Marti a fost primul eveniment din programul Start & Grow. Nu am putut ajunge, lucrand toata ziua in team coaching. Asa ca am inregistrat un filmulet, difuzat apoi catre toti participantii. Il postez si aici pentru ca ce-am spus mi se pare foarte relevant pentru tot antreprenoriatul romanesc.
Enjoy!
…
Sa stii ca eu chiar cred in principiul ca toti putem face doar lucrurile care conteaza intr-adevar pentru noi. Mai ales pe plan profesional, la job sau cu afacerea proprie.
Crezand asta, ma uit imprejur si vad ca majoritatea oamenilor pe care ii cunosc investesc prea multe ore in activitatea sau profesia lor, acumuleaza prea mult stres sau pur si simplu se complac in lucruri care nu le creaza nici un sentiment de implinire personala. Prea multi dintre noi stam in peisaje profesionale complet nesatisfacatoare doar din cauza “partii materiale” a succesului nostru. Mai mult decat atat, din ce in ce mai multi oameni se definesc pe ei insisi prin ceea ce fac, nu prin ceea ce sunt.
Pe de alta parte, vad agregandu-se si in Romania un curent de opinii si actiuni care lupta activ cu cele mentionate mai sus: oamenii incep sa se “trezeasca” din amorteala cotidiana, simtind nevoia sa regaseasca ceea ce conteaza intr-adevar pentru ei. Ceea ce are intr-adevar impact pozitiv in nevoile noastre fundamentale: siguranta, securitate si calitate a vietii. Daca acum 5 ani acest lucuri erau private de la intaltimea unor rezultate profesionale atribuibile mai degraba ritmului de crestere a pietei – in cam orice domeniu! -, in prezent observ din ce in ce mai multi oameni de afaceri, manageri si antreprenori care au inceput sa isi re-evalueze directia si sensul in care vor sa depuna eforturi. Iar aceasta re-evaluare se manifesta acum ca o criza profunda.
In perioadele de schimbari profunde – personale, profesionale sau de orice alta natura – oamenii tind sa reactioneze in doua mari feluri:
sau
Ce mi se pare foarte interesant este ca ambele reactii sunt motivate de aceeasi nevoie, pe care o impartasim cu totii: nevoia de a avea (macar un pic de) certitudine in propria viata. Fie ea profesionala sau personala.
Schimbarea este prin definitie un proces care aduce cu sine multa incertitudine. Reactia oamenilor la schimbare este, de fiecare data, o incercare disperata de a castiga macar un pic de control. Insa pana la urma urmei, prin orice schimbare ai trece, poti alege sa treci prin ea sau sa te ascunzi de ea. Cei care aleg sa trateze schimbarea ascunzandu-se cu capul in nisip in momentele dificile sunt exact acei oameni care se inched in sine, in limitele sigurantei business-ului lor, in cifre sau rapoarte clare si fara echivoc. Adica sunt cei care se retrag din lumea reala, mereu schimbatoare. Si-o fac pentru a se proteja, in primul rand din punct de vedere emotional: frustrarile, furia si anxietatile le sunt prea greu de trait in momentul in care ele apar. Din pacate, aceste evitari ii ajuta sa piarda legaturile. Nu numai cu ei insisi si cu nevoile lor, dar si cu ceilalti (parteneri, proprii manageri, clienti, furnizori, etc) si chiar cu intreaga lume.
Deconectarea asta violenta este o reactie dictata de frica. Iar daca fugi de frica, cu siguranta vei rata complet oportunitatea de a invata, de a creste interior si de a atrage lucrurile pe care ti le doresti intr-adevar in business-ul tau. Pana la urma si la urma, frica de schimbare ridica barierele comportamentelor si valorilor auto-limitative (adica te limitezi singur cu ele!) si inchide orice posibilitate de a cauta si gasi noi adevaruri de invatat. Cele mai multe sunt despre si pentru tine.
O reactie la fel de normala, insa mult, mult mai pozitiva si productiva este sa confrunti frica de schimbare si sa continui sa inaintezi. In loc sa te deconectezi de la nevoile tale si ale celorlalti, te re-conectezi cu ceea ce esti cu adevarat, in miezul miezului credintelor tale. In business si in viata personala, e la fel. Mai tii minte de ce ai inceput afacerea asta? Sau cu ce ganduri veneai la birou pe cand compania la care lucrezi crestea de pe o zi pe alta? Aprinde din nou acea flacara, gaeste-ti motivatia ta unica, primara, cea care te face de neoprit si confrunta provocarile acestor timpuri. Nu uita sa fii autentic (razi cand te bucuri, strigi cand te doare, plangi cand pierzi si aplauda cand castigi!), conectat la resursele pe care le ai la indemana si con-centrat pe ceea ce ai realmente de facut. In plus, sa stii ceva de la mine: cand vei putea sa vezi fiecare provocare ca pe o oportunitate sa cresti, sa mai inveti ceva sis a contribui la un fel de bine comun, atunci iti vei dezvolta capacitatea de a reusi cu 1000%. Si vei putea sa folosesti resurse necunoscute pentru toti ceilalti, in momentele cele mai bune. Sa obtii tot ce-I mai bun de la tine, de la job-ul tau, compania ta, oamenii tai, clienti, parteneri…
In aceste vremuri ale schimbarii si piedicilor de tot felul, esti provocat sa faci alegeri si sa iei decizii. OK, poate nu esti in totalitate responsabil pentru circumstantele inc are se desfasoara viata ta (desi, sincer, te-as considera responsabil peste 50%!). Insa esti singurul responsabil de alegerile si deciziile pe care le faci/iei in aceste circumstante.
Poti alege sa te retragi sau sa te re-conectezi. Daca alegi a doua varianta, alegi de fapt sa creezi ceva care are mari sanse sa fie mai bun, mai de succes si mai adevarat decat tot ce ai facut pana acum.
Repet, este alegerea ta.
Ideea nu este una nouă. Încă din anii în care corporațiile au cunoscut o extindere a ariei de influență la nivel global, mai mulți “business gurus” au previzionat că organizațiile mari vor sucomba sub povara propriei greutăți, care sfidează legile economiei mondiale. Cu cât este mai multi-națională corporația, cu atât modelele procedurale devin mai complicate și mai sensibile la abordări locale; cu cât există mai multe arii complementare de evalua în luarea unei decizii strategice, cu atât timpul de răspuns crește, împiedicând adaptările făcute în ritmul cerinței pieței.
Cuvântul, însă, este un exercițiu excelent de inovație în business: preluăm ideea de antreprenor și o implantăm în climatul corporatist. Folosești un individ care, măcar programatic, este trecut prin “ciur și dârmon” în piața liberă – cu riscuri, eșecuri și învățămintele inevitabile de pe urma lor – și-l “clonezi” pe unul sau mai mulți manageri din structuri mari și foarte mari, în ideea de a crea acea șansă de creștere și adaptare de care majoritatea business-urilor multinaționale au nevoie în această perioadă.
Definiția sună cam așa:
Intraprenoriatul începe odată cu “initierea si implementarea unor sisteme si practici inovatoare în cadrul unei organizatii, de catre o parte din personalul acesteia, sub coordonarea unui manager, care-si asuma rolul de intraprenor, în vederea îmbunatatirii performantelor economice ale organizatiei, prin utilizarea unei parti din resursele acesteia, care prin sistemul managerial anterior nu erau valorificate performant”.
Deci: intraprenorul este un antreprenor intern. Lucru clar și aplicabil în mai toate companiile mari, ba chiar și în cele medii, care depășesc 250 de angajați. Rolul acestuia este să facă profit rapid, prin flexibilizarea și concentrarea efortului și resurselor care nu sunt destul de bine folosite în organizația-mamă.
De ce să faci asta? Sunt mai multe răspunsuri aici, la fel de valabile:
Există, totuși, câteva diferențe semnificative dintre un antreprenor de rasă pură și un intraprenor. Am încercat să le surprind într-o matrice comparativă, bazată pe câteva criterii lesne observabile atât din interiorul companiei, cât și din exterior: motivație, timp, implicare, riscuri, relații și cultură de companie. Asupra ultimului criteriu voi reveni în următorul articol.
| Criterii | Antreprenor | Intraprenor |
| Motivație | Profit, creativitate, independență financiară, relații sociale și profesionale win-win. | Independență în marile structuri de afaceri, creativitate (inovație), recunoașterea statutului și competențelor. |
| Orizontul temporal al succesului | Variabilitate mare: de la 3 la 10 ani. | Termen scurt sau mediu: 1-5 ani. |
| Implicare în proiect | Totală / foarte mare. | Medie. |
| Risc asumat | Foarte mare / mare. | Mediu. |
| Atitudine față de erori și posibile eșecuri | Acceptă erorile si eșecurile, învață din ele. | Evită proiectele cu risc mare, înainte de a le începe. |
| Relații cu mediul (clienți, parteneri, furnizori, etc) | Tranzacții libere, parteneriate și alianțe strategice, acorduri comerciale, networking | Moderate de firma-mamă. Negociere continua a semi-dependenței. |
| Cultura Organizațională | Interes moderat față de simbolurile și practicile din organizație; accent pe calități individuale. | Interes crescut față de cultura firmei-mamă; delimitare vizibilă față de aceasta. |
Practic vorbind, intraprenoriatul nu înseamnă altceva decât ce toată comunitatea de business mondială prezice, ca fenomen managerial de ieșire din criză: concentrarea resurselor umane (indivizi, procese, sisteme, creativitate, decizii) către punctele fierbinți ale companiei, către zonele care generează cash-flow.
Componenta culturală a schimbării de sistem necesare pentru a permite apariția intraprenoriatului este cheia succesului în implementarea acestei idei. În urmatorul articol voi reveni cu câteva sugestii practice în acest sens.
[articol publicat in standard.ro]
[Scriu acest articol pe două planuri: unul al ideilor globale, care s-au evidențiat deja ca soluții clare pentru ieșirea din criză, și altul local, în care vă voi da câteva exemple și ilustrări proaspete și la obiect ale acelorași idei.]
Majoritatea populației de manageri și modelatori ai marilor business-uri din lume au reacționat la criza economică globală și prin restructurarea sistemelor care țin de capitalul uman din companii. Cei mai vizionari dintre ei au trecut deja de faza în care își pun întrebări despre cât de bune au fost investițiile la capitolul resurse umane, cum pot aceste investiții să fie recuperate și – de ce nu! – care poate fi profitul acestor investiții pe termen mediu și chiar scurt. Nivelul următor este deja în actualitate: ei recunosc rolul central al sistemelor de “people management” pentru orice business: să ai oamenii potriviți în job-urile potrivite, la timpul potrivit și pe costurile potrivite. Afacerile exemplare, de orice nivel, sunt centrate în jurul efortului unor oameni și echipe care duc business-ul către rezultat.
Săptămâna trecută am avut ocazia să mă întâlnesc cu un VP dintr-o multinațională locală. Subiectul întâlnirii a fost reordonarea echipelor de vânzări și de ”sales support” în jurul unor produse certificate ca fiind potrivite pentru contextul actual al pieții din România. Rezultatul a fost reconfigurarea completă a structurii echipelor. Iar ”cireașa de pe tort” a fost acceptarea în fiecare dintre echipele de vânzări a unui om din producție.
Investițiile în capitalul uman au nevoie de o orientare clară și bine măsurată către deblocarea factorilor critici ai sistemelor de business din companie: produsele, relația cu clienții, competitorii și structurile interne (de sprijin). De obicei, leader-ii se concentrează pe eforturile oamenilor din companii percepuți ca fiind talente interne în speranța că aceștia vor menține cash-flow-ul în limitele agreate strategic. Și mai important, în companiile de succes se găsesc resurse pentru dezvoltarea profesionalismului și responsabilității oamenilor, în pofida aridității bugetelor din ultimii 2 ani. În timpul evoluției acestei crize mondiale, ne interesează să găsim acei manageri care își pot asuma o serie de decizii pragmatice în modul de gestionare a capitalului uman cu scopul de a rezolva problemele urgente ale business-ului. În același timp, acești manageri sunt chemați să sprijine dezvoltarea pe termen lung a echipelor lor, fără să înregistreze pierderi la capitolul eficiență operațională sau retenție de talente.
Practic, asta înseamnă într-un prim pas o analiză atentă a cash-flow-ului companiei corelată cu cea a nevoilor clientului (vechi, noi, diverse sau asemănătoare, chiar nu contează!). Al doilea este o concentrare strategică a resurselor umane în punctele în care se aplică soluțiile identificate în primul pas. Ținta poate fi formulată într-o frază: “pentru 2010 ne propunem ca talentele noastre interne să se concentreze în punctele-cheie ale business-ului, pentru a genera cât mai mult profit operațional”.
Zilele trecute am primit un telefon de la un fost client, un antreprenor care și-a întrerupt ședințele de coaching pe strategia anilor viitori din cauza unor constrângeri legate de redimensionarea dură a pieței n care activează. “Mihai, am renunțat la două dintre departamentele de “support”: marketing și dezvoltare de produse. Dar nu am dat pe nimeni afară, ci i-am îndrumat să se concentreze pe găsirea a cel puțin două nișe alternative pentru produsele noastre. Au existat vociferări, dar deja o nișă a fost găsită! Am sentimentul că cei mai buni oameni ai mei și-au găsit locul, în sfârșit!”
Bineînțeles, natura acestor adevărate provocări investiționale variază în funcție de tipul de persoană implicată în proces. Așa putem delimita cel puțin 3 tipologii:
Managerii-staruri sunt candidații viitoarelor poziții de conducere. De multe ori i-am observat cum schimbă departamentele și companiile, ba chiar și domeniile economice, pentru a câștiga experiență. Provocarea principală în relație cu ei și dezvoltarea lor este să le găsești un proiect potrivit pentru a-și exersa competențele fără să le minimizezi input-ul experenței acumulate deja. În criză este necesar să faci compromisuri pozitive între urgența acțiunii imediate și nevoile de dezvoltare ale unui astfel de om.
Aud din rețeaua proprie de contacte că în piața de management din România există multe persoane din această categorie care sunt momentan “libere de contract”. O soluție a depașirii cu succes a tranzitiei profesionale pentru talentele noastre o incerc aici.
Experții sunt aceia care au o contribuție decisivă la profitul și dezvoltarea business-ului, prin cunoștințele, intelectul și capaciățile lor creative. Provocarea dezvoltării lor este să- menții proaspeți și motivați. Înainte de criză, asta însemna să le variezi proiectele și să le dai timp liber pentru învățare (cursuri specializate, conferințe, etc.). Acum se pune aceeași problemă ca la prima categorie: cum îi păstrezi, împăcând capra rezultatelor imediate cu varza de Bruxelles a dezvoltării profesionale continue.
Cunosc cel putin 10 persoane aflate în situația de a fi depășit cu mult competențele necesare poziției actuale. 3 dintre ei încă nu și-au găsit un job pe măsura intelectului și experienței proprii, ceilalți sunt implicați de câțiva ani în aceleași proiecte de uzură. Culmea culmilor, 9 din 10 sunt sub 40 de ani! Cu unul am vorbit chiar ieri și mi-a mărturisit că va allege drumul străinătății. Aceeași soluție o propun și acestei categorii.
Eroii necunoscuți sunt cei care rămân în poziții de middle management și care nu au nici o posibilitate de a avansa. Însă aceeași oameni sunt cei care poartă organizația literalmente în spate. Dezvoltarea lor are două mari provocări. Prima: trebuie făcuți să înțeleagă și să accepte că vor rămâne pe termen nedefinit în aceeași poziție. A doua: dacă au acceptat deja asta, e nevoie să-i păstrăm foarte implicați în munca lor de zi cu zi, mai ales în condițiile actuale de criză. Una dintre cele mai bune metode de a face asta este să-i implicăm în deciziile și proiectele considerate cruciale în această perioadă, proiecte care le lasă posibilitatea de a vedea dincolo de sarcinile de zi cu zi.
Mă pregătesc pentru o sedință de coaching de echipă cu un grup de “eroi necunoscuți”. Fiind prima întâlnire cu această echipă, vom discuta 2 mari axe ale colaborării noastre, din punct de vedere practic: obiectivele de dezvoltare pe careși le propun pe termen foarte scurt, scurt și mediu și cât de motivați sunt fiecare să atingă aceste obiective, împreună. Fără aceste două laturi ale contractului nostru, nici o echipă nu poate deveni performantă. Chiar și la nivel individual, lucrurile stau exact la fel. O enumerare a punctelor critice de atins o găsiți în soluția propusă mai sus (vezi link).
În concluzie, soluția simplă de ieșire din criză face apel la calitățile tale de leader al oamenilor. Și de propriul angajament în a te conduce către valoarea pe care ei o pot adauga la business-ul în care sunteți implicați.
[articol publicat pe standard.ro]
In ultima vreme, aud din ce in ce mai des oameni care sunt intr-o anume dificultate: aceea de a fi foarte presati de capitolul profesional al vietii lor. Fie ca este vorba de manageri, antreprenori sau, mai general, de profesionisti aflati in diverse tranzitii, un lucru mi-e clar: au nevoie de ajutor.
Bun, ce pot face eu in directia asta? Intrebarea aceasta mi-am pus-o ceva vreme, pana am ajuns la o solutie. V-o prezint mai jos, cu rugamintea de a o impartasi cu cine credeti ca poate realmente beneficia de cei 10 ani de experienta in coaching pe care ii am.
Spune-mi ce probleme de management ai. Te voi ajuta sa-ti gasesti raspunsurile.
Treci printr-o tranzitie de cariera? Sunt pregatit sa te ghidez catre job-ul dorit.
Esti antreprenor sau te gandesti sa devii? Sfaturile mele te privesc in egala masura.
Sunt Mihai Stanescu, Executive Coach, si te invit sa discutam despre
…
Lista poate continua. Probabil chiar acum iti trece prin cap o problema noua.
Te astept s-o discutam fata in fata, la telefon sau pe Skype.
Stiu. Esti afectat de criza, intr-un fel sau altul. Iti ofer o reducere de peste 30% ca sa poti beneficia de 15 sedinte de coaching la pret de 10.
Am doar 5 locuri disponibile si doar pana pe 31 mai 2010.
Ma poti contacta la telefon 0723.200.815 sau pe e-mail mihai.stanescu@coaching.ro
Ma gasesti in fiecare zi pe www.MihaiStanescu.ro si pe www.standard.ro.
Ocazional ofer sfaturi prin intermediul articolelor din presa de business.
Te astept,
Am citit zilele trecute articolul lui Mihai Giurgea de pe Standard.ro - Reforma statului (II): Romania in lunile urmatoare si m-am decis sa va redau un fragment din el, corelat cu un comment care ofera cateva date foarte relevante despre situatia economica a Romaniei “la zi” si cam despre ce se poate face ca sa ne revenim, ca si antreprenori.
Pentru cei care sunt obisnuiti cu modul in care abordez lucrurile (pozitiv, orientat catre dezvoltare si schimbare in bine), poate vi se va parea ciudat “dusul de realism” continut in randurile de mai jos. Insa nu ma pot opri sa nu constat – ca mai toti dintre voi – ca in Romania lui 2010 sunt cateva setari generale ale cadrului de business antreprenorial care sunt ingrijorator de incompetent stabilite.
Cauzele acestor setari sunt cateva decizii si proiecte care ameninta chiar esenta activitatii comerciale antreprenoriale. No need to say, in toate statele europene antreprenoriatul este cel care tine economia in spate, din punct de vedere operational.
“Cit mai dureaza criza?
Foarte simplu: exact pina cind companiile romanesti vor reincepe vinzarile. Nici o secunda mai putin. Dar noi suntem inca in perioada de prabusire. Povestile guvernului, ca am iesit din criza pentru ca productia in noiembrie ar fi crescut cu 0.3% sunt aberante. Productie fara vinzari inseamna acumulare de stocuri. Iar stocurile pe timp de criza inseamna dezastru – cum stie orice firma.”
“Populaţia activă cu vârsta între 14 şi 64 ani în 2009, a fost de 9,944 milioane, din care 575000 de români înregistraţi ca şomeri (crit. BIM).
- Rata de activitate a populaţiei cu vârsta de mai sus, a fost de 62,9 %
- Repartiţia populaţiei ocupate pe activităţi
a) – sectorul agricol – 28,8 % – adică 3,264 milioane români
b) – sectorul industrial şi construcţii – 31,4 %
c) – sectorul servicii – 39,8 % – adică b+c 6,68 milioane de români
- Raportul de dependenţă economică în 2009 , la 1000 de locuitori activi
1) – pe ţară – 1297 locuitori
2) – mediu urban – 1 318 locuitori
3) – mediu rural – 1271 locuitori
Situaţia de mai sus E făcută PENTRU CA SĂ DEA BINE (exemplul Greciei ) – este ERONATĂ DIN MOTIVELE de mai jos :
- A – ŞOMAJUL CU ACTE – (înregistrat) format din şomajul clasic în creştere şi şomajul tehnic , care acum la debutul 2010 va depăşii 1 (un) milioan de români – acasta reprezentând 10 % din populaţia activă .
- B – ŞOMAJUL FĂRĂ ACTE – (neânregistrat) , care acum cu siguranţă depăşeşte 30 % din populaţia activă , adică mai mult de 3 (trei) milioane de români, format din :
- foşti şomeri, foşti asistaţi sociali şi îngrijitori ai acestora
- majoritatea tinerilor, femeilor şi bărbaţilor (mai ales după criza construcţiilor, unde lucrau majoritar la negru), care se regăseau în diverse forme de ajutor social , care acum s-au anulat, sau în situaţii dramatice de sărăcie şi degradare umană.
- pensionari pe caz de boală sau handicap – cu diagnostic fraudulos sau discutabil – oile de muls, periodic de către comisiile medicale de pensionare.
- cetăţeni de BUN SIMŢ ECONOMIC ACTUAL care au ales de voie si de cele mai multe ori de nevoie MUNCA la NEGRU , din care îşi plătesc sau nu asigurările sociale, impozite ş.a.
- emigranţi FĂRA ACTE şi CONTRACTE FERME , pentru muncă sau alte activităţi la negru, în ţările civilizate ale lumii, inclusiv Europa.
- absolvenţi ai diferitelor forme de învăţământ cu vârsta de peste 18 ani.
- studenţi ai învăţământului fără frecvenţă şi nu numai , care pierzându-şi locurile de muncă , sunt puşi în situaţia de a nu putea termina cursurile datorită lipsei banilor pentru taxe,cazare , hrană ş.a.
- cetăţeni cu vârsta între 18 şi 64 ani, care nu au fost sau nu mai sunt angajaţi cu contract de muncă, au lucrat la negru, ocazional şi care sunt condamnaţi ca la împlinirea vârstei de pensionare , să nu obţină pensie de subzistenţă conform legilor actuale.
- şi altele ….
- C – TOTAL POPULAŢIE ACTIVĂ – cu aproximaţii obiective şi legale 10 % şomeri înregistraţi – 1 (un) million
- 30 % şomeri neânregistraţi – 3 (trei) milioane
- 20 % emigranţi cu contract – 2 (două) milioane
- 40 % contribuabili în general – 4 (patru) milioane
100 % 10 (zece) mil. [...]
Barbu Florea
17.02.2010″
Ce credeti despre aceste date? Si ce credeti ca e de facut, ca sa supravietuim ca si antreprenori? Eu unul am cateva ganduri practice pentru a ajuta antreprenorii. Voi reveni cu detalii. Pana atunci, va astept cu idei si argumente.
În majoritatea situațiilor în care am fost chemat să antrenez un antreprenor sau o întreagă companie de profil antreprenorial, am observat o inconsistență puternică la capitolul setare de obiective de business. Din aceasă cauză apare frustrarea, confuzia și – după cum bine știți – obiectivele sunt înlocuite cu activitatea curentă. Pentru mai multă siguranță și încredere.
© clivemaclean.wordpress.com
Așa că am alcătuit o listă cu cele mai frecvente greșeli pe care le face un antreprenor român în setarea obiectivelor. Vedeți dacă nu cumva aceste greșeli sunt cauzele frustrărilor voastre din acest moment și faceți ajustările de rigoare, acum.
E foarte ușor să te înfunzi într-unul dintre obiectivele pe care ți le-ai propus pentru anul în curs. Chiar dacă ți-e clar că nu va funcționa, rămâi agațat de el, contrar celei mai elementare logici. Implicit, începi să amâni multe din acțiunile pe are ți le-ai propus și să simți frustrarea de care pomeneam mai sus. Ca într-o mlaștină, te găsești afundat din ce în ce mai mult într-un plan care are la capatul lui sufocarea completă. Poate ar fi cazul să re-gândești obiectivul, concentrându-te pe imaginea de ansamblu, pe “the big picture”, în loc să cauți și alte căi de a te afunda și mai mult. Poate că milionul de euro în profit înseamnă să scapi dintr-o situație materială care, pentru a fi schimbată, necesită doar 10 mii de euro. Încearcă să te concentrezi pe ideea din spatele obiectivului și să-l recalibrezi.
Dacă te uiți mai atent la ele, vezi că …vezi prin ele. Nu au substanță, nu au atașat nici un plan coerent de acțiune, …nimic! În cele mai multe cazuri, greșeala pe care o faci este să confunzi obiectivele cu acțiunile specifice. De exemplu nu poți avea un obiectiv din a vinde în fiecare zi produse sau servici în valoare de 1000 de euro. Asta e o acțiune, nu prea mai ai ce să planifici la ea. O alternativă ar fi să te gândești în termini de o.s.a. (obiectiv-strategie-acțiuni). Obiectivul este ceva complex, care necesită o strategie, un mod propriu și planificat de a-l atinge. Acțiunea este activitatea specifică de care e nevoie ca să îți atingi obiectivul. Încearcă să le diferențiezi și îți va fi mult mai ușor!
Probabil că vei zâmbi, dar aceasta este una dintre cele mai commune greșeli în setarea de obiective. Ai 8-9 obiective de business și 2 dintre ele duc la rezultate perfect opuse. “Anul aceste ne concentrăm pe ridicarea vânzărilor și pe extinderea rețelei de puncte de lucru” – o frază pe care am auzit-o foarte des anii trecuți. Sau “anul viitor va fi unul al investițiilor, dar ne așteptăm ca profitul net să crească exponențial”. Evident că te vei simți frustrat, până la limita renunțării la ambele. Încearcă să îți evaluezi obiectivele din perspectiva legăturii dintre ele.
Sunt convins că le-ai experimentat. Sunt cele de genul “vreau mai mulți bani” sau “am nevoie de recunoșterea celorlalți ca și business serios (deși nu recunosc asta!)” Dacă vrei să faci business doar că tata sau mama îi admiră pe antreprenori, ai nimerit fix pe un obiectiv mincinos. Sau dacă vrei să faci comerț cu lux, pentru că banii se fac ușor, la fel! Te va minți cu promptitudine de fiecare dată când ai nevoie, ba chiar și-n zilele libere. Vei ajunge în cea mai periculoasă situație, cea de a fi motivat exclusiv extern. De aici, mai e un singur pas către situația în care rămâi blocat complet. Poate e cazul să îți găsești curajul de a fi sincer cu tine și cu ceilalti și să realizezi că un astfel de obiectiv nu te reprezintă. Încearcă să te uiți în oglindă și să îți spui ce vrei de fapt de la afacerea ta!
Obiectivele din această categorie sunt cele care îți plutesc prin minte, cel mai probabil deghizate într-una din acele liste de dorințe. Știi la ce mă refer! “Mi-aș dori să angajez încă 10 oameni și să-mi triplez activitatea”. Sau: “Ahh, ar trebui să eficientizez activitatea în firmă, plătesc prea mult pe lucruri care nu ajung la nici un rezultat măsurabil”. Ok, cu toții avem dorințe și aspirații sincere către mai bine. Ceea ce diferențiază un om de afaceri bun de unul obișnuit este, în acest caz, capacitatea primului de a-și pune obiectivele, strategiile și actiunile într-un plan (scris, nu mental!) și de a-l desfășura pe un calendar (tot scris!). Încearcă să stai cu un creion și o foaie de hârtie suficient timp până dorințele ți se transformă în lucruri practice, de atins la birou. Ok, poți să folosești laptop-ul din dotare, dar scrie-le! Știi care este marele beneficiu? Orice decizie vei lua după stabilirea lor, în orice direcție de business, o poți verifica dacă corespunde cu planul tău. Sau nu. Lucrurile devin mult mai clare și nivelul de stres zilnic scade garantat.
Indiferent căt de bine și frumos ți-ai așternut obiectivele, strategia atingerii lor și acțiunile care te duc la împlinirea ei, dacă nu le VEZI pe drumul îndeplinirii lor, dacă nu le lași să devină o parte integrantă a ceea ce ești și a ceea ce faci ca om de afaceri, zi de zi, ele vor dispărea. Eventual cu un zgomot la fel de puternic ca și cele “adevărate”, ca și gloanțele cu aceeași denumire! Activitățile zilnice, rutina, grijile și deraierile atenției vor avea succes în a te depărta încet-încet de ce ți-ai propus. Bineînțeles, îți vor rămâne undeva acolo, în minte, însă fii singur că nu vei accelera în direcția lor! Încearcă să le revezi de fiecare dată când ai puțin timp liber, să-ți calculezi și recalculezi pașii, să ți le repeți zilnic până devin o parte a definiției tale. Spune-i “personal branding” sau “definiția succesului meu”, chiar nu contează! Important e să o faci.
Cred că deja o vedeai venind: categoria cea mai puternică din cele 7 păcate! Nu o întâlnesc foarte des, dar în condițiile în care o sumedenie de afaceri au crescut odata cu piața către care se adresează, există suficienți antreprenori care își spun, șoptit: “dacă e ca anul trecut, e bine…”. O singură recomandare aici: treziți-vă!
În încheiere, aș vrea să știu dacă te-ai întâlnit cu (măcar) vreunul din cele 7 păcate. Sau dacă mai poți contribui și tu la această mică listă. Îți mulțumesc!
[articol publicat si pe standard.ro]
© mercx.co.uk
This two-day workshop on Breakthrough Strategies and techniques for managers and coaches is a practical learning environment tailored to rock your perspectives on individual, team and organization potential. You will acquire practical tools to achieve extraordinary professional results in your organization or with your clients.
Price: 600 € (+TVA)/person/2days of training
Dates: February 15-16
Location: Bucharest
Maximum attendance: 25 (practical work in sub-teams of 7)
Certification: International Coach Federation validated training (ACSTH) for coaches
TO REGISTER: http://www.metasysteme‐coaching.ro/romana/contact/
CONTACT INFO: gabriela.mazilu@metasysteme‐coaching.ro
In aceste saptamani de agitatie politica si dezordine economica, mi-a atras atentia un mesaj pe care il primesc pe diferite canale: “vreau sa imi deschid un business“. Recunosc, primele declaratii de acest gen le-am tratat asa cum fac de obicei, felicitand posesorul/posesoarea declaratiei si incurajandu-l (“wow! fain!”; “cred ca e un moment potrivit, acum!”; “daca incepi de acum sa construiesti, cand iesim din criza iti va merge foarte bine”; etc.). Dar dupa primele 10 afirmatii de acest gen am inceput sa fiu atent la ceea ce se ascunde in spatele declaratiilor, dincolo de diversitatea experientei si background-ului celor care isi doresc un nou business. Cred ca deja mi-am facut o idee, asa ca mi-am propus ca pentru astazi sa va ofer cateva perspective de dezvoltare a unei afaceri (mici, mari, nu conteaza!), sub forma unor intrebari care se vor relevante.
Ordinea in care va raspundeti la ele nu este neaparat cea propusa de mine. Unele dintre ele pot fi mai relevante, mai actuale si chiar mai …acute, acum.
So here they are:
Multi dintre cei pe care ii antrenez poseda unul sau mai multe business-uri. Iar pe cei mai buni dintre cei mai buni ii caracterizeaza un lucru: cand ii intrebi ce fac firmele lor, incep sa iti povesteasca despre ce tip de clienti au, ce nevoi acopera si prin ce produse/servicii. In acesta ordine. Mi se pare semnificativa corelatia dintre succesul lor si un raspuns coerent si realist la intrebarea de mai sus. Impingand lucrurile la extrem, as intreba “Iti recunosti clientul daca il vezi pe strada?”.
Vrei sa ai 10 clienti, 100, 1000, 1 milion? 10 clienti mari, 500 de clienti persoane fizice, 5 retele de magazine…cat? Foarte, foarte importanta, scalarea. Daca n-o faci, o face piata pentru tine. Si daca te multumesti cu fiecare client nou pe care il primesti, sunt aproape sigur ca inca nu te dezvolti asa cum ai dori.
Cunosc deja o multime de oameni care au trecut de faza de idee initiala si s-au apucat de maretul Plan de Afaceri. Unii l-au si terminat, au trecut la aplicarea lui si se tin de el cu ardoare si meticulozitate. De parca lumea nu s-a schimbat in ultimele 6 luni… sau in ultimele 3! E important sa te gandesti cum poti imbunatati planul initial, chiar sa iti faci o rutina lunara din asta. Poate o sedinta, poate o intalnire cu alti oameni de afaceri din domeniu… sunt multe feluri de a o face.
Da, ma refer la costuri colaterale. Costurile care in primul moment nu iti apar pe chart-urile financiare, ca apoi sa te loveasca cand ti-e lumea mai draga. Va dau doua exemple, clasice: costurile marketingului (direct, indirect, publicitate, networking, parteneriate de imagine, etc) si cele legate de activitatea financiara a companiei (comisioanele de tranzactii, taxele de export, chiar si variatia taxelor de leasing pe utilaje/sisteme/masini).
Daca credeti ca veti putea creste singuri, safe si big, va inselati amarnic. Toti avem nevoie de parteneriate, fie doar si pentru gasirea mai usoara a clientilor. Pana in prezent, nu am intalnit o afacere – indiferent cat de mica sau de mare – care sa nu stie sa raspunda la aceasta intrebare. Si nu degeaba am scris “primii 3″. Intrebati-va asta anual.
Ce oferi in plus? Ce oferi mai bun? Cu ce ma ajuta pe mine, omul de rand, sa cumpar de la tine si nu de la altul? Da-ti 10 motive, aici. Sau construieste-ti alte 10 puncte de diferentiere, pe care sa le comunici prin orice canal de comunicare disponibil. Aici, o sugestie: nu folosi comparativul (mai…cel mai…etc), ca nu te cumpar. Ma sperii. 
Cate persoane (sau firme) au fost atat de multumite de produsele si serviciile tale, incat te-au recomandat mai departe fara sa le ceri in mod explicit asta? Daca as fi in locul tau, as face tot ce imi sta in putinta sa dublez numarul la care te gandesti acum! As cobori preturile, as adauga servicii care nu-s pomenite in contractul initial, as intreba de fiecare data daca lucrurile sunt asa cum am promis sa fie. Fara incetare!
Cum …cum adica “adiacente”? Ai un core-business ..si-atat? Te invit sa iti dezvolti si alte servicii si produse, care sa consolideze produsul principal. Fa-i sa cumpere de mai multe ori de la tine. Iar aceasta experienta sa fie una foarte placuta si eficace, pentru ei. Daca nu-ti vine nici o idee, intreaba pe cel mai destept prieten pe care il ai: “eu ce mai pot produce/vinde?”
Aici am constatat o mare lipsa a antreprenorului roman: ori n-are faza de testare, ori o arunca-ntr-un proces semi-automatizat, ori o face clientul, pe banii lui. Client care, la un moment dat, se va satura sa sponsorizeze quality controlling-ul. Stii si singur ce urmeaza…
O faci constant, avand un obiectiv in directia asta? Felicitari, esti un om de business lucid si ai sanse sa cresti in orice mediu. Daca n-o faci, incepe azi. Nu te costa nimic (haha!)! Si rezultatele sunt, de cele mai multe ori, surprinzatoare!
Citeste despre ei, sunt o sursa de idei aproape-gratuite. Majoritatea afacerilor mici si mijlocii din Romania seamana cu o alta afacere, de altundeva. Mai clar: ai posibilitatea sa afli foarte rapid cu ce s-au confruntat alti antreprenori in domeniul pe care joci. Exista vreo companie mare in acest domeniu? Ei cum au reusit? Ce e rapid repetabil pentru tine, de acolo?
Daca e cumva aceeasi persoana, poti sa-ti dai singur cartonas galben. Daca esti tu si ai mai mult de 20 de angajati, da-ti cartonas rosu, iesi de pe teren o saptamana si re-gandeste afacerea. Incerc sa iti transmit un lucru fundamental: nu le poti face pe toate deodata! Am cunoscut foarte multi antreprenori care au fost sufocati de simpla amestecare de perspective. Deleaga!
…pe zi, pe saptamana. Nu pe luna, pe Luna au ajus doar cativa! 
Cat timp citesti, cat timp te gandesti la cresterea afacerii, cat timp visezi sa ajungi, practic, cel mai de succes antreprenor? Daca te impotmolesti in rezolvarea problemelor de zi cu zi, de unde sa iti hranesti creierul cu lucruri care te ajuta sa evoluezi?
Daca ai, te felicit! Inseamna ca ai un spatiu safe & sound in care poti explora linistit toate posibilitatile, ideile si visele care te mana-n lupta. Daca nu ai, iti propun sa te gandesti serios la unul. Aici un coach bun te poate ajuta, cu siguranta, cu sprijin, input relevant, puncte de vedere originale, idei si provocari noi. Eu unul asa fac.
Daca crezi in principiul acela stravechi, conform caruia orice forma de ajutor te va ajuta si pe tine…te invit sa mi le scrii, aici! La fel, daca ai raspunsuri la intrebarile de mai sus, raspunsuri care crezi ca ii pot ajuta si pe altii…
Trebuie sa va marturisesc, din start, ca sunt realmente pasionat de antreprenoriatul romanesc. De ceea ce statul/guvernul numeste prin celebra expresie “IMM-isti”. Sau cum spun americanii, “small to medium business owners”. Cred cu tarie ca ei sunt motorul dezvoltarii Romaniei, atat din punct de vedere al varietatii pietei de business, cat mai ales din punctul de vedere al mentalitatii de business locale.
Majoritatea dintre antreprenorii romani au mai multe business-uri. La prima vedere, acest fenomen poate fi (si este!) interpretat ca lipsa de stabilitate, nevoie de income din mai multe directii. Insa mie mi se pare ca nevoia la care raspunde acest fenomen este proprie antreprenorului balcanic: sa se exprime intr-o diversitate controlata. Intr-un mediu aparent dezordonat, dar plin de oportunitati.
Majoritatea antreprenorilor romani sunt tineri. Tineri si chiar foarte tineri. Chiar daca biologic nu mai sunt la varsta primei tinereti, sunt capabili de lucruri asociate in general cu tineretea: re-orientari drastice, adaptari surprinzatoare, infinite variatii ale nevoii de recunoastere, contact cu “latest IT gadgets”, samd… Nu ma intelegeti gresit, nu va vorbesc despre un grup de oameni care isi pierd vremea rasfoind revistele de business prin cafenele. Sau care abia asteapta sa iasa urmatorul aparat de telefonie mobila de la firma X. Aceste lucruri sunt captabile in registrul imediat, al primei-vederi (vezi nevoia de recunoastere de mai sus! ). Dincolo de aceste semne, acesti oameni au ceva in comun: dedicatia pentru afacerile lor.
Pana in momentul prezent, am antrenat zeci de antreprenori. Multi dintre ei isi doreau – si aici citez un prieten – ca afacerea lor sa evolueze “de la o firma foarte mica la o firma mica“. Unii au avut surpriza sa constate ca in 6 luni de antrenament de business au devenit proprietarii/managerii unor firme mai degraba mijlocii, sarind de 1 milion de euro income lunar si/sau de 100 de angajati. In nici un “caz” de client antreprenor nu am intalnit un om limitat in viziune sau incoerent fata de sine. Ingredientele succesului sunt prezente la toti, fara exceptie. Si ei stiu asta. Chiar daca pe moment nu e masurabil, succesul business-ului propriu e de cele mai multe ori undeva in fata lor, eventual umbrit de cate un mic obstacol.
De cele mai multe ori, cand antrenez un antreprenor, am senzatia ca ne putem foarte usor proiecta in America anilor 1900, in spatiul fantasmat de multi ca fiind “the land of possibilities”. Practic, pe acesta baza de credinta aproape absoluta in fortele proprii se poate construi orice. Nu ramane decat de ales si de implementat acele comportamente care sunt la intersectia dintre eficienta in business si eficacitate personala.
[Am uitat sa va impartasesc un lucru fundamental: oamenii astia STIU SA SE BUCURE! Cand ajung la obiectivele pe care si le stabilesc, te coplesesc cu veselia si energia lor.Sau cand gasesc acel "aha!" specific coaching-ului si isi schimba punctele de vedere asupra a ceea ce fac, devin aproape niste copii care au gasit MARELE FRIGIDER PLIN CU INGHETATA. Va doresc sa ajungeti sa vedeti macar un moment din acesta, va veti umple de energie...]
Te salut, antreprenorule!
Fa business, creaza legaturi si comunitati in mediu tau.
Da un sens societatii in care traiesti!
Are nevoie!
