Posts Tagged ‘disciplina’

Cele 7 păcate capitale în setarea obiectivelor.

Wednesday, February 10th, 2010

În majoritatea situațiilor în care am fost chemat să antrenez un antreprenor sau o întreagă companie de profil antreprenorial, am observat o inconsistență puternică la capitolul setare de obiective de business. Din aceasă cauză apare frustrarea, confuzia și – după cum bine știți – obiectivele sunt înlocuite cu activitatea curentă. Pentru mai multă siguranță și încredere.

© clivemaclean.wordpress.com

Așa că am alcătuit o listă cu cele mai frecvente greșeli pe care le face un antreprenor român în setarea obiectivelor. Vedeți dacă nu cumva aceste greșeli sunt cauzele frustrărilor voastre din acest moment și faceți ajustările de rigoare, acum.

Obiective “mâloase”.

E foarte ușor să te înfunzi într-unul dintre obiectivele pe care ți le-ai propus pentru anul în curs. Chiar dacă ți-e clar că nu va funcționa, rămâi agațat de el, contrar celei mai elementare logici. Implicit, începi să amâni multe din acțiunile pe are ți le-ai propus și să simți frustrarea de care pomeneam mai sus. Ca într-o mlaștină, te găsești afundat din ce în ce mai mult într-un plan care are la capatul lui sufocarea completă. Poate ar fi cazul să re-gândești obiectivul, concentrându-te pe imaginea de ansamblu, pe “the big picture”, în loc să cauți și alte căi de a te afunda și mai mult. Poate că milionul de euro în profit înseamnă să scapi dintr-o situație materială care, pentru a fi schimbată, necesită doar 10 mii de euro. Încearcă să te concentrezi pe ideea din spatele obiectivului și să-l recalibrezi.

Obiective “translucide”.

Dacă te uiți mai atent la ele, vezi că …vezi prin ele. Nu au substanță, nu au atașat nici un plan coerent de acțiune, …nimic! În cele mai multe cazuri, greșeala pe care o faci este să confunzi obiectivele cu acțiunile specifice. De exemplu nu poți avea un obiectiv din a vinde în fiecare zi produse sau servici în valoare de 1000 de euro. Asta e o acțiune, nu prea mai ai ce să planifici la ea. O alternativă ar fi să te gândești în termini de o.s.a. (obiectiv-strategie-acțiuni). Obiectivul este ceva complex, care necesită o strategie, un mod propriu și planificat de a-l atinge. Acțiunea este activitatea specifică de care e nevoie ca să îți atingi obiectivul. Încearcă să le diferențiezi și îți va fi mult mai ușor!

Obiective contradictorii.

Probabil că vei zâmbi, dar aceasta este una dintre cele mai commune greșeli în setarea de obiective. Ai 8-9 obiective de business și 2 dintre ele duc la rezultate perfect opuse. “Anul aceste ne concentrăm pe ridicarea vânzărilor și pe extinderea rețelei de puncte de lucru” – o frază pe care am auzit-o foarte des anii trecuți. Sau “anul viitor va fi unul al investițiilor, dar ne așteptăm ca profitul net să crească exponențial”. Evident că te vei simți frustrat, până la limita renunțării la ambele. Încearcă să îți evaluezi obiectivele din perspectiva legăturii dintre ele.

Obiective “mincinoase”

Sunt convins că le-ai experimentat. Sunt cele de genul “vreau mai mulți bani” sau “am nevoie de recunoșterea celorlalți ca și business serios (deși nu recunosc asta!)” Dacă vrei să faci business doar că tata sau mama îi admiră pe antreprenori, ai nimerit fix pe un obiectiv mincinos. Sau dacă vrei să faci comerț cu lux, pentru că banii se fac ușor, la fel! Te va minți cu promptitudine de fiecare dată când ai nevoie, ba chiar și-n zilele libere. Vei ajunge în cea mai periculoasă situație, cea de a fi motivat exclusiv extern. De aici, mai e un singur pas către situația în care rămâi blocat complet. Poate e cazul să îți găsești curajul de a fi sincer cu tine și cu ceilalti și să realizezi că un astfel de obiectiv nu te reprezintă. Încearcă să te uiți în oglindă și să îți spui ce vrei de fapt de la afacerea ta!

Obiective “plutitoare” sau “aeriene”.

Obiectivele din această categorie sunt cele care îți plutesc prin minte, cel mai probabil deghizate într-una din acele liste de dorințe. Știi la ce mă refer! “Mi-aș dori să angajez încă 10 oameni și să-mi triplez activitatea”. Sau: “Ahh, ar trebui să eficientizez activitatea în firmă, plătesc prea mult pe lucruri care nu ajung la nici un rezultat măsurabil”. Ok, cu toții avem dorințe și aspirații sincere către mai bine. Ceea ce diferențiază un om de afaceri bun de unul obișnuit este, în acest caz, capacitatea primului de a-și pune obiectivele, strategiile și actiunile într-un plan (scris, nu mental!) și de a-l desfășura pe un calendar (tot scris!). Încearcă să stai cu un creion și o foaie de hârtie suficient timp până dorințele ți se transformă în lucruri practice, de atins la birou. Ok, poți să folosești laptop-ul din dotare, dar scrie-le! Știi care este marele beneficiu? Orice decizie vei lua după stabilirea lor, în orice direcție de business, o poți verifica dacă corespunde cu planul tău. Sau nu. Lucrurile devin mult mai clare și nivelul de stres zilnic scade garantat.

Obiective “oarbe”

Indiferent căt de bine și frumos ți-ai așternut obiectivele, strategia atingerii lor și acțiunile care te duc la împlinirea ei, dacă nu le VEZI pe drumul îndeplinirii lor, dacă nu le lași să devină o parte integrantă a ceea ce ești și a ceea ce faci ca om de afaceri, zi de zi, ele vor dispărea. Eventual cu un zgomot la fel de puternic ca și cele “adevărate”, ca și gloanțele cu aceeași denumire! Activitățile zilnice, rutina, grijile și deraierile atenției vor avea succes în a te depărta încet-încet de ce ți-ai propus. Bineînțeles, îți vor rămâne undeva acolo, în minte, însă fii singur că nu vei accelera în direcția lor! Încearcă să le revezi de fiecare dată când ai puțin timp liber, să-ți calculezi și recalculezi pașii, să ți le repeți zilnic până devin o parte a definiției tale. Spune-i “personal branding” sau “definiția succesului meu”, chiar nu contează! Important e să o faci.

Obiective …lipsă!

Cred că deja o vedeai venind: categoria cea mai puternică din cele 7 păcate! Nu o întâlnesc foarte des, dar în condițiile în care o sumedenie de afaceri au crescut odata cu piața către care se adresează, există suficienți antreprenori care își spun, șoptit: “dacă e ca anul trecut, e bine…”. O singură recomandare aici: treziți-vă!


În încheiere, aș vrea să știu dacă te-ai întâlnit cu (măcar) vreunul din cele 7 păcate. Sau dacă mai poți contribui și tu la această mică listă. Îți mulțumesc!


[articol publicat si pe standard.ro]

freedom is…

Thursday, October 1st, 2009

Disciplina de care dam dovada este direct proportionala cu libertatile pe care ni le putem permite. puteti sa nu fiti de acord cu aceasta afirmatie. E ok, multi nu sunt. Poate pentru ca multi dintre voi cred ca disciplina este tocmai absenta libertatii personale, un fel de inchisoare din care iesi doar daca urmezi aceleasi ritualuri plicticoase si consumatoare de energie. De fapt, disciplina = libertate. Am gasit un citat din Stephen R. Covey: “the undisciplined are slaves to moods, appetites and passions”. As zice Q.E.D. inca de pe acum, dar vreau sa va semnalez si alt efect al lipsei de disciplina: cei care nu au fost disciplinati in viata/activitatea proprie, pur si simplu nu au libertatea oferita de niste abilitati bine invatate si de care ne folosim aproape zilnic (de ex: fast typing, limba engleza, etc).

Revenind la subiectul principal al acestui blog, in organizatiile pe care le antrenez am intalnit de nenumarate ori persoane cu “scoruri joase” la capitolul disciplina. Departe de mine gandul ca “la birou ca la armata”! Nu am facut armata si sunt 100% sigur ca aportul meu la dezvoltarea societatii nu are ca punct forte angajarea efortului meu in structuri rigide de comanda si control. Insa va pot spune ca disciplina personala se “miroase” de la mare distanta. La fel ca si lipsa ei. Pe cei carora le lipseste disciplina ii recunosc destul de usor. Si am de gand sa va ajut sa faceti acelasi lucru, descriindu-va cateva situatii foarte banale ale lipsei de disciplina:

1. Cand ajungeti intr-o intalnire sau la o sedinta, uitati-va la cei care inca isi verifica E-mail-ul (blackberry-ul, laptop-ul, etc) dupa ce ora stabilita de incepere a intalnirii. Sau la cei care isi permit sa faca o prezentare indelungata a subiectului deja cunoscut de toti participantii la intalnire. Aia sunt ne-disciplinatii.

2. Intelectualizarile extreme. Sau generalizarile succesive. Nu ati observat ca unii dintre prieteni, colegi sau chiar sefi vorbesc de dragul de a se auzi? Fara sa spuna absolut nimic? Un astfel de individ, indiferent de pozitia lui sociala si de competentele lui profesionale, a deraiat major de la auto-disciplina. Toti avem pareri, insa ni le putem exprima dupa ce acestea au trecut (sau nu!) de un simplu filtru intern: is my point helping the discussion & others move forward?

3. Cei care ajung “la timp”. Adica la …si 5. Sau la …si 10. Sau si mai rau, cei care va spun “acum, acum vin/termin/va trimit raportul”. Multe dintre intalnirile de coaching de grup exploreaza recuperarea acestor frimituri de timp, care genereaza frustrari si stopuri involuntare. De fiecare data, incep sedintele de coaching la ora stabilita, indiferent de cati participanti sunt in sala, pe principiul: daca cei care intarzie nu au disciplina suficient dezvoltata si noi ii asteptam, rezulta ca ii incurajam sa ramana la nivelul la care sunt.

4. Multi zic ca au inceput ieri (un proiect, o actiune, etc). Si maine ii vedem ca nici nu s-au apucat inca. Daca ii intrebam ceva, apar faimoasele scuze: “n-am avut timp”, “inca ma gandesc la cea mai corecta abordare”, “imi lipsesc niste date”, “m-a chemat Xulescu la raport” etc. etc. Eu numesc asta o relatie indisciplinata cu timpul propriu.

5. Maldarul de hartii de pe birou. Care migreaza catre acasa, restaurant, masina. “Lasa-le asa, ca le stiu eu ordinea!!” …si dupa jumatate de ora…”Auzi, stii pe unde e stick-ul cu prezentarea aia de acum 2 luni?”.

6. Telefonul mobil care taraie intr-una, desi am fost asigurati ca intalnirea asta e de maxima importanta. E interesant cum in Romania manageriala, a primi telefoane echivaleaza cu “a fi de succes”! Te cauta lumea, esti un tip important. Importanta de sine merita macar 2 minute de absenta completa a disciplinei, corect?

7. Multi-task-erii. Incredibil, dar adevarat! In 95% din cazuri, acest tip special de fiinta umana se amageste profund, crezand ca rezolva mai multe chestii deodata. De cele mai multe ori nu stiu sa prioritizeze. Sau sa refuze. Si sa va pazeasca bunul Dzeu de un sef multi-tasker!! Cred ca stiti la ce ma refer…

Ma opresc aici, pentru ca am senzatia ca pot continua la nesfarsit. Am vazut sute si sute de oameni ai muncii, care coordoneaza alti oameni ai muncii, relatiile, resursele si procesele dintre ei si care, dincolo de aparenta, nu au nici pe departe gradul de disciplina pe care realitatea il solicita. Pentru toti acestia, o mica definitie:

Auto-disciplina implica sa faci ceea ce iti propui in loc de a face ceea ce simti in acel moment. Adica sa sacrifici placerea si excitarea momentului pentru ceea ce conteaza mai mult in zilele si anii care vin. Pentru asta ai nevoie de cateva ingrediente:

- sa te cunosti. Sa stii ce comportamente iti reflecta cel mai bine valorile, ambitiile si visele.

- sa fii antent cu tine si cu ceilalti. Sa pre-vezi deraierile de la o disciplina agreata.

- sa fii dedicat. Sa depui efort in directia asta, fara sa eziti, fara sa te razgandesti.

- sa ai curaj. Curaj de a recunoaste ca disciplinarea de sine nu e un lucru asa de usor cum ti se pare citind post-ul asta.

- sa te antrenezi, tu pe tine. Adica self-coaching: sa te incurajezi, sa iti oferi recompense, sa te accepti asa cum esti si sa te provoci sa mai faci un pas.

Acestea fiind scrise, va doresc o zi relaxata in explorarea propriei discipline. Si nu uitati:

Pretul disciplinei este intotdeauna mai mic decat durerea regretului!