Capcanele gandirii pozitive

Stii de ce sunt foarte precaut cand aud de expresia “gandire/atitudine pozitiva“? Sau de ce nu am fost niciodata atras de curente de gandire de tipul “The Secret” (ati vazut filmul?)? Sau de ce rad cu lacrimi cand aud ca “totul este in mintea ta si daca iti schimbi atitudinea vei avea tot ce iti doresti“?

Ei bine, am gasit un corespondent al tuturor raspunsurilor la aceste intrebari. Te invit sa il urmaresti si sa iti dai cu parerea. Eu unul mi-am dat si …sunt 200% in acord cu ce spune Barbara Ehrenreich in recenta ei carte Brightsided: How Positive Thinking is Undermining America.

Enjoy!

httpv://www.youtube.com/watch?v=u5um8QWWRvo

Sincer, cred ca si pe plaiurile mioritice este EXACT la fel. Cu alte cuvinte, cred ca… principalul obstacol in calea schimbarii mentalitatii din Romania este ca majoritatea romanilor sunt intr-o auto-iluzionare continua.

Tu ce parere ai?

© 2010, Mihai Stănescu. All rights reserved.

31 thoughts on “Capcanele gandirii pozitive

  1. Nu e doar vorba despre autoiluzionare ci si despre lipsa unei obiectivitati. In momentul in care o directie (oricare ar fi ea) e dusa la extrem apar probleme.

    Trebuie sa poti fi in stare sa vezi situatia in ansamblu, si cu bune si cu rele. Evident ca nu trebuie sa te lasi nici doborat, dar nici sa devii euforic. Sunt multe de spus pe acest subiect si sunt curioasa ce pareri au si alti cititori!

  2. care este diferenta intre atitudinea educata si atitudinea autentica ?
    cartile de tip, secretul, arata doar etapa finala, dar pana sa ajungi acolo, trebuie sa reusesti sa-ti descoperi autenticitatea. sa stii cine esti si care este menirea ta. atunci cand nu te cunosti, poti vorbi de autoiluzionare pentru ca esti invatat ce sa gandesti si mai putin sa gandesti.
    cati romani isi stiu locul si nu privesc capra vecinului ? cati romani traiesc in propria realitate ? cati romani taiesc in realitatea indusa de cei din jur ?

  3. Primul impuls a fost sa spun: ce? nu e bine sa gandesc pozitiv?. Cum? Toate cartile astea spun prostii? Apoi am realizat ca de fapt nu le contrazice ci doar subliniaza un alt aspect – trebuie sa admiti adevarul, sa fii sincer cu tine insuti. Nu rezolvi nimic spunand n-am cancer, n-am fost concediat, nu mi-am pierdut casa etc. Cred ca trebuie sa infrunti adevarul si sa gasesti echilibrul.

    Hei, pana la urma a fost si asta un “coaching la pliculet”.

  4. Un olandez care a lucrat mai mult timp in Romania a remarcat cele mai intalnite expresii in randul romanilor: “nu se poate”, “stiu eu mai bine”.

    Asa ca extrema prezentata de Barbara nu cred ca se aplica inca la noi, ba mai mult cred ca un pic de gandire pozitiva (sa inlocuim “nu se poate” cu “hai sa gasim o solutie cum se poate”) ar fi binevenita pe plaiurile mioritice cum le spui tu 🙂

    Sunt oameni care de teama extremelor raman pe loc si astfel rateaza si echilibrul.

  5. Mi-a facut placere sa urmaresc filmul, din nou cad in admiratie pentru ce fac cei de la RSAanimate, exceptionali. Mi se pare totusi dusa la extrem comparatia gandirii pozitive cu “wilfull ignorance” si asimilarea cu abordarea comunista. Porneste dupa parerea mea de la premisa ca preiei totul din ideile astea ca un burete, le aplici tamp, si apoi astepti sa vina lucrurile catre tine. Si nu le filtrezi deloc, sau nu le adaptezi contextului tau.

    Sunt multe carti care vorbesc despre efortul pe care trebuie sa il faci ca lucrurile sa se intample. Despre vointa, despre constanta in demersuri, despre motivatie, despre credinta in ideile si valorile tale. Insa daca in orice asemenea demers, te astepti sa iti si iasa lucrurile, chiar cred ca asteptarea pozitiva versus cea negativa poate face procesul mai usor, te determina sa cauti mai degraba solutiile si sa incerci sa rezolvi.

    Modul meu de a intelege abordarea pozitiva este: cauti tu solutiile si motivatia din ceea ce faci, nu astepti de la ceilalti, mediu, noroc. Eu cred ca noi am fost mult prea mult impregnati cu ideea de lasa ca n-ai ce-i face, de vina sunt altii nu noi, ca sa fim in pericol de a ne lasa spalati pe creier in felul asta. In America totusi lucrurile cred ca stau total diferit, expunerea la asemenea idei si concepte este total diferita, parintii americanului matur de azi ascultau speakeri motivationali. Si este posibil ca lucrurile sa o fi luat razna, de aceea avertismentele legate de cat de usor cumpara asemenea idei.
    La noi realismul rece e inca in floare…..prea inflorit chiar! Sa fim dara realist optimisti, punand umarul la treaba si nu asteptand sa ne cada din cer:-)

  6. Eu personal am citit foarte multe carti motivationale, si subscriu oarecum la ideile prezentate. Este ceva ce lipseste insa din majoritatea, mai ales din cele mai noi, si anume ca nu e suficient sa iti doresti ceva foarte mult si sa te gandesti tot timpul la asta,ci trebuie sa si faci ceva concret si sa muncesti pentru ca lucrurile sa se intample.

  7. Noi nu ne putem compara cu situatia americanilor. la ei s-a inoculat ideea gandirii pozitive de pe vremea recesiunii din 1920 – ca un fel de masura anti-criza ( see Napoleaon Hill “Think and Grow Rich”). Atunci si multi ani de zile le-a facut mult bine, insa abia acum isi arata down-side-ul.
    Noi suntem cu “intinde-te cat ti-e plapuma”, “nu se poate, mama”. Traim intr-o permanenta complacere si de asta totul merge prost. Oamenii buni se complac in loc sa combata. Sau pleaca.
    I’m completely with the “let’s think positive and let’s do something about it”. WE need that.

  8. @Loredana: autoiluzionarea pe care o “vad” mai la tot pasul se refera in primul rand la pierderea obiectivitatii. lucru valabil mai ales pe partea profesionala. sunt convins ca vezi si tu asta, poate mai mult/des decat mine.

  9. @georgiana: nu cred in retete, in “solutii valabile pentru toata lumea”… cu atat mai putin in generalizari ale efortului de evolutie personala. filmuletul acesta m-a atras pentru ca spune “pe bune” despre o deraiere foarte mare de atitutine/moda de relationare din America Corporatista. si-am vazut o paralela directa cu ce se intampla pe la noi.

  10. @Maria: daca admiti ce iti transmite realitatea si mediul in care traiesti, ai foarte mari sanse sa evoluezi rapid, in cam orice iti propui. ai dreptate, desi nu ma gandisem, poate fi inca un pliculet. 🙂

  11. @Madalina: sunt intru totul de acord cu felul in care intelegi sa practici abordarea asta pozitiva. atat de acord sunt, incat nu mi se mai pare “pozitiva”, cat “fireasca, normala, de bun simt”. cu toate astea, mie nu mi se pare deloc exagerata comparatia cu comunismul… si nici cu escapismul de care sufera o multime dintre conationalii nostri.

  12. @Nicu: lipseste pentru ca cei care le scriu nu fac referiri practice (altele decat cele exemplificative, de “succes”!). asta este un alt motiv pentru care aleg sa fac coaching: e ceva extrem de practic, cu fiecare client, echipa, companie…

  13. @Alexandra: eu cred ca ne putem compara cu oricine, de oriunde. si sincer, din punctul meu de vedere ce spui tu si ce spune filmuletul este cam acelasi lucru. adica strategiile restrictive romanesti (gen “n-o sa iti iasa”, “imposibil” etc) sunt diferite doar ca forma fata de “willful ignorance”. presupun aceeasi raportare magico-mistica la realitate, blocand toata ratiunea faptelor si actiunilor care ne pot duce catre un “mai bine” clar si observabil.

    nu cred ca exista o gandire pozitiva si una negativa. in schimb, exista emotii netraite, care limiteaza foarte mult perspectivele. si mai exista, paradoxal, un fel de self-esteem romanesc, care se bazeaza pe …nimic. sau aproape nimic. toti stim ce e de facut, ce-ar fi bine de facut, etc. practica ne omoara. asa ca preferam sa “atragem” lucrurile bune, in loc sa ne ridicam si sa facem pasi catre ele… 🙂

  14. – filmuletul este exagerat (in mod tendentios as spune)

    – prezentarea gandirii pozitive este eronata si scoasa din context (se face referire numai la the secret, care este de fapt doar un varf de aisberg si un mic excerpt din ceea ce a insemnat curentul New Thought de la inceputul sec XX)

    – iar ideea ca Romania ar sta pe loc (dpdv mentalitate) din cauza asta e chiar eronata, 99% dintre romani avandu-l ca laitmotiv si motto in viata pe “nu pot, nu se poate”

    In plus, daca e sa facem referire la filmulet, sa nu vezi niste semne de alarma din cauza ca gandesti optimist NU inseamna gandire pozitiva, ci PROSTIE, paralela sau analogia pe care o forteaza autorii fiind evident tendentioasa si induce in eroare

    Dar filmuletul are si o calitate: este bine realizat dpdv tehnic si are umor 🙂

  15. @stefan: multam de comment. despre Romania, te invit sa citesti raspunsul meu la comment-ul Alexandrei.
    mie mi se pare chiar invers, prezentarea nu se refera la New Thought sau la gandirea de orice fel, ci la contextul actual si la efectele pe termen lung ale unei popularizari extrem de agresive a unui concept.

  16. Imediat cum a inceput filmuletul, mi-am amintit ca-l stiu de undeva, sau ca seamana cu ceva. Intr-adevar, aveam printre favorites un alt filmulet in acelasi stil despre What motivates us: https://www.mihaistanescu.ro/2010/08/24/capcanele-gandirii-pozitive/

    In legatura cu gandirea pozitiva, ca si in orice altceva pe lumea asta, e nevoie de acel echilibru. Nimic nu e bun dus la extrem.
    Ce-mi place si mie sa le dau peste nas celor care ma fac pesimista, zicandu-le ca nu, se numeste realism si macar eu sunt constienta si fac ceva intr-o directie. Si mai stiu si sustin si ca nu pot sa o fac singura, ci mai am nevoie si de alti realisti, care in afara de gandire pozitiva si si actioneze pozitiv. E nevoie intr-adevar de collective power.

    Zice ft bine si Maria, trebuie sa infruntam adevarul.

    Romanii ar trebui sa iasa si ei din iluzii. Pe mine ma enerveaza, ca toti stim, toti ne dam constienti de probleme, se vorbeste si la tara (ca in morometii) si pe strada si la TV si pe net, peste tot despre problemele care le avem, de fapt se ocoleste mereu adevarul. Sau daca se cunoaste, nu se ofera solutii, ci doar se spera ca a fi candva mai bine.
    Bun si actiunea…? Lipseste cu desavarsire.

  17. Intradevar, pozitivismul exagerat (la fel ca orice extrema) reprezinta o capcana. Te poti autosugestiona ca nu e asa de rau ca ai fost concediat (ca doar nu vrei ca toti prietenii tai sa se uite la tine ca la ciuma), insa trebuie sa admiti ca poate au fost si ceva motive reale pentru care tu ai fost dat afara si colegul tau nu. Nu inseamna ca ai gresit, ci inseamna ca angajatorul a avut alte asteptari. Si cred ca ar trebui sa intelegi ceva din chestia asta, nu doar sa mergi fericit mai departe ca si cum nimic nu s-a intamplat.

    In rest, intre un optimist notoriu si un pesimist… eu il aleg pe cel echilibrat! Care isi pune intrebari si totdata cauta&gaseste solutii.

  18. Pingback: Anonymous
  19. Salut Mihai,

    eu cred ca nu din pacate este inteles gresit mesajul ” esti ceea ce gandesti ” Pe de o parte de cei care aplica gandirea pozitiva ca pe o unealta in sine, incercand sa ” forteze gandurile dincolo de ceea ce ei sunt cu adevarat cat si de cei care inteleg mecanicist influenta modului de gandire ca un magnet pentru a atrage obiecte/situatii din lumea formelor in care traim.
    Iluzia consta in aceea ca oamenii sunt “dependenti ” ( termenul ” addicted ” din limba engleza se potriveste mai bine ) de obiecte/situatii. Iar cand spun dependenti ma refer strict la definitia dependentei care spune ca ” o persoana dependenta este o persoana care foloseste o solutie materiala ( din lumea formelor ) pentru a rezolva o problema psihica “.
    Astfel ca marea iluzie consta in aceea ca oamenii cred ca felul care ei se simt/sunt depinde de ceva din exteriorul lor.
    As incheia cu un citat din Ian Watson care spune asa:
    ” In momentul in care ai INTELES ca nu ai NEVOIE de nimic, esti LIBER sa ai tot ce VREI ! “

  20. Si faptul ca suntem ingropati de vii de catre un stat care nu ne ajuta cu nimic contribuie la auto-mintirea noastra!

  21. Foarte bun articolul. Felicitari ! As mai adauga la realism si “echilibrul” care ar trebui sa se regaseasca in forul nostru interior si care ar trebui sa-si faca simtita prezenta atat in gandire dar si prin ceea ce spunem sau facem.
    De exemplu, degeaba ai o gandire pozitiva (si eu sunt adepta acestei gandiri) daca aceasta nu este insotita de actiune. Imediat ar trebui sa “intre in scena” simtul realitatii. Am fost concediat, am o gandire/atitudine pozitiva (mai greu dupa o astfel de intamplare dar nu imposibil), trec la actiune (imi caut un job) insa trebuie sa tin cont atat de calitatile mele cat si de factorii externi (obiectivi).Degeaba imi doresc sa devin un mare business man daca nu am calitatile necesare acestui aspect (sincer, nu cred ca peste noapte vor veni “fortele universului” si ma vor transforma intr-un Warren Buffet).
    Cu prietenie

  22. foarte tare ce a spus Magda:
    ”Sunt oameni care de teama extremelor raman pe loc si astfel rateaza si echilibrul.”

    cam asa am comentat si io mai demult pe tema doamnei, pe blog.

    If we take this ‘optimism’ as literally equivalent of ‘denial’ from Elisabeth Kubler-Ross model (denial, anger, bargaining, depression, and acceptance) the words states a truth: you must be very optimistic to overcome a high percent probable loss – and a loss you can’t control. K-R model was issued from ‘death and dying’. Bargaining with that kind of loss is a lose-lose negociatiation – you end by accepting. Wich is unbearable! And we get back our optimism: we found a reason to say ‘yes, it is ok to die, to lose job, to… ’.

    Being familiar with the former way of doing things, you deny it was bad, i.e. you are optimistic about it, and that’s why this cult of positivity makes it easier to find excuses not to make changes – acting like a negativist person. Is like in change management.

    cat despre Romania, va puteti amuza cu acest.. survey! 🙂
    http://coaching2success.blogspot.com/2010/08/romania-care-urmeaza.html

  23. Materialul este “CRAP” in opinia mea … cred ca este o atitudine extrema referitor la alte extreme din “positive thinking”. Se insista prea mult pe o interpretare a la “Jedi” a conceptului de “positive thinking”, care desi exista nu eticheteaza intreg conceptul. Oricum fun to watch 🙂

  24. Se stie demult despre esecul gandirii pozitive si despre autoiluzionare , carora nu are rost sa le mai dam nici o gura de aer .

    Ar fi de preferat sa vorbim despre sugestionare , autosugestionare si despre reclamele obsesive de la tv . Subconstientul este imprevizibil de puternic si nu cred ca il putem lua in deradere ! Altfel , comerciantii n-ar mai investi atat in reclama si sa nu uitam ca repetitia ( autosugestia ) este mama invataturii ! !

    Mesajul “esti ceea ce gandesti ” nu este inteles de cei care nu se ocupa cu gandirea , ci cu mancarea , si de aceea isi dau cu parerea ca nu ar fi chiar asa…El este chiar foarte adevarat !

    @Lucian : Autosugestia n-are legatura cu a fi , nu te autosugestionezi pentru a fi , ci pentru a putea face ! Daca vrei sa fii , te adresezi religiei . Ca sa Devii , trebuie sa faci .

    @Stanciu Petronela : Warren Buffet tocmai de aia e W. B. , pentru ca nu a adoptat niciodata atitudinea ta , si nu a spus vreodata , cum spui tu : nu cred… Nu crezi , nu esti . Nu pentru ca n-ai putea , tu nu crezi ca poti , deci , nu esti !

    Enough is enough ! Ah , incercati sa va spuneti in fiecare zi : din clipa asta , citesc din ce in ce mai mult ! Poate alungati starea de confuzie !

    Misto post ! 🙂

  25. Ceva de genul asta am inceput sa simt si eu de ceva timp incoace, nu neaparat cum este pusa problema aici, de genul control social, etc., dar mereu imi puneam un semn de intrebare cand vedeam pe cineva all fired-up in legatura cu dezvoltarea perosnala, atitudine, The Secret, etc., dar cand venea vorba de chestii tehnice, de anumite skill-uri necesare pentru a face un anumit lucru, vedeam ca persoana respectiva incepea oarecum sa se balbaie si strangea si mai tare in brate ideea ca prin atitudine reusesti tot, etc. si incerca sa evite detaliile tehnnice.
    Si eu am vazut The Secret, si eu am citit/citesc carti de dezvoltare perosnala/dezvoltarea atitudinii, etc., dar ca pondere astea reprezinta cam 25% din ce citesc… restul sunt carti / materiale pe probleme tehnice: management, antreprenoriat, vanzari, etc. Fara cunostiinte si skill-uri “tehnice” n-ai nicio sansa.
    A… si sa nu uitam de punerea in practica… munca efectiva. That helps too… 🙂

  26. observ o problema generala aici…..nu inteleg de ce s-a ramas cu impresia ca gandirea pozitiva promovata in carti/filme in ultima vreme ar scoate in evidenta ca poti sa ai orice vrei doar printr-o atitudine pozitiva. Am impresia ca voi nu prea ati fost atenti la ce ati citit /vazut de ati picat in extrema asa zisului realism. Ati sarit o etapa foarte importanta__Peste tot se precizeaza foarte clar ca inainte sa poti sa ai ceva, chit ca stai cu mainile in san/chit ca muncesti, trebuie sa stii in primul rand CE VREI CU ADEVARAT. Degeaba gandesc pozitiv si ma dau de toti peretii si studiez managmentul afacerilor ptr a ptr a avea miliarde de euro….daca a avea miliarde de euro nu este ce vreau CU ADEVARAT. Mai intai afla ce vrei, stand un pic de vorba cu tine insuti, si apoi acceptand cine esti in interior lucrurile se vor schimba. Nu toti vrem sa fim miliardari. Trebuie sa visezi ca sa afli care ti-este visul si apoi stiind ce vrei cu adevarat si ce te face fericit, oricat ai munci vei descoperi ca totul este simplu si ca toate vin de la sine….ptr ca mergi pe drumul tau. Eu am muncit si pana la 4 dimineata , dar cand descoperi ca faci exact ce iti place, si esti exact cine trebuie sa fii, munca nu mai e munca, e joaca…situatia financiara vine de la sine, ptr ca nu muncesti ptr bani, muncesti ptr ca iti place indiferent ca vin bani sau nu. Cine vrea sa fie realist , go ahead, dar vei studia, vei munci, vei fi realist….but i tell you “just have fun”, but have fun doing what you were ment to do….nu mergand din inertie pe un drum fara sa va ganditi daca e drumul vostru sau drumul sugerat de cei din jurul vostru.
    Pup pe toti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *