Coaching Perspectives

VIDEO: Diminetile de Coaching

Mihai Stănescu — Thu, 10 May 2012 05:51:42 +0000

Cu ajutorul echipei de organizare a Diminetilor de Coaching, am realizat un mic video in care explic viziunea si beneficiile participarii la micul nostru eveniment. Iata-l aici:

http://www.youtube.com/watch?v=Z95RC7RrzFY

***

Pentru participarea la acest eveniment, ne gasesti pe Facebook, Twitter, LinkedIn sau la evenimente@mihaistanescu.ro

Succesul: individual sau in echipa?

Mihai Stănescu — Wed, 09 May 2012 09:47:30 +0000

In ultimii ani am trecut de la antrenamentul individual al managerilor de top la antrenamentul lor in echipele din care fac parte sau pe care le conduc. De aceea, intrebarea din titlu mi se pare din ce in ce mai importanta! Tot de aceea, voi organiza urmatoarea Dimineata de Coaching exact pe aceasta tema. Dar inainte de a ne vedea acolo, hai sa exploram un pic contextul acestei alegeri…

In experienta mea de coaching in Romania, expresia “lucrul in echipa” devine din ce in ce mai des instrumentul perfect de a ucide din start chiar lucrul in echipa. Am vazut multi lideri care – mai mult sau mai putin constient – arunca aceasta expresie cu o mare larghete, fara a avea un parcurs bine definit. Si totusi o fac atat de des, incat ne-am putea gandi ca pana la urma lucrurile incep sa se miste si oamenii incep sa functioneze si in cadrul echipelor. Ei bine, asta nu se intampla!

De ce? Eu am un raspuns simplu: pentru ca accentul este pus foarte nepotrivit, tocmai pe “lucrul in echipa“. nepotrivit, pentru ca:

1. Lucrul in echipa nu exista, de fapt.

2. Lucrul in echipa este un mit.

Sa ma explic, dupa ce am facut afirmatii atat de provocatoare. Ceea ce desemnam prin expresia “lucru in echipa” se intampla in secvente extrem de scurte de timp. Uneori dureaza doar cateva sutimi de secunda. Momentul lucrului in echipa este atunci si numai atunci cand o sarcina operationala sau o discutie strategica este pasata cu succes intre mai multi indivizi. Exact ca in sport! Iar aceste momente nu au nici cea mai mica relevanta (in afara de cea de spectacol!) pana in momentul in care fiecare membru al echipei isi indeplineste responsabilitatile proprii, fiind astfel in pozitia de a permite fenomenului sistemic al “lucrului in echipa” sa apara. Mai mult decat atat, momentul de lucru in echipa devine stabil si observabil numai atunci cand fiecare participant isi performeaza in continuare rolul, asa cum este stabilit si de asteptat!

Ceea ce vreau sa spun, de fapt, este ca lucrul in echipa nu este bazat atat de mult pe oamenii care lucreaza impreuna ca si o echipa, cat pe indivizi separati care isi duc la bun sfarsit roluri bine definite, fara a se suprapune cu ceilalti indivizi. Numai atunci poate aparea acest atat de vocalizat fenomen.

Mai mult decat atat, ceea ce sugerez este ca tu, liderul unei echipe, ai nevoie sa te concentrezi foarte mult pe cate unul din membrii echipei tale, care va deveni performant prin simplul fapt al bunei indepliniri a responsabilitatilor sale. Atunci si numai atunci, lucrul in echipa se poate manifesta in secvente succesive. Atunci si numai atunci vei simti ce inseamna adevarata performanta si vei atinge succesul, cu echipa ta!

***

Luna trecuta am facilitat un workshop de “lucru in echipa si colaborare” pentru un client nou, o companie multinationala cu rezultate comerciale …nu-foarte-bune. Inainte sa le spun ce ti-am scris si tie aici, am intrebat grupul de manageri care este definitia lor a “lucrului in echipa“. Una dintre directoarele companiei a nimerit-o din prima:

“Pentru mine, lucrul asta in echipa este de fapt efortul fiecarui om din echipa! Si daca oamenii inteleg ca rezultatele fiecaruia depinde de rezultatele tuturor celorlalti, atunci vom avea succes!”

Inchei aici, invitandu-te la Dimineata de Coaching pe aceasta tema!

Supervizarea in coaching (I)

Mihai Stănescu — Mon, 07 May 2012 10:26:10 +0000

Am auzit demult o vorba mare: “my goal is to become a professional human being!“. Dupa atatia ani, aceste cuvinte – venite din partea unui om care ajuta oameni - imi par la fel de frumoase, de angajante. Dar ca sa ajungi la acest nivel e nevoie sa te responsabilizezi profund in directia dezvoltarii tale. Cu atat mai mult cu cat ti-ai ales o profesie ca si cea de coach: sa ii ajuti pe ceilalti sa isi depaseasca limitele, sa isi atinga potentialul adevarat si sa beneficieze de implinirea scopurilor si dorintelor cele mai puternice.

De cele mai multe ori, profesionistii implicati in dezvoltarea oamenilor tind sa creada ca au ajuns intr-un loc al propriului destin profesional in care ei insisi nu mai au nevoie de ajutor extern. Ideea aceasta se naste din faptul ca ei sunt sincer convinsi de impactul abilitatilor si al cunoasterii pe care au acumulat-o. Perfect de acord, sunt oameni valorosi care au ceva de oferit celorlalti. De aceea sunt si cumparati! Totusi, ramane o intrebare: ce rol mai are supervizarea profesionala, daca deja stim tot ce avem nevoie?

Iata raspunsul meu, de acum:

Supervizarea de coaching este definita ca procesul prin care un coach sau un mentor poate obtine o intelegere superioara atat asupra lui insusi, cat si asupra clientilor si a proceselor in care este implicat cu acestia, cu ajutorul unui alt profesionist mai experimentat, supervizorul. Obiectivul supervizarii este de a crea un spatiu profesional sigur si plin de intelegere, pentru a-l ajuta pe cel care primeste supervizarea sa isi transforme practica. Relatia dintre supervizor si cel supervizat este una gardata formal, printr-un contract.

Foarte multe dintre profesiile care lucreaza direct cu oamenii (consiliere, terapie, consultanta, training, profesorat, facilitare etc.) folosesc de ceva vreme supervizarea pentru a-l ajuta pe profesionist sa integreze procese si tehnici noi, in ideea dezvoltarii lui continue. Iar cei care au lucrat deja cu un supervizor afirma ca au parte de imbunatatiri pe mai multe planuri: in abilitatile profesionale, in modul in care isi genereaza sau sustin interactiuni cu clientii, in modul in care ghideaza procesele prin care trec impreuna cu acestia etc.

Mai mult decat atat, ei simt o imbunatatire drastica a modului in care inteleg dificultatile si oportunitatile cu care se confrunta clientii lor, o prezenta mult mai inalta calitativ la cererile clientilor si o extindere majora a nivelurilor de interactiune cu clientii: rational, emotional, existential si actional. Toate acestea duc, bineinteles, la transferarea rapida a intelegerii catre client, care ajunge sa se simta din nou clar si puternic cu sine si viitorul sau, gata de a trece la actiune.

In coaching, supervizarea este un proces de reflectie si explorare, atat experiential cat si didactic. El duce de obicei la:

o intelegere mai buna si diferita a clientului de coaching
o mai buna intelegere a lucrurilor cu care se confrunta acesta
cresterea gradului de constienta a propriilor reactii si raspunsuri, in fata clientului
intelegerea dinamicii interactiunii dintre client si coach
explorarea optiunilor de interventii posibile in sistemul client-coach (si a consecintelor generate de acestea)
crearea de oportunitati de practica cu clienti noi in prezent si gestionarea lor in situatii similare viitoare

…toate acestea ducand, implicit, la dezvoltarea accelerata a clientului.

***

In incheiere, din toate aceste motive si din multe altele, te invit sa participi la supervizare!

Supervizare cu Mihai Stanescu

Mihai Stănescu — Tue, 01 May 2012 08:32:32 +0000

Esti Coach, la inceputul carierei? Sau intr-un punct in care simti ca ai nevoie de ajutor? Esti Coach intern intr-o organizatie si iti doresti rafinarea abilitatilor tale?
Te invit sa avansezi in cariera ta, acumuland competente profesionale, cu ajutorul unei relatii de dezvoltare continua, numita supervizare.

Ce este supervizarea?

Supervizarea este descrisa uneori ca si relatia unui coach cu un mentor in coaching. Miezul acestei relatii este experienta directa. Supervizarea este un mod de invatare accelerata, bazata pe conversatii si puneri in act a situatiilor dificile pentru tine. Supervizarea este o alianta la cel mai inalt nivel etic si profesional, cu scopul de a te ajuta sa oferi cel mai bun coaching posibil clientilor tai. Supervizarea este si un sprijin emotional, in conditiile unei practici care nu iti aduce inca rezultatele pe care ti le doresti din tot sufletul.

De ce ai nevoie de un supervizor / mentor-coach?

In primul rand, ca sa iti dezvolti competentele de coach: Vei avea oportunitatea de a reflecta impreuna cu altii asupra sedintelor tale de coaching si de a dialoga cu supervizorul si cu alti colegi despre clientii dificili. Astfel vom gasi impreuna cele mai bune optiuni pentru tine si clientii tai.

Supervizarea te ajuta sa iti cresti volumul de contracte: Din ce in ce mai multe persoane si organizatii cumpara coaching de la coachii care fac dovada practicarii regulate a supervizarii. E si normal, orice profesie care are de-a face cu lucrul cu oamenii are nevoie de supervizare, implicit.

Supervizarea conteaza in obtinerea de acreditari profesionale: Deja majoritatea organizatiilor mondiale de coaching insista puternic ca membrii lor sa primeasca supervizare profesionala in mod regulat, inaintea si dupa orice acreditare.

Beneficiile Supervizarii

Te ajuta sa-ti aprofundezi constienta si sa iti intaresti abilitatile tale in coaching
Iti asigura practica din punct de vedere etic si deontologic
Te ajuta sa iti cresti increderea si sa iti exprimi creativitatea
Creaza un mediu asigurativ, in care poti explora provocarile legate de clienti
Te face atent la etica din coaching si te invata cum sa gestionezi complexitatea
Si multe altele…

***

Te astept la grupul de Supervizare cu Mihai Stanescu, care incepe pe 19 Mai 2012!

Pentru informatii suplimentare, program si tarife, te rog trimite un mail la:

supervizare@mihaistanescu.ro

Luxul si coachingul*

Mihai Stănescu — Thu, 26 Apr 2012 11:06:18 +0000

Calităţile unui coach performant

Erich Schmidt, fost CEO al Google, a pus punctul pe i: „un coach nu trebuie să ştie să facă la fel de bine ce faci tu; treaba lui este să stea cu ochii pe tine şi să te ajute să devii cel mai bun”. Un coach performant este uşor de recunoscut după eleganţă: în primul rând, ascultă. Apoi, întreabă, dar într-un stil minimalist, obiectiv şi neintruziv, atât cât să-i permită clientului său să se vadă în oglindă şi să găsească singur răspunsurile sau soluţiile pe care le caută. Şi în al treilea rând, dezlănţuie potenţial – de pildă, în business & executive coaching, cu cât mai repede se recuperează investiţia, cu atât abilităţile „antrenorului” sunt mai bune. Şi investiţia se recuperează în timp record.

Un coach performant este de cele mai multe ori impecabil – înţelege performanţa la toate nivelurile şi va alege numai ce e mai bun din jurul lui. Adesea, coach-ii experimentaţi au cele mai elegante ţinute, cele mai profesioniste ceasuri şi cele mai nobile dintre pasiuni. Pentru că un coach performant este un partener premium pentru orice manager sau proprietar de companie – oferă o valoare adăugată enormă, urmează principiul win-win şi îşi respectă întotdeauna promisiunea de calitate.

Evoluţia coaching-ului

Coaching-ul şi-a depăşit graniţa iniţială a sportului şi a intrat în viaţa reală, cotidiană, palpabilă. Din toate direcţiile: business and executive coaching, career coaching, personal coaching etc. Acolo unde e performanţa, acolo e şi coaching-ul. O profesie în adevăratul sens al cuvântului de prin anii ‘80, pe plan mondial. În România, la nivel de performanţă şi experienţă reală de lucru, coahing-ul și-a facut simţită prezența de prin anul 2000.

Clienţii din industria luxului

Clienţii care conduc afaceri din industria luxului sunt extrem de speciali. Ei lucrează deja cu lucruri impecabile, pentru că vând perfecţiune o dată cu fiecare obiect. Ei ştiu deja bine că eşti atât de bun pe cât este cel mai nou produs care a ieşit din fabrica ta – şi nu numai la nivel de calitate a execuţiei, cât mai ales la nivel de inovaţie. Tot ei mai ştiu că, mai mult decât oricare alţi manageri, sunt modele – modele de succes, modele de viaţă, modele de abordare. Odată cu toate aceste lucruri însă vine şi o responsabilitate uriaşă. Managerii din această industrie trebuie să se reinventeze permanent, pentru că în aceasta constă sursa primordială a succesului lor. Aşadar, coaching-ul este instrumentul perfect pentru ei. Modalitatea de utilizare a coaching-ului poate diferi în funcţie de scopul pe care şi-l propune fiecare client, dar toţi au în comun dorinţa de a excela şi au nevoie să se (re)cupleze constant la ei înşişi pentru a crea. Clienţii managerilor din industria luxului pot alege oricând şi extrem de uşor o ofertă mai bună. Paradoxal, bătălia pentru fidelitate nu se dă la livrare, ci înainte chiar de planşa de design sau de atelierul de producţie – în mintea creatorului. De aceea accentul cade aproape întotdeauna pe transformarea personală.

Rolul unui coach

Eric Schmidt s-a întrebat, cât timp era CEO al uneia dintre cele mai puternice companii din lume, la ce i-ar mai fi de folos un coach. Răspunsul indirect a venit din partea unui mare campion din sport: Steve McDowell, multiplu campion mondial cu echipa de rugby a Noii Zeelande: “Suntem făcuţi din acelaşi “material”, însă la fiecare diferă mentalitatea. Dacă îţi propui să ajungi în vârf, e nevoie să faci toate lucrurile care i-au adus pe predecesorii tăi în vârf … şi încă ceva în plus.”. Menirea unui coach este aceea de a ghida managerul să descopere în el însuşi ce este acel plus ce face diferenţa într-o lume a detaliului impecabil cum este industria luxului.

Ce reprezintă luxul pentru un coach?

Exact ce reprezintă coaching-ul pentru un manager din industria luxului: atingerea de rafinament de care mai are nevoie ca să fie întreg, şi totuşi să se redefinească continuu. Un coach ar trebui să fie o combinaţie perfectă de echilibru emoţional şi nelinişte intelectuală, pentru că numai aşa oglinda pe care o oferă clientului său poate fi impecabilă. Iar combinaţia este închisă de frumos la cele mai sofisticate niveluri. Pentru mine, definiţia maximei eleganţe este simplitatea minimalistă, reducerea la esenţă. Haina poate nu-l face pe om, dar trebuie să-l îmbrace perfect, aşa că mă bazez mereu pe echipa de la Zennoni. Sunt pasionat de ceasuri, le colecţionez şi le admir. De la originile mele marine mi-a rămas o mare dragoste pentru ambarcaţiuni – pentru mine, cele mai frumoase vacanţe sunt întotdeauna cele petrecute pe mare.

====

(*) comentariu aparut in revista CAESAR

Dialog scurt

Mihai Stănescu — Fri, 06 Apr 2012 13:45:21 +0000

“Ce faci, dom’le, in profesia asta a ta?”

“Ascult si pun intrebari!”

“Atat?!?! Imposibil sa fie numai asta…”

“Ba da. Chiar numai asta e. O poti face si tu!”

“Pai si …de unde asa rezultate extraordinare!?”

“Din faptul ca ajut clientii sa isi invinga limitele, dificultatile si ‘adversarii’ interiori. Si tind constant si complet catre ce este mai bun in ei. Apoi e simplu, cu un plan bun!”

“Hmmm…interesant. Ai ceva materiale, sa inteleg si eu mai mult? Dar scurt, ca n-am timp!”

“Da. Vezi filmuletul de mai jos.”

“Aham. Interesant! Merci, Coach!”

http://www.youtube.com/watch?v=ap4OQKZuR8U

Michelangelo si coachingul

Mihai Stănescu — Sun, 01 Apr 2012 06:15:31 +0000

Cele peste 4000 de ore de executive şi business coaching pe care le-am numărat de-a lungul acestor 10 ani mi-au revelat un lucru cel puţin fascinant: cu cât mai experimentat managerul, cu atât relaţia dintre coach şi partenerul lui de discuţie este mai simplă şi în acelaşi timp mai profundă. Este un proces de sublimare prin care trecem amândoi şi care funcţionează pe principiul punctelor de contact – odată atinse, rezultatele ţâşnesc la suprafaţă aparent de la sine. Dar este un nivel la care managerii ajung în urma unui proces complex de descoperire de sine atât ca profesionist, cât şi personal. Pleacă, dacă vreţi, de la stânca pe care o avea în faţă Michelangelo înainte de a se decide dacă o transformă în David sau în Pieta. Doar „fiecare bucată de piatră ascunde o statuie”, după cum a spus însuşi artistul, conştient că stă în puterea lui să o scoată la lumină.

Şi, la fel ca marele sculptor, ne apucăm de îndepărtat surplusurile de piatră, simţind, intuind, că nu piatra masivă este esenţa, ci ce poate face mintea noastră cu ea, din ea. Ne descoperim pe noi şi-i descoperim pe ceilalţi. Învăţăm să lucrăm, întâi singuri şi apoi ajutaţi de ucenici. La început, suntem nesiguri şi greşim, piatra nu este tocmai cel mai uşor de modelat material. Dar, pe măsură ce lucrarea avansează, suntem din ce în ce mai atenţi la detalii, la ce instrumente folosim, începem să „simţim” piatra sub mână. Relaţia cu opera noastră se personalizează şi se modelează, se transformă în fiecare zi, cu fiecare daltă, şi la fel şi viziunea noastră iniţială capătă formă, devine reală.

Rezultatele nu întârzie să apară, avem vârfuri incredibile de succes care ne stimulează dincolo de orice închipuire. Statuia va fi clar un David. Şi ne ridică ştacheta şi mai sus. Deciziile asupra detaliilor devin vitale – ce atitudine să aibă David, ce poveste va spune trupul lui? Mai mult, imaginea de ansamblu asupra statuii trebuie să fie raportat permanent la viziune: iese din piatră şi din mâinile mele aşa cum l-am proiectat? Dacă unealta a „ciupit” piatra puţin prea tare şi statuia trebuie reaşezată în ea însăşi?

Lucrurile se complică direct proporţional cu nivelul de evoluţie profesională. Vria creativă a trecut, este momentul rafinării liniilor. Este momentul să dăm un contur elegant lucrării noastre. Dar eleganţa joacă după alte reguli. Şi este, de fapt, o (re)întoarcere la simplitatea primordială. Direcţia se schimbă de la „ce mai trebuie să învăţ, ce mai trebuie să fac” către „ce e redundant, ce aş putea elimina, unde este de fapt esenţa viziunii mele”.

Un astfel de nivel de sofisticare a abordării are uneori nevoie de instrumente croite special pentru a identifica şi înlătura straturile aparent invizibile care mai stau între noi şi desăvârşirea operei noastre. Şi vorbim de instrumente pe cât de simple (sic!), pe atât de uimitor de eficiente. Vorbim de instrumente care să ne redea nouă înşine maestrul pe care l-am crescut în noi cu atâta abnegaţie în toţi aceşti ani. Vorbim de coaching.

Un coach este cel mai bun ghid al sculptorului, indiferent de profesia pe care o are în viaţa de zi cu zi şi indiferent de ce reprezintă David-ul lui, opera lui. Este cel mai sofisticat, pentru că rolul lui este, de fapt, foarte simplu: acela de a-l ajuta să-şi finalizeze construcţia. Şi nu oricum, ci glorios. De 10 ori mai frumoasă. De 100 de ori mai solidă. De 1.000 de ori mai elegantă.

Dar ce mai poate fi dincolo de un tors impecabil, de o linie admirabilă, de o postură a trupului care îşi spune povestea prin ea însăşi? Ce mai poate fi dincolo de succesul suprem, odată ce l-am obţinut?

Ei bine, vestea mai puţin plăcută este că nu există o limită superioară a performanţei. Performanţa supremă este acolo unde ne punem noi ştacheta şi durează până când realizăm că, uimitor, ştacheta a fost prea jos. Şi aici intervine vestea bună: suntem deja, acum, aici, cei mai buni în ceea ce facem fiecare, genii chiar. Doar că, aşa cum acelaşi impecabil Michelangelo a spus, geniul presupune răbdare eternă. Pentru a-l descoperi în noi, mereu altfel, mereu în transformare – aş mai adăuga eu, cu respectul cuvenit faţă de marele maestru.

A fi sau a nu fi …decis (I)

Mihai Stănescu — Wed, 28 Mar 2012 15:03:02 +0000

In sedintele de coaching in Romania, in UE, in lume, precum si in alte situatii de business am avut ocazia sa intalnesc, practic, mai toate stilurile si tipurile de “decision-makers” existente prin literaturile de specialitate. Cu toate acestea, observ din ce in ce mai des – in ultimii 2-3 ani – ca deciziile se amana, uneori pana dupa ultimul moment. Ba chiar amanarea se amana si ea! Din tot felul de motive.

Asa ca m-am decis sa sar in ajutorul tuturor indecisilor si sa le prezint un mic proces care ii va ajuta sa se decida …imediat! Stiu, nu este despre tine, cea/cel care citesti asta acum. Tu te decizi usor, totul merge ca uns. Totusi, poate iti rupi inca 2-3 minute si citesti in continuare. Ai sa razi copios, asta e un bonus!

Toata treaba asta e in pasi. Fiecare dintre pasi se bazeaza pe celalalt. Iacata cum:

***

Primul pas, supranumit “Pasul 1″: Definirea problemei.

Ce mama naibii s-a intamplat? Unde nu mai merg lucrurile ca inainte? Ce credeam ca va functiona la nesfarsit si nu e chiar asa? Ce-i cu haosul asta? Ce-ai patit? Care-i smekeria? Cand a crapat? Ia sa vedem, care-i problema? Cine-a bagat mana acolo? Care e parerea celorlalti? Cat de mari sunt efectele? Ba, ce-ai facut!?! Asta de unde a aparut?!?

Al doilea pas, primul dupa pasul 1. Pasul 2: Determinarea conditiilor rezolvarii.

Ce-mi trebuie s-o fac praf (problema)? De cata banda adeziva am nevoie (la barbati)? De ce mai am nevoie, in afara de mintea mea super-complexa si rapida (la femei)? Daca tot nu o iau la goana, ce folosesc din ce am deja? OK, pe asta nu o bag sub pres…chiar, unde naiba e presul? Oricum ar fi, care-s cel 3 chestii de care am nevoie sa rezolv asta? Unde-i lista aia de resurse? Cate site-uri gasesc pe problema asta? Incape in Google sa scriu toate datele problemei? Ba, sa mor io, unde mi-ati pus praful magic?

Pasul 3, sau pasul de dupa Pasul 2: Stabilirea obiectivelor.

Daca tot o fac, mie ce-mi iese? Daca se mai strica o data, ce ma fac!? Ce naiba vreau, de fapt? Care-i spilul de tinut minte d’aci? Cum ma bag in seama cu baietii mari, daca fac asta? Suuper, dar fetele? Sefu’…sefu’…dai si la sufletul meu o prima, ceva? Pfff…pana la urma si la coada, ma ajuta sa fac asta?

Pasul 4. Mijlocul cozii. Partea cea mai naspa: Identificarea alternativelor.

Puii mei …o aman! Hm, ba nu. Ce n-am facut pana acum? Cum pot s-o iau altfel? Bun, imi cam stiu hibele, cum pot sa le ocolesc? Care-i a doua varianta? A treia? A patra? A cincea? Care-i faza, cu cea mai smekera dintre ele? Cum ar face-o Trump? Dar Yoda? Bunica-mea ce-ar face? Care-i cea mai tampita, proasta si degeaba alternativa?

Pasul 5. Varful. Prajiturica de dupa pasul 4: Criteriile de decizie.

De fapt, orice as face, ce imi doresc sa am? Sa primesc? In toata ameteala asta, cum masor ce vreau? Care-s ideile bune si care-s cele in care am fost 0? Daca decid asta, cm gust cireasa de pe tort? Care e cireasa asta? Are vreun sens tot ce-am gandit pana acum? Care e ala? Cum pot sa repet figura asta, sa ma ia toti drept maestru? Cate chestii sunt, de fapt, in toata treaba asta? Vorbim in metri, euro, litri, sau ce mama naibii? Cate, cati, cat?

Pasul de dupa pasul 5. Adica 6: Alegerea aparatului decizional.

Ma incred numai in capu’ meu dashtept si frumos? Bag un desen? Sun un prieten? O sparg in mai multe decizii? O iau incet si vad ce se intampla? Sar la finalul finalului, ala cu covor rosu, blitzuri si floricele? Caut un soft pentru asta, pe Google? Sau caut in naturelul simtitor? Il strig pe Data, din Star Trek?

Pasul cel mai plicticos, penultimul. Pasul 7: Evaluarea alternativelor in lumina criteriilor.

Am pasii 4 si 5, acu’ ii combin. Ce-o iesi, o iesi. Ce actiuni se vad, deja? Care-s noile concluzii? Mama ei de viata, pana la urma care-i cea mai proasta varianta? Cum o elimin, o fac sa dispara? Dar za best av za best? Cum o folosesc? Ha?!?

Tadaaaaam…il gran’ finale. Pasul 8: Validarea solutiilor.

Tot ce mi-a iesit pana acu’ trebe verificat. Ce aprob? Ce merge inainte? Ce blochez? Ce arunc? Ce greseli am facut in pasii astia? Ce nu am respectat? Unde am sarit din schema? Cine ma poate contra-verifica? Care-i cea mai cea? Gataaaaa, m-am saturat si am luat una! Bafta!

***

Daca te-ai distrat, ma bucur. Exerseaza asta si …sa vezi partea a doua!

Dalai Lama si milionarii nefericiti

Mihai Stănescu — Fri, 23 Mar 2012 08:06:45 +0000

Fara prea multe comentarii, te invit sa urmaresti o inregistrare cu Dalai Lama, poate primul om pe care l-am considerat mentor.

Enjoy!

Eveniment: Decizii, decizii…

Mihai Stănescu — Tue, 20 Mar 2012 13:16:18 +0000

Atunci cand iti evaluezi orice decizie, cum stii ca e cea potrivita?

Chiar, cum ar fi viata daca …ai sti, pur si simplu ai sti de fiecare data care sunt deciziile bune? Si mai mult, cum ar fi daca …ai sti cu siguranta ca vei lua numai decizii bune? Sau cum ai trai daca ai avea complet, dar complet incredere in capacitatea de a identifica cele mai bune optiuni pentru tine, in fiecare clipa? Ei bine,

modul prin care poti sa ajungi sa functionezi exact asa este, de fapt, destul de simplu!

Adevarul e ca as putea sa iti descriu acest mod de a fi si de a hotari in doar cateva paragrafe. Bineinteles, cuvintele mele ar deveni, cu timpul, un fel de mica observatie, la baza paginii pe care scrie mare “DECIZII”, in constiinta ta. Sau chiar vor disparea, dupa ceva vreme, complet. Puterea coachingului este aceasta: iti da si “textul”, dar nu pentru citit, ci pentru experimentat. Direct. Cu mine, cu ajutorul, indrumarea si experienta mea de mai bine de 10 ani de coaching in Romania.

Iar daca esti printre cei care sunt deja cu mintea limpede, cei care pornesc deschisi si doritori sa experimenteze ceva nou si de foarte mare impact, cu siguranta iti ramane intrebare: “OK, ce este de facut acum?”. Pai…e din nou simplu: aceleasi doua afirmatii de sus iti pot deveni calauze, ghizi catre decizii si alegeri din ce in ce mai bune. Asta e cheia.

Te invit sa vii la Dimineata de Coaching 2: Decizii, Alegeri si Riscuri, sambata, 28.04.2012.

Detaliile de participare sunt simple, la fel ca data trecuta.

Decizia ta!