Levitt (dumnezeu sa-l ierte), de altfel profesor la respectabila Harvard (sic), gulerele albe inca vand si vor mai vinde mult timp masini de gaurit, nu gauri in pereti… asa ca iti doresc sa te bucuri de snowboard in continuare! looool

  4. Realizez. Si mai realizez ceva: decada “noastra” si “a lor” se numara un pic altfel. Mereu mi s-au parut cu cativa biti de info mai in fata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *