A fi sau a nu fi …decis (I)

In sedintele de coaching in Romania, in UE, in lume, precum si in alte situatii de business am avut ocazia sa intalnesc, practic, mai toate stilurile si tipurile de „decision-makers” existente prin literaturile de specialitate. Cu toate acestea, observ din ce in ce mai des – in ultimii 2-3 ani – ca deciziile se amana, uneori pana dupa ultimul moment. Ba chiar amanarea se amana si ea! Din tot felul de motive.

Asa ca m-am decis sa sar in ajutorul tuturor indecisilor si sa le prezint un mic proces care ii va ajuta sa se decida …imediat! Stiu, nu este despre tine, cea/cel care citesti asta acum. Tu te decizi usor, totul merge ca uns. Totusi, poate iti rupi inca 2-3 minute si citesti in continuare. Ai sa razi copios, asta e un bonus!

Toata treaba asta e in pasi. Fiecare dintre pasi se bazeaza pe celalalt. Iacata cum:

***

Primul pas, supranumit „Pasul 1”: Definirea problemei.

Ce mama naibii s-a intamplat? Unde nu mai merg lucrurile ca inainte? Ce credeam ca va functiona la nesfarsit si nu e chiar asa? Ce-i cu haosul asta? Ce-ai patit? Care-i smekeria? Cand a crapat? Ia sa vedem, care-i problema? Cine-a bagat mana acolo? Care e parerea celorlalti? Cat de mari sunt efectele? Ba, ce-ai facut!?! Asta de unde a aparut?!?

Al doilea pas, primul dupa pasul 1. Pasul 2: Determinarea conditiilor rezolvarii.

Ce-mi trebuie s-o fac praf (problema)? De cata banda adeziva am nevoie (la barbati)? De ce mai am nevoie, in afara de mintea mea super-complexa si rapida (la femei)? Daca tot nu o iau la goana, ce folosesc din ce am deja? OK, pe asta nu o bag sub pres…chiar, unde naiba e presul? Oricum ar fi, care-s cel 3 chestii de care am nevoie sa rezolv asta? Unde-i lista aia de resurse? Cate site-uri gasesc pe problema asta? Incape in Google sa scriu toate datele problemei? Ba, sa mor io, unde mi-ati pus praful magic?

Pasul 3, sau pasul de dupa Pasul 2: Stabilirea obiectivelor.

Daca tot o fac, mie ce-mi iese? Daca se mai strica o data, ce ma fac!? Ce naiba vreau, de fapt? Care-i spilul de tinut minte d’aci? Cum ma bag in seama cu baietii mari, daca fac asta? Suuper, dar fetele? Sefu’…sefu’…dai si la sufletul meu o prima, ceva? Pfff…pana la urma si la coada, ma ajuta sa fac asta?

Pasul 4. Mijlocul cozii. Partea cea mai naspa: Identificarea alternativelor.

Puii mei …o aman! Hm, ba nu. Ce n-am facut pana acum? Cum pot s-o iau altfel? Bun, imi cam stiu hibele, cum pot sa le ocolesc? Care-i a doua varianta? A treia? A patra? A cincea? Care-i faza, cu cea mai smekera dintre ele? Cum ar face-o Trump? Dar Yoda? Bunica-mea ce-ar face? Care-i cea mai tampita, proasta si degeaba alternativa?

Pasul 5. Varful. Prajiturica de dupa pasul 4: Criteriile de decizie.

De fapt, orice as face, ce imi doresc sa am? Sa primesc? In toata ameteala asta, cum masor ce vreau? Care-s ideile bune si care-s cele in care am fost 0? Daca decid asta, cm gust cireasa de pe tort? Care e cireasa asta? Are vreun sens tot ce-am gandit pana acum? Care e ala? Cum pot sa repet figura asta, sa ma ia toti drept maestru? Cate chestii sunt, de fapt, in toata treaba asta? Vorbim in metri, euro, litri, sau ce mama naibii? Cate, cati, cat?

Pasul de dupa pasul 5. Adica 6: Alegerea aparatului decizional.

Ma incred numai in capu’ meu dashtept si frumos? Bag un desen? Sun un prieten? O sparg in mai multe decizii? O iau incet si vad ce se intampla? Sar la finalul finalului, ala cu covor rosu, blitzuri si floricele? Caut un soft pentru asta, pe Google? Sau caut in naturelul simtitor? Il strig pe Data, din Star Trek?

Pasul cel mai plicticos, penultimul. Pasul 7: Evaluarea alternativelor in lumina criteriilor.

Am pasii 4 si 5, acu’ ii combin. Ce-o iesi, o iesi. Ce actiuni se vad, deja? Care-s noile concluzii? Mama ei de viata, pana la urma care-i cea mai proasta varianta? Cum o elimin, o fac sa dispara? Dar za best av za best? Cum o folosesc? Ha?!?

Tadaaaaam…il gran’ finale. Pasul 8: Validarea solutiilor.

Tot ce mi-a iesit pana acu’ trebe verificat. Ce aprob? Ce merge inainte? Ce blochez? Ce arunc? Ce greseli am facut in pasii astia? Ce nu am respectat? Unde am sarit din schema? Cine ma poate contra-verifica? Care-i cea mai cea? Gataaaaa, m-am saturat si am luat una! Bafta!

***

Daca te-ai distrat, ma bucur. Exerseaza asta si …sa vezi partea a doua!

© 2012, Mihai Stănescu. All rights reserved.

5 thoughts to “A fi sau a nu fi …decis (I)”

  1. Si…? Unde-i locul schimbarii in derularea etapelor? Nu a ramas ca ne decidem? :))

  2. Buna dimineata, domnule Stanescu.
    Desi am descoperit mai tarziu decat a fost publicat, articolul dv…”you made my day”. Multumesc. Imi place stilul dezinvolt si m-am regasit in stilul de discurs si in continutul afirmatiiilor dv (fara a fi un specialist sau vreun coach de succes, ci doar cochetand cu ideea in cercurile mele profesional si de prieteni).
    Cel mai aproape de experienta mea cu managementul si business-ul romanesc si contemporan, mi se pare ca este enuntul pasului doi in care multi se blocheaza…. „A, n-ai solutii ready made?! Nu exista un produs sau serviciu de tip solutie, sa-l cumpar si sa functioneze de maine, poate chiar retroactiv?!…Eu sa ma intrebuintez?! De ce, atunci, sa platesc consultantu’, tot io sa ma intrebuintzes, sa ma consum, sa gandesc?!” si atunci, [Ba, sa mor io, unde mi-ati pus praful magic?].
    Inca o data, multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *