Cum să tratăm cea mai puternica resursă (regenerabilă) din business.

Stilul de conducere concentrat pe comenzi militaresti și control drastic al executarii lor scade ca și impact în mai toate companiile din România. Din ce în ce mai des, aud cum acest mod de a face lucrurile să meargă e înlocuit cu o nouă întelepciune managerială, bazată pe resursa cea mai importantă pe care o are România la ora actuală: oamenii săi!

Nu cred că e o surpriză pentru nimeni, deja: noul val de tineri angajați nu mai suportă să li se spună – obsesiv de exact – ce să facă, cum să o facă și până când să o facă. Bine-înțeles, vorbesc despre cei care chiar și-au propus să își construiasca o cariera, să facă performanță și să fie campioni la locul de muncă. “Oamenii buni” au din ce în ce mai multă nevoie să exploreze soluții alternative, să descopere noi feluri de a munci și să fie recunoscuți pentru asta.

Dacă aveți măcar un angajat sau partener de business care vrea să fie învingător “în piață și în viață”, vă ofer câteva sugestii practice despre cum să îl/o tratați: Citește mai mult

Cele 7 păcate capitale în setarea obiectivelor.

În majoritatea situațiilor în care am fost chemat să antrenez un antreprenor sau o întreagă companie de profil antreprenorial, am observat o inconsistență puternică la capitolul setare de obiective de business. Din aceasă cauză apare frustrarea, confuzia și – după cum bine știți – obiectivele sunt înlocuite cu activitatea curentă. Pentru mai multă siguranță și încredere.

 

Așa că am alcătuit o listă cu cele mai frecvente greșeli pe care le face un antreprenor român în setarea obiectivelor. Vedeți dacă nu cumva aceste greșeli sunt cauzele frustrărilor voastre din acest moment și faceți ajustările de rigoare, acum. Citește mai mult

Echipa de campioni: 10 valori fundamentale

In ultimele luni am practicat coachingul in Romania cu mai multe echipe de manageri, care isi doresc sa faca performanta, sa se transforme pana la a ajunge la statutul recunoscut de campioni in business, management, leadership. Post-ul de astazi vine ca o completare a observatiilor din practica, pentru a intregi efortul lor. Si al tau, daca esti interesat sa iti dezvolti echipa inspre a obtine rezultate care depasesc cu mult efortul individual.

Ca rezumat al intregului trimestru de start 2014, observ ca ceea ce face instantaneu diferenta intre o echipa care are dificultati de performanta si una care si-a depasit aceste dificultati este cum se raporteaza echipa – si fiecare dintre membri sai – la cateva valori comune. Stiu, sunt mii si mii de pagini scrise pe aceasta tema. Insa din practica mea de coaching in Romania se cristalizeaza cateva idei-forta, simple si clare.

Asadar, subiectul de astazi este despre cum isi traieste si exprima o echipa performanta valorile si principiile de functionare. Si ti-am selectat pe primele 10, in ordinea aparitiei lor in practica mea de antrenor de echipe de management.

  1. URECHI DESCHISE: Asculta-i pe toti ceilalti cu mintea deschisa si fara sa ii intrerupi.
  2. ‘SHARING IS CARING’: Impartaseste ce stii, ce afli si ce ai facut deja cu cei care pot beneficia de ce ai tu.
  3. ANTI-MANIPULARE: Deciziile cheie se iau pe baza argumentelor, nu pe baza ierarhiilor.
  4. ANTI-BARFA: Ingrijorarile si criticile se exprima numai si numai cu cei care sunt responsabili in a le gestiona.
  5. ANTI-INFANTILITATE: Intretine o cultura a responsabilitatii, nu vana vinovati.
  6. FOCUS: Tot ceea ce faci se bazeaza pe client, pe nevoile si perceptiile lui legate de „valoare adaugata”
  7. EVOLUTIE: Propuneti-va cate o schimbare in bine pe zi. indiferent cat de mica.
  8. INTEGRITATE: Iar si iar, fii integru in ceea ce spui, faci, gandesti.
  9. ALINIERE: Provoaca in mod pozitiv orice lipsa de onestitate sau comportament distructiv cu care intri in contact.

…Si poate cea mai importanta: RENUNTA LA EGO IN FAVOAREA ECHIPEI TALE!

Te invit sa le recitesti, cu rabdare. Si mai am o sugestie: pe cat posibil, sa le transformi in practici zilnice. Macar pe acestea. Iar daca consideri ca ai nevoie de sustinere in facilitarea acestor valori, da-mi un semn.

Succes!

Coaching the CEO (II)

A small detail that everyone in organizations tends to ignore is that there isn’t a harder job than the one of the CEO. The explanation is pretty simple: he/she is the first person in line responsible for the whole organization and from this position everybody expects to receive all the answers. Moreover, in most cases they’re the only ones who can make the hardest decisions. Therefore – the need of a special kind of coaching for the CEO.

From my coaching experience in Romania, the managers who go up the corporate ladder go up thanks to their ability of making the right decisions. And this ability is used every day. Nevertheless, the risk is high: most of the times it takes only one wrong decision to fall from the ivory tower. The reality of the business context says that a leader of a company is perceived as being ‘good’ as long as he doesn’t make one or more bad decisions. But as I know it, this couldn’t be more untrue.

Being the CEO of a company, you don’t have partners on the same level as you, not inside the business. So, where can you go for help and support? The simplest – and oddest! – thing is to place yourself in the position of asking for feedback from people reporting directly to you. Almost every CEO I’ve coached had this issue: to evolve from this double position. Because talking to your managers will only bring you subjective and biased information. Mostly in cases in which you need to confront your blind spots and the areas in which you have to add new learnings. To make it clear: your team is not in the position of keeping you responsible for your professional and personal development. Moreover, they don’t even give you real intelectual challenges!

Some CEOs make major investments in building a wide base of knowledge and a significant set of management skills until they get to this position. I’ve seen them and am still seeing them struggling to keep on learning, to get better, more efficient, more well-prepared. The paradox of this very abrupt development curve is that when they actually become directors and/or members in the management board the investment severely drops. Just as if, by getting to this level, you’ve learnt everything that there was to learn, developed and became the best version of you, for life. In this position you have to be the best than you have ever been. It’s here where you will handle the greatest influence, the biggest impact in business and, of course, confront the biggest risks.

The obvious conclusion of these two texts is that in this position you need the best coaching you can get. And this will result in increasing your performances as a CEO. The connection between you and your company’s annual figures will be obvious for everybody, for sure.

Antrenament pentru CEO (1)

Dupa cum unii dintre voi deja stiti, in ultimii ani am ales sa fac coaching in Romania mai degraba in context de grup sau echipa. Dupa atatia ani de coaching individual, am pastrat totusi o parte din timp pentru intalniri 1 la 1. Iar anul acesta, facand o recapitulare a programelor de coaching individual, am observat ca 90% dintre clienti sunt CEO de companii multinationale sau romanesti. Asadar, seria de articole pe care o incep astazi le este dedicata celor ca ei.

Buun… In primul rand, e important sa vedem un pic contextul in care un CEO isi desfasoara activitatea. Credeti sau nu, in majoritatea cazurilor este un context european, daca nu global. Care context global a cam luat-o razna, de cand cu criza. Pe scurt, majoritatea companiilor pe care le cunosc isi muta resursele in locurile pe care le considera mai sigure pentru explotarea lor si pun presiune din ce in ce mai mare pe „ofiterii de serviciu” din toate celelalte subsidiare/unitati.

economiccrisis.us

Cum afecteaza contextul asta viata organizationala a unui CEO? Hai sa luam cateva date generale:

  • In ultimii 10 ani, proximativ 80% din cele mai puternice companii din lume si-au inlocuit CEO-ul; la nivel local, procentul este mai mare.
  • In ultimii 5, schimbarea persoanelor in pozitia de CEO a crescut cu peste 50% , perioada de pastrare a pozitiei la acest nivel scazand drastic, la aproximativ 3 ani.
  • Board-urile de directori si alti influentatori-cheie au devenit din ce in ce mai putin toleranti la CEO-i cu performante sub standardele asteptate.
  • Singurul mod de a intampina asteptarile din ce in ce mai mari ale oamenilor din companie, ale presei de business si ale opiniei publice generale este ca CEO-ul sa isi depaseasca promisiunile si performantele.

Pana la urma, indiferent cat de stralucit, talentat, cu experienta si motivat ar fi, CEO-ul este si el/ea doar un om. Surprinzator sau nu, acest lucru este uitat adesea, de multi. Iar aici am observat ca interventia mea ca si coach are intotdeauna efect: acesti oameni speciali isi regasesc limitele si invata sa redistribuie energia si deciziile in mod ecologic. Adica sa se protejeze, fara sa piarda nici o secunda informatiile relevante si oportunitatile care ii asteapta in piata.

Mai exista o perspectiva, unica pentru fiecare CEO cu care am lucrat pana acum: el sau ea este singura persoana care opereaza intr-un vid de evaluare. Ceea ce ingreuneaza enorm auto-evaluarea. Singura situatie pe care CEO-ul poate conta in acest caz este evaluarea constanta pe care o primeste – de cele mai multe ori indirect! – de la toti colegii lui sau ei. Si de cele mai multe ori, aceasta evaluare este un factor mare de stres.

Pana acum, sunt deja o multime de subiecte de coaching! Mai adaug unul, binecunoscut tuturor managerilor de companii: pentru mine nu este nici o mirare ca un CEO se simte din ce in ce mai des „in corzi„, pentru simplul motiv ca de la an la an asteptarile si nivelul de performanta este ridicat constant. Toata lumea se asteapta la rezultate mai bune, la profituri mai mari, la o cota de piata mai ridicata. Ceea ce duce la alta de-reglare, absolut fireasca in acest context: toata lumea se asteapta ca un CEO sa isi poarte singur de grija, in privinta recunoasterii personale si profesionale. Adica recunoasterea profesionala, stima de sine si tot ce deriva din ea (abilitatea de a lua decizii corecte, asumarea riscurilor, rezolvarea de probleme complexe etc.) atarna efectiv de un fir de par. Si de multe ori chiar asa este, fara CEO-ul sa stie ca poate avea un partener de incredere. Acest lucru e atat de des intalnit, incat are si un nume: „executive loneliness„!

In incheiere, iti amintesti cum se spune in reclamele de la TV?

daca apar (aceste) manifestari neplacute, adresati-va de urgenta…” 🙂

 

Argument: cu echipa la coach.

După părerea multor manageri cu care am stat de vorbă de-a lungul anilor, dacă am putea să rezolvăm toate problemele inerente unui business de unii singuri, lumea ar fi un loc mult mai liniștit. Numai că business-urile sunt activități complexe și, cu cat mai mari, cu atât mai greu de manevrat. Supriza majoră vine din faptul că aceasta este doar o aparență. Pentru că, în realitate, un manager echilibrat poate da tonul cu ușurință și seta regulile pentru un joc de echipă foarte eficient și orientat către rezultate.

 © musicsavage.com

Bine-bine, dar echipele? Uneori sunt foarte numeroase, alteori sunt alcătuite din personalități diferite și cu aspirații diferite. Cum ar putea funcționa ele ca un tot unitar și cum se pot îndrepta ele în aceeași direcție, chiar și în condițiile unui manager performant?

Întrebarea cea mai importantă la care trebuie să răspundă managerul unei echipe se referă la claritatea cu care au fost setate obiectivele acesteia și la prezența tuturor mijloacelor necesare atingerii acestora. Fără baza creată de obiective și mijloace, edificiul reprezentat de rezultatele activității unei echipe nu are pe ce să se ridice. Ca urmare, dacă aceste condiții nu au fost îndeplinite, managerul trebuie să se întoarcă la planșetă și să se asigure că are răspunsul la această întrebare înainte de a lucra asupra performanței grupului.

Ghidat de coach, tot managerul este cel care trebuie să observe dinamica grupului. Cu alte cuvinte, modul în care membrii echipei interacționează și relaționează unii cu ceilalți, la care se adaugă identificarea corectă a problemelor care afectează funcționarea grupului. În urma acestor observații, managerul, alături de coach, poate alege un set de reguli de funcționare a echipei. Aceste reguli vor fi definite în principal de aspectele practice: echipa are obiective clare care trebuie atinse, aceasta fiind direcția de acțiune și cea care decide, într-un final, care este calea cea mai bună de urmat în rezolvarea oricărei situații apărute în decursul proceselor de lucru. În acest context, elementele de preferință individuală devin secundare interesului comun al grupului. Completate de un sistem clar și echilibrat de recunoaștere a meritelor și de recompensare, plus atenția la dezvoltarea individuală a fiecărui membru din echipă (întotdeauna coroborată cu dezvoltarea echipei, dar importantă pentru fiecare personalitate în parte), aceste coordonate vor rezulta în colaborare eficientă și armonioasă în grup.

Iar dacă echipa este alcătuită din manageri care, la rândul lor, au echipe în coordonare, se mai adaugă câteva repre extrem de importante care trebuie stabilite pentru ca atât echipa pe care o formează ei, cât și echipele pe care le coordonează să funcționeze foarte bine împreună. Astfel, un coach care lucrează cu aceștia va pune accent pe alegerea corectă a interacțiunilor benefice productivității echipei, ca și pe conștientizarea puterii și influenței în grup, atât pe orizontală (către echipa de manageri), cât și pe verticală (către echipa proprie). De asemenea, un lucru extrem de important pentru comunicarea eficientă într-o echipă, de altfel un vector esențial în stabilirea clară a raporturilor de forțe și relaționale din cadrul acesteia, este capacitatea managerului de a verbaliza cât mai simplu și fără echivoc ceea ce are de transmis.

“Magia” pe care o exercită un executive coach profesionist în lucrul cu un manager de echipă sau chiar cu echipa în sine este practic descoperirea butoanelor corecte care declanșează inteligența emoțională a acesteia. Cu alte cuvinte, tratarea cu maximă onestitate a dinamicii de grup și echilibrarea relaționării în cadrul acestuia, totul orientat în direcția atingerii obiectivelor de business propuse (și, de cele mai multe ori, chiar depășirea acestora), rezultă în performanțe extraordinare. Și într-o lume mai liniștită pentru manageri, oricât de mare ar fi echipa din care fac parte sau pe care o coordonează.

Cum e cu echipele inteligente?

Ce inseamna o echipa hiper-eficienta? Intrebarea aceasta o primesc din ce in ce mai des, in intalnirile – private sau publice – la care sunt invitat. Raspunsul meu este unul simplu, frizand truismul: un grup de oameni care au toti o inteligenta emotionala ridicata (self-awareness, self-management, social awareness, relationships management) este foarte aproape de a deveni o echipa foarte buna. Cu toate acestea, adunarea impreuna a unor indivizi cu IE ridicat nu face, in mod necesar, un grup care functioneaza cu o performanta ridicata.

Goleman, cu arhi-cunoscutul sau model al inteligentei emotionale spune ca principalul semn al unui om cu o inteligenta emotionala ridicata este capacitatea lui de a-si da seama de propriile emotii si de a fi capabil sa si le gestioneze. Intr-un articol din ‘Harvard Business Review’ (Building the Emotional Intelligence of Groups, Martie 2001) Vanessa Druskat & Steven Wolff subliniaza faptul ca o echipa are nevoie sa atinga un alt nivel de constientizare: trebuie sa fie atenta la emotiile membrilor sai, chiar si la cele de grup (starile generale, clare sau mai difuze), precum si la emotiile prin care trec alte grupuri si alte centre de influenta aflate in afara granitelor proprii grupului. Bineinteles, lucrurile nu se rezuma la emotii, mai ales in cadrul organizational. Insa din experienta mea de mai bine de 10 ani de coaching in Romania, dezvoltarea poate incepe foarte usor de aici, chiar si in business!

Autorii articolului identifica 3 conditii esentiale pentru performanta de top a unui grup: increderea dintre membri, un sentiment al identitatii grupului si o imagine clara a eficacitatii grupului. In afara acestor conditii este totusi posibila co-operarea si co-laborarea in echipa, dar lucrurile vor merge greu. De ce? Pentru ca membrii vor alege mai degraba sa functioneze individual si nu se vor implica pana la capat.

In final, o echipa hiper-performanta are nevoie sa isi stabileasca norme in privinta inteligentei emotionale, norme clare care sprijina in fiecare moment comportamentele necesare aparitiei increderii, a identitatii si a eficientei. Faceti asta si veti avea acces la cel mai puternic beneficiu: angajarea unui organism complex si extrem de inteligent – echipa – in mod total.

Indreptar: Cum iti cresti echipa?

In geografia organizatiilor care au supravietuit crizei, echipele sunt – sau ar trebui sa fie! – forta care duce compania catre rezultatele dorite. Mai mult decat atat, indiferent de tipul echipei (functionala, de management, de proiect etc.), fiintele umane sunt cel mai eficiente atunci cand lucreaza in grup. Implicit, atunci cand membrii unei echipe nu lucreaza bine impreuna, atat performanta individuala cat si productivitatea companiei sunt afectate. Iar asta nu poate fi bine pentru nimeni.

Ai observat ostilitate, obiective care se anuleaza unele pe altele, asteptari neclare si emotii excesive intr-o echipa? Aceste semne sunt simptome de „boala” a echipei. Iar singurul mod in care poti „vindeca” echipa este sa ii imbunatatesti performanta, ca echipa. Chiar daca o echipa functioneaza bine, exista foarte mult potential de dezvoltare si crestere, exploatabil prin antrenament de echipa.

***

Deci, cum iti poti ajuta echipa sa creasca, in termeni de relatii si rezultate? Simplu: incepand un proces de coaching de echipa, ca sa ii conduci la nivelul urmator. Coachingul de echipa este o activitate necesara echipelor performante, un instrument esential in dezvoltarea de management si leadership.

***

Observatie: Presupun ca echipa ta are deja o directie bine definita si resursele necesare pentru a-si atinge obiectivele. Iar daca presupunerea mea este falsa, cred ca ai nevoie sa stabilizezi atat baza pe care functioneaza echipa, cat si mediul inconjurator, inainte de a te gandi sa apelezi la coaching pentru performanta echipei.

Poate cea mai potrivita abordare de inceput a coaching-ului in echipa este constientizarea dinamicii echipei. Adica a felului in care membrii echipei interactioneaza si relationeaza unii cu altii. Pana la urma, sa poti intelege perspectivele celorlalti este un mod foarte bun de a iti imbunatati relatiile chiar cu acesti „ceilalti”! Cu toate aceste avantaje relationale, echipa are nevoie sa aiba cateva reguli de baza, simple si practice, privind functionarea ei. Altfel majoritatea intalnirilor si sedintelor de lucru ale echipei se transforma intr-o sceneta relationala, empatica sau conflictuala, care nu duce nicaieri. In coachingul de echipa, modul de lucru construieste empatie si intelegere reciproca, fara sa lasam preferintele individuale sa afecteze obiectivele echipei.

Daca singurul comportament individual care duce la cresterea exponentiala a abilitatilor de leadership este acela de a reflecta inainte si dupa actiunile cele mai importante, de ce sa nu extindem acest comportament si la nivelul intregii echipe? In plus, reflectia nu este „in eter”, rupta de realitatile de business prezente si presante, ci chiar in directia rezolvarii lor. Numai asa poate creste nivelul de performanta, al echipei ca si echipa.

 

Managementul polaritatilor (cont.)

Dupa cum am vazut in post-ul anterior, polaritatile sunt o parte a realitatii noastre de zi cu zi care este ireductibila. Ele In organizatii (mari si mici, „simple” sau „multi- …nationale, nivelare, stratificate) polaritatile se afla de obicei in miezul oricarei schimbari si se manifesta ca doua sau mai multe parti aflate in disputa.

In aceste cazuri, polaritatile sunt atat de evidente si de putin creative, incat le putem identifica cu mare usurinta. Intr-o polaritate simpla a schimbarii organizationale, exista pe de o parte cei care au identificat problema care are nevoie de schimbare si riscurile cu care se confrunta compania daca ramane in situatia care a generat problema. Din experienta mea de coaching in Romania, acest pol este de obicei alcatuit din profesionisti care isi propun dezvoltarea continua, care nu se multumesc cu starea de fapt si care vor sa invete ceva nou. Ei au o viziunea clara asupra a ceea ce trebuie schimbat, imbunatatit, optimizat. In sine, poarta cu ei o alta polaritate: aceea de a scapa definitiv de problemele dificile ale prezentului (un pol) pentru a accesa resursele, realizarile si rezultatele promitatoare ale viitorului (celalalt pol). De obicei, acestia sunt cei care cer coaching, cu insistenta.

La polul opus (sic!) sunt traditionalistii, conservatorii, cei care sprijina din rasputeri organizatia asa cum este ea in prezent si care intrupeaza valorile si actiunile care au adus-o unde e acum. Bineinteles, sunt oameni cu statut si cu rezultate, care se misca foarte usor in realitatea curenta a companiei, in mediul de business pe care aceasta l-a creat. Si in acest grup, exista o polaritate intrinseca, inversa fata de cea a grupului opus: multumirea cu rezultatele din prezent versus frica de a se confrunta cu rezultatele potentiale negative ale schimbarilor care sunt propuse in organizatie.

Sunt 101% sigur ca daca esti manager si ai lucrat intr-o organizatie mai mult de 1-2 ani, ai intalnit o astfel de polaritate. Intrebarea clasica de identificare a polaritatii este: cine are dreptate si cine nu? Iar aici totul se blocheaza in discutii interminabile, in intalniri politice de atragere de aliati si sustinatori si in dezbateri aprige la nivelul echipei de management. Bineinteles, raspunsul este simplu: ambele parti au, de fapt, dreptate. Mai mult decat atat, ambele parti au o privire incompleta asupra a ceea ce este de facut in companie.

Ne aflam in mijlocul ideii de management al polaritatilor. Ca sa gestionam cu succes o polaritate de acest gen, atentia trebuie detasata complet din perimetrul uneia sau alteia dintre parti. Cel mai simplu exercitiu pentru un manager aflat intr-o situatie de acest tip este sa isi impuna sa asculte feicare dintre parti si sa se analizeze daca nu cumva a acordat deja verdictul de „bun” uneia dintre ele. Aceast practica simpla este antidotul perfect al „saritului cu capul inainte”, o boala pe care am intalnit-o foarte des in majoritatea companiilor cu care am lucrat pana acum in coaching. Din pacate, majoritatea managerilor sunt setati sa „rezolve o problema” rapid si „eficient” si astfel devin foarte usor lenesi in a-si concentra atentia si resursele pe cealalta optiune, expusa de celalalt pol (indiferent care este acela). Situatiile de „ori la bal, ori la spital” duc de fiecare data la adevarate dezastre, fie ele in termen scurt sau lung.

Insa cel mai interesat beneficiu al practicarii managementului polaritatilor este acela ca daca te plasezi in contextul fortelor in opozitie vei intelege fara doar si poate ca polii nu pot exista unul fara celalalt. Fiecare dintre cei doi (sau mai multi!) are o relatie profunda si foarte puternica cu celalalt si numai si numia impreuna vor putea compune imaginea completa a nivelului si directiei in care functioneaza compania.

***

Managementul polaritatilor se invata practic, prin coaching. De cele mai multe ori, el apare implicit, din cauza pozitiei pe care o adopta orice coach profesionist, aceea de non-interventie si de chestionare a oricarei „credinte” afirmate cu prea multa pasiune. Ideea este sa iti dai seama cand este bine de folosit si cand nu exista, de fapt, nici o polaritate. Mai mult decat atat, lucrul cu polaritatile nu inseamna ca nu exista nici o problema reala, ci doar polaritati care au nevoie de gestiune corecta. Ba din contra! Managementul polaritatilor poate fi folosit in situatii care indeplinesc – dupa o observare atenta! – cel putin doua conditii fundamentale:

  1. Problema, dificultatea, conflictul se auto-propaga si nu tine seama de solutiile cu care au venit tertii.
  2. Polii sunt complet interdependenti, fara ei nu s-ar putea desfasura in bune conditii activitatea companiei.

Hai sa luam doua exemple. Primul …clasic: ai un angajat despre care afli ca fura din firma. Ce crezi, asta e o polaritate sau nu? Daca il concediezi sau il predai procuraturii, problema ar disparea imediat si nu ar mai exista nici o consecinta a ei. Implicit, raspunsul la intrebarea mea de mai sus este negativ.

Al doilea exemplu: conduci/lucrezi intr-o o companie care nu reuseste sa isi construiasca un mediu intern in care echipele sa functioneze la potential inalt. La nivel individual, exista o nemultumire accentuata ca oamenii nu primesc recunoasterea pe care o merita pentru eforturile lor, concentrarea fiind pe sustinerea eforturilor echipelor din care ei fac parte. Ei bine, este aceasta o dificultate care se propaga de la sine? Ai doi poli care sunt complet interdependenti? Raspunsul meu este „DA”! Iar aceasta este o polaritate care poate fi gestionata cu usurinta.

Scopul managementului polaritatilor nu este sa rezolve problemele sau sa le faca sa dispara definitiv. Pentru asta ai alte instrumente si tehnici foarte potrivite. Mai degraba, ideea este sa identifici punctele tari si punctele slabe ale fiecarui pol care exista in compozitia dilemei. Iar cu acest gen de cunoastere, liderii de business pot prevede majoritatea momentelor dificile prin care aceasta trece. Este ca o luneta cu care, cu un pic de practica, poti vedea in viitor. Numai si numai daca iti propui realmente sa nu bagi sub pres aspectele negative ale fiecaruia dintre poli, ci mai degraba sa maximizezi potentialul care exista in fiecare dintre poli.

***

In ultima parte a acestei explorari a managementului polaritatilor iti voi da un exemplu din experienta, pentru ilustrarea cat mai reala a unei situatii in care aceasta abordare devine un instrument excelent pentru cresterea performantei prin coaching. Pana atunci,

Succes!

 

 

Managementul polaritatilor (intro)

Ai observat cum apare o noua problema, odata ce pare ca ai rezolvat-o pe cea care te preocupa? Si apoi, cand o rezolvi intr-adevar, cum apare din nou problema initiala? Poate ca, de fapt, problema de inceput nu era o problema reala, ci o cale de a vedea dincolo de aparente. Sau, in alte cuvinte, s-ar putea sa ai de-a face cu o polaritate care pur si simplu nu are nevoie de altceva decat sa fie gestionata.

Prin definitie, o „problema” este un lucru care are nevoie de o „solutie”. Scopul oricarei probleme este de a rezolva, de a repara situatia curenta si de a te indrepta catre o noua realitate, fara sa mai ai nevoie sa privesti inapoi. Cu toate acestea, o „polaritate” este o problema care are nevoie de rezolvare, dar „solutia” nu este ceva care poate supravietui independent si care va avea intotdeauna nevoie de sprijinul problemei pe care o rezolva. Una fara cealalta nu pot exista. Astfel, problemele ti se perpetueaza, chiar in prezenta constanta a solutiilor!

Prea complicat? Uite, iti exemplific cu o polaritate extrem de simpla:

Este vorba de o polaritate de baza pentru majoritatea fiintelor vii, polaritate pe care o gestionam foarte bine chiar in momentul in care citesti textul asta. Polaritatea este cea a respiratiei, iar in ea exista doua mari „probleme”:

1. Corpul uman are nevoie de oxigen. Cum rezolvam asta? Pur si simplu respiram! Insa este aceasta „solutia” problemei noastre? Daca era, atuncti puteam sa inspiram la nesfarsit. Doar sa inspiram!

2. Din momentul in care am inspirat oxigen, corpul il trasforma in CO2, substanta toxica pentru acelasi corp al nostru. Ce putem face in aceste conditii? Expiram tot CO2-ul. Facand asta, pierdem implicit tot oxigenul care, iti amintesti, era solutia la prima problema.

De fapt, nu a existat niciodata o problema, ci doar o polaritate care are nevoie de a fi gestionata constant, prin inspiratie si expiratie. Respiram, adica gestionam o polaritate fundamentala!

***

Hai sa luam si alt exemplu. Din practica mea de coaching in Romania si in alte tari europene, schimbarea de la lucrul individual la lucrul in echipe devine un trend puternic. Pur si simplu nu mai este suficient timp ca un singur individ sa indeplineasca toate sarcinile unei zile de munca. Mai mult decat atat, echipele sunt preferate in ultimii ani pentru abilitatea lor de a crea un efect de sinergie, de a oferi o directie comuna, sprijin mutual si unitate coeziva. Daca toate aceste calitati sunt reale, atunci schimbarea catre o cultura a muncii in echipa este cel mai bun raspuns la problemele noi cu care se confrunta mai toate companiile. Deci „problema” este rezolvata!

Cu toate acestea, oare echipele nu detin si urmatoarele caracteristici: conformism prea ridicat, prea multe intalniri care dureaza prea mult, neglijarea nevoilor personale, deciziile luate in functie de medie, performanta masurata doar pana la aceeasi medie? Poate ca ideea de echipa nu este, de fapt, raspunsul cautat, pentru ca daca ne concentram pe individ vom avea: creativitate si initiativa personala, spirit antreprenorial, mai putine sedinte si libertate individuala. Dar daca concentrarea pe individ este atat de buna, de ce a existat o problema initiala cu individul? Poate pentru ca daca ne concetram pe o abordare individuala, vom obtine persoane care sufera de zolare organizationala, lipsa unei directii comune, recompense doar pentru cei care depasesc cu mult ceea ce si-au propus. Si, mai mult decat atat, nici un fel de efect de sinergie a eforturilor sau a sprijinului din partea echipei!

Bun, atunci care este raspunsul? De fapt, nu exista nici un raspuns 100% sigur, care sa fie implementat imediat in fiecare companie. Mai degraba, exista o polaritate care are nevoie sa fie managerizata. In acest caz, polaritatile sunt individul si echipa. Recunoscandu-le, organizatiile pot intelege si prezice partile slabe ale fiecarui pol. Ba mai mult, pot crea un climat de echilibru intre calitatile acestor poli aparent opusi.

***

Prin coaching, managerii incep sa „prinda gustul” gestionarii polaritatilor, iar aceasta practica le aduce rezultate surprinzator de bune. Liderii de business care inteleg puterea managementului polaritatilor devin de 1000 de ori mai eficienti. Iata cateva motive:

  • economisesc timp, energie si creier prin a nu incerca sa rezolve probleme care sunt irezolvabile;
  • au o intelegere mai buna a rezistentelor cu care se confrunta orice schimbare organizationala;
  • sunt mult mai eficienti in negocierile cu cei care se opun initiativelor lor;
  • implicit, pot fi mediatori mult mai eficienti, in orice conflict intern sau extern companiei;
  • pot sa anticipeze problemele care apar in companie, din cauza polaritatilor gestionate prost.

Daca esti manager intr-o organizatie sau daca ai compania ta, iti dau o sugestie venita direct din practica mea de un deceniu in coaching de business: Iti vei imbunatati enorm deciziile atunci cand vei invata puterea lui „si”, despartindu-te definitiv de deciziile de tipul „ori/ori”.

Dar desprea asta, intr-un post viitor!