Archive for September, 2010

50 de lucruri care imi plac

Monday, September 27th, 2010

Daca tot implinesc ceva ani si daca tot am scris aici despre lucrurile pe care nu le pot tolera prea bine, m-am gandit sa scriu un post ultra-personal despre acele lucruri (citeste: atitudini, oameni, relatii, idei, …chestii!) care imi plac, catre care sunt deschis si pe care le astept.

Iata ce-a iesit. Te invit sa le comentezi, daca ti se par relevante si pentru tine.

***

1. Aerul proaspat. De cand m-am mutat in Bucuresti, tusesc ca un magar. La munte, mare si in tari straine nu tusesc deloc. Ergo…

2. Cartile bune. Stiu, suna ultra-subiectiv. Cartile care “ma tin conectat” e mai bine?

3. Jazz-ul. Daca muzica (de jazz) nu e, nimic nu e. Foarte serios, am trecut prin momente dificile, frumoase, obisnuite si mai putin obisnuite si… jazz-ul ramane cel mai constant companion.

4. Inotul. Cei care ma stiti de multa vreme, stiti ca ma descurc mai bine in apa decat pe uscat. Ceilalti… incercati sa intelegeti ca sangele meu este mai sarat decat al altora. Din cauza marii.

5. Star Wars. E de ras sau nu, nu-mi pasa. Sunt fan, de mic. Nu am de gand sa renunt!

6. Plimbarile pe jos. De cand ma stiu, fac cativa kilometri pe jos aproape zilnic. Cand ma plimb, nu am nici o intentie de a face sport sau sa-mi mentin tonusul muscular, pur si simplu simt nevoia.

7. Linistea. In studentie, nu am putut sa locuiesc in Regie din cauza opusa! Inainte am trait intr-un cartier linistit. La concerte live & electrice nu prea merg …ca ma dor urechile. La propriu.

8. Zambitorii si zambitoarele. Semenii nostri care NU se stramba social, ci chiar zambesc. Surasul e una dintre cele mai frumoase chestii pe care le cunosc.

9. Calamari fritti. Ador sa mestec la calamari proaspeti si bine gatiti. In vacante (cel putin), siiigur ma gasiti langa acest fel de mancare.

10. Poezia. De la Omar Khayyam la Nichita. Cu multe schimbari de directie, sensuri giratorii si opriri de-o viata.

11. Basketball-ul. Nu exista sport mai frumos, complet, destept si placut ochiului (meu). Punct.

12. Miturile. In special cele grecesti, persane si indiene. Le-am citit pe toate, cred, in adolescenta.

13. Cifra 8. Toate imi plac, dar parca infinitul asta ridicat ma atrage mai mult. Inutil sa spun ca orice tricou de sportiv pe care l-am purtat a avut aceasta cifra, nu?

14. Cicolata. Recunosc. Mai ales aia ultra-fina si adusa in ‘jdemii de invelitori.

15. National Geographic. Revista, canalul tv si toate altele care sunt in lumea asta. Prima mea “dragoste” vocationala a fost ecologia. A doua, antropologia sociala si culturala. Intelegeti voi cum sta treaba.

16. Diminetile de dupa. De dupa…ce, intrebati? De dupa orice. Dimintile acelea in care te regasesti pe tine, asa cum te pierdusei zilele anterioare …diminetilor la care ma refer.

17. Gheata. 9 luni din an beau orice bautura cu gheata. La asta ma refer, nu la catarat pe ghetari sau la patinaj. As fi cel putin hilar…

18. Servetelele neparfumate, albe si mari. Daca e un singur lucru la Ikea pe care l-as cumpara de fiecare data, acesta este. Le folosesc pentru orice, in loc de batiste, carpe, etc.

19. Apple. …Stiu, stiiiu!

20. Lumina soarelui. Ma energizeaza, ma face sa zambesc.

puterea vietii

21. Vorbe putine, concentrate pe subiect. Departe de mine intentia de a elimina orice discursivitate din viata celor apropiati. Mai mult, povestile lor mi se par de-a dreptul fascinante, le ascult cu mare placere. Insa daca ai ceva sa-mi spui concret, incearca un mail de 1 (un) rand. Sau un SMS. Sau un mesaj pe Twitter.

22. Un pahar de vin, maxim 2. Despre vinuri v-as povesti multe. Am mai multe preferate, cu tot cu motive si argumente. Deocamdata raman amorezat de asta.

23. Libertatea. Nu te agata de mine, nu insista, nu ma freca la cap. Imi place sa cred ca sunt un om liber si fara atasamente inutile. Pentru asta am platit si platesc preturi mari.

24. Sculptura. Un unchi genial, cateva incercari in adolescenta si o mare, mare pasiune pentru Brancusi.

25. Dezvoltarea umana. Dincolo de “deformatia profesionala“, admir sincer pe cei care sunt dispusi sa lase teoriile si declaratiile sforaitoare de-o parte si sa faca un pas in afara zone proprii de confort.

26. Filmele anilor ’40. Mai ales comediile si cele de actiune. Dar toate-mi sunt usor digerabile.

27. Zen Habits. Adicatalea acest blog.

28. TED. Cand am auzit prima data de acest proiect, mi s-a parut ceva aproape incredibil. Cu timpul, m-am obisnuit sa ma bucur de fiecare data cand vizionez cate o prezentare de la ei.

29. Mersul pe bicicleta. Il fac cat mai privat posibil, cu casti in urechi si fara vorbe. Am fost pe sosea, pe drumuri prafoase, prin paduri, pe dealuri, munti, vai, prin paraie si pe plaja. Si ma mai duc.

30. Povestirile ZEN. Vorbe bine cumpanite, claritate, haz ascuns intr-o incruntare. Ca acestea.

31. Fotografiile bine facute. Iar sunt subiectiv. Ei si? Sunt multe site-uri pe care ma uit, in ultima vreme si romanii au inceput sa fotografieze foarte bine lumea dimprejur. Nu dau link, pt ca as da tot ceva din National Geographic.

32. Sa vorbesc oamenilor. Am vorbit pana acum in fata a mii de oameni. La inceput, foarte emotionat. In ultimii ani, din ce in ce mai degajat. Ah, vorbitul in fata oamenilor care vor sa poarte un dialog, asta este!

33. Filosofia Zen. Logic, deja, nu? Am practicat yoga, arte martiale si mai multe sisteme de dezvoltare spirituala. M-am oprit la Zen, atras fiind de simplitate. Acum practic Big Mind.

34. Camasile. Si nu oricare, bien sur. Cele cu balene, butoni si bine cusute. Am avut chiar o pasiune, o perioada am cumparat multe.

35. Salata de rosii cu branza. Mananc asa ceva de cand ma stiu. Cu piper, fara, cu branza de capra, oaie, vaca …nu conteaza. Si cu oregano, in ultimii ani.

36. Confruntarea pozitiva. Avem pareri diferite? Excelent! Hai sa argumentam si sa vedem unde greseste fiecare, cum ne putem imbogati reciproc. Si nu ma cert. daca am ceva de spus negativ, o spun asa cum e. Detalii gasiti aici.

37. Ochii limpezi. Oamenii cu ochii limpezi sunt foarte rari. Ii apreciez cum ii vad, nu au ceata obisnuita a smogului gandurilor imorale.

38. Adolescentii. Relationez foarte usor cu ei. Probabil ca intr-un fel am ramas acolo, cu o parte din mine, in adolescenta. Si nu ma dau in laturi de la nimic, asta ii impresioneaza.

39. Stelele. Am stat nopti intregi pe plaja cu fata-n sus, privind constelatii si aglomerari. Daca stati mai toata noaptea asa, veti simti la un moment dat cum se invarte Pamantul. Nu glumesc.

40. Ken Wilber. Omul asta m-a facut sa ma las de psihologia teoretica pe care am invatat-o in anii de facultate. In prezent cochetez cu un model de lucru inventat de el, care spune ca exista vreo 12 inteligente de dezvoltat in oameni.

41. Parfumul. Acum am unul preferat. Inainte de acesta, aveam altul. Preferatul dintotdeauna este acesta.

42. Performanta. Obisnuiesc sa spun ca am invatat sa recunosc performanta de mic, din cauza practicarii sportului… de performanta. Apoi am vazut, trait si observat performanta in mai multe medii. Imi place ca-n prima zi!

43. Stancile din mare. Fie ca sunt pe ele, pe mal sau in apa si le observ. O lume in miniatura. Ceea ce ma duce la…

44. Cousteau. Batranul lup de mare, Jacques-Yves. L-am citit, recitit si ras-citit, pana dupa Revolutie cand am vazut intreg serialul cu Calypso si toata gasca. In istoria mea, a fost prima constiinta planetara.

45. Mirosul de ziar. Un ziar, nu sute. Ziar din acela maaare si greu de citit din cauza dimensiunilor.

46. Un pahar de lapte rece, in noptile de iarna.

47. Patul. Pot merge oricat, prin vreme buna sau rea, carandu-ma doar pe mine sau pe altii. Pot sa stau in picioare ore in sir, vorbind sau asteptand. Dar dati-mi un pat bun, ok?

48. Bolero-ul lui Ravel. Chestie de familie. La fel cum toti barbatii din partea masculina a familiei se numesc Mihai sau Mihail.

49. Lemnul de chiparos. In mintea mea este legat de Orient si de bogatii secrete, misterioase. Cu un touch feminin.

50. Profesia mea. Suntem cateva zeci de mii de oameni care schimba lumea, in fiecare zi, prin oamenii care o creaza, tot in fiecare zi. Ce poate fi mai frumos?

***

…ma opresc aici, desi as mai scrie inca pe-atat. Cum iti place?

Prezentarea programului Coach-Manager

Thursday, September 23rd, 2010

Ieri seara, in cadrul intalnirilor de networking Romanian Managers, am sustinut o prezentare despre un produs de dezvoltare pe care il ofer comunitatii de manageri si oameni de business din grupul Romanian Managers (LinkedIn).

Am decis sa pun si pe blog aceasta prezentare, pentru a avea mai multi dintre voi acces la ea. Sper sa va fie folositoare.

Enjoy!

CoachManager2010

Cea mai mare putere umana

Tuesday, September 21st, 2010

Fii constient, constient de sine, alert. Acorda atentie. Adu-ti aminte de perioada in care erai la scoala primara si invatatoarea iti spunea sa fii acum atent, ca este important. Acum, ca si atunci, este important. Trezeste-te ! Ce trebuie sa se intample ca un adult sa se trezeasca? Multi oameni  parcurg in mod automat viata, adaptandu-se la cerintele ei dupa cum apar. Ce intamplari sunt considerate un “apel de trezire” intr-o viata de om? Moartea cuiva drag, o minune, o experienta limita, nasterea unui copil, un divort, o casatorie, o experienta spirituala, o realizare mareata, o boala grava, un premiu, pierderea unei slujbe, castigarea lozului cel mare …care dintre evenimentele acestea te vor trezi cu adevarat ?

Pare un fel de gluma a afirma ca oamenii isi traiesc viata dormind, dar oare e o gluma? Cati dintre noi simtim ca ne lipseste o buna parte din viata doar pt simplul motiv ca nu am fost prezenti cu adevarat ? Si ce inseamna acest lucru? “A fi prezent” este un cuvant foarte des folosit si a devenit un fel de punct de atractie pentru doritorii de “iluminari la minut”.

Hai sa vedem ce inseamna prezenta, cu adevarat.

Cand sunt prezent?

Sunt prezent cand imi locuiesc pe deplin corpul, concentrandu-mi toata atentia la ceea ce fac in acel moment. Nimic altceva, fiindca in fiecare moment prezenta mea se schimba depinzand de cine intra sau iese din viata mea. Am avut un maestru spiritual care ma indruma sa practic prezenta in timp ce calatoresc cu automobilul. Nu stiu despre voi, dar pot sa va spun ca mintea mea calatoreste in alta parte din momentul in care imi pun centura de siguranta. Imi amintesc de o reclama la o companie de telefonie mobila, in care un individ isi incerca telefonul, spunand: “Ma poti auzi acum?”. Pentru mine intrebarea aceasta a fost si este un exemplu de prezenta.

Este ca si cum m-as intreba constant: “Sunt aici, acum?“.

Prezenta in fiecare moment este extrem de greu de atins. De multe ori suntem la cateva secunde inaintea sau in urma propriei noastre vieti. Si chiar daca e vorba de secunde, tot in trecut sau in viitor ne plasam. Intr-o conversatie, de exemplu, va ganditi la raspunsul pe care il veti da ? Daca se intampla asa ceva, inseamna ca esti in viitor. Te gandestii la ce ai uitat sa spui sau la tonul vocii folosit in ultima ta afirmatie ? Daca e asa, esti in trecut. Asadar, de ce ar fi nevoie pentru a fi prezent? Cred ca e nevoie de abandonarea ideii de a fi intr-un fel sau altul.

Cred ca e nevoie de “a fi“, pur si simplu.

Aceasta afirmatie una foarte misterioasa, dar in viata cotidiana, ce poate insemna? Singurele momente in care cineva resimte frica in mod real sunt acelea in care viata ii este pusa in pericol de ceva specific. Mare parte din temerile noastre exista efectiv numai in interiorul nostru. Cand cineva moare, ne plasam imediat in “cum va fi viata noastra fara acel cineva” si acest gand ne extrage din prezent. A fi prezent intr-o asemenea situatie este ca sunt aici, respir, vad si aud, experimentand durerea. Dar nu sunt in pericol. Nu sunt amenintat. Sunt sanatos si ma simt bine in corpul meu. Da, pot sa simt ca acea persoana imi lipseste mult, chiar si in ac est moment, dar cea mai mare parte a anxietatii provine din proiectiile despre cum va fi viata in viitor sau despre momentele frumoase din trecut.

[O data m-am catarat intr-un copac foarte inalt si am si sarit din el, desi atunci imi era frica de inaltimi. Cum am reusit sa fac asta? Stiam ca pot sa pasesc de pe o creanga pe alta. Frica era cauzata numai de faptul ca ma uitam in jos sau in sus. Asa ca mi-am reamintit cu fiecare pas al cataratului ca fac un singur pas odata si mi-am concentrat atentia asupra bucatii de copac pe care o vedeam in fata ochilor. Si ce crezi ca s-a intamplat? Am urcat foarte sus, folosind aceasta tehnica. Iar cand am ajus suficient de sus, am urcat lejer, de parca ar fi fost vorba despre cateva trepte. Aceasta experienta fizica de a fi prezent m-a locuit timp de multi ani.]

Si in cuplu, in cuplu cum e?

Ce inseamna prezenta in termenii unei relatii? Se intampla sa ignori evenimente din relatiile voastre cu ceilalti? Ai intuitia momentelor in care partenerul sau partenera isi indreapta atentia in alta parte? Ignori micile derivatii sau insinuarile subtile? Te surprinzi gandind ca totul este bine din moment ce nu apar confruntari, certuri sau neintelegeri? Poate nu comunicati indeajuns pentru a crea disensiuni in cuplu. Partenerul sau partenera te asculta cu adevarat si ceea ce spui este cu adevarat ceea ce intentionati sa ii spui?

Relatiile de cuplu sunt o entitate in sine si trebuie tratate ca atare. Partenerii ideali se asculta reciproc in afara oricarei interferente din exterior. O scurta perioada de decompresie dupa munca de zi cu zi este optima. Ce fantasma placuta este aceea ca fiecare sa avem un fel de camera oarba in care sa intram in momentul in care ne parasim locul de munca si sa descarcam tot stresul, sa il depozitam acolo pana in ziua urmatoare, lasandu-ne liberi si deschisi de a fi noi insine la intalnirea cu partenerul sau partenera de viata.

De ce este nevoie pentru a fi treaz si prezent intr-o relatie? Un inceput bun ar fi o intelegere reala a personalitatii partenerului, o cunoastere exacta a strategiei folosite de celalalt in momentele de stres, de dragoste si chiar de relationare. Primul lucru necesar pentru a fi prezent intr-o relatie este gandul ca, indiferent de ce se intampla, cealalta persoana este intotdeauna de partea ta. Inseamna acest lucru ca dispar toate neintelegerile? In nici un caz. Dar inseamna totusi ca tu crezi in cealalta persoana si ca el sau ea crede in tine. In acest fel poti avea constiinta  faptului ca pot exista atat acordul, cat si dezacordul, fara ca iubirea sa dispara. Constiinta faptului ca relatia in care esti implicat este eliberata de lucruri ascunse, secrete si nesiguranta. Exista un angajament de baza in a acorda si a primi ajutor de la celalalt, de a fi sincer si de a-i spune celuilalt adevarul, chiar daca tu vei fi acela care va fi vulnerabil in acea situatie. Este abilitatea de a fi vazut in ochii celuilalt ca cel sau cea care a gresit si totusi de a fi corect fata de celalalt prin virtutea de a admite ca ai gresit.

De final…

Imi place sa cred ca sunt printre fiintele umane care au facut alegerile necesare pentru a fi prezent in propria mea viata. Nu a fost intotdeauna asa, dar printr-o serie de cursuri, formari, experiente iluminatorii si circumstante mai mult sau mai putin tragice, am reusit sa ma imping intr-o stare de prezenta mai ridicata, in cea mai mare parte a timpului.

Prezenta este o mantra. Eu asa o resimt, in fiecare zi.

Prezenta este constiinta de sine. Imbratisati-o.

Va va da viata.

Managerul-Coach

Tuesday, September 14th, 2010

Managerul traditional din Romania

Imaginea traditionala a managerului care controleaza si verifica toate procedurile si sistemele care ii revin ca si responsabilitate – incluzand aici si oamenii cu ajutorul carora isi indeplineste obiectivele – a suferit si in Romania ultimei decade schimbari foarte mari. La limita, putem spune ca acest gen de manager este o specie pe cale de disparitie!

Cu fiecare an, pentru orice manager devine din ce in ce mai dificil:

-       sa poata previziona schimbarile din piata,

-       sa inteleaga si sa satisfaca nevoile din ce in ce mai complexe ale clientilor,

-       sa fie atent la provocarile competitiei,

-       sa previzioneze exact consumul de resurse si castigurile aferente,

-       sa comunice cu echipe din ce in ce mai dispersate

si in acelasi timp sa isi conduca compania sau departamentul de care este responsabil, incercand totodata sa isi dezvolte angajatii si sa le aduca la suprafata imensul potential pe care fiecare dintre noi il are.

Trei perspective complementare (in loc de una!)

Putem grupa toate aceste activitati ale managerului in trei mari abordari sau unghiuri de a “ataca” o problema: LeadershipManagement si Coaching. Abordarile sunt complementare si depind una de cealalta si devin foarte eficiente in momentul in care managerul reuseste sa le echilibreze, in fiecare zi.

Perspectiva de Leadership il ajuta pe manager sa creeze o viziune si pe oameni sa o aleaga ca fiind cea mai buna varianta de inaintare. Viziunea se recreaza practic aproape zilnic, cu ajutorul claritatii si dedicatiei oamenilor care au aderat la ea, intr-o miscare de dezvoltare continua. Ce spun si mai ales ce fac cei cu care lucreaza un manager este – sau ar trebui sa fie – in congruenta cu viziunea si valorile adiacente acesteia. Un adevarat lider se identifica prin limbaj, comportament si pasiunea depusa cu viziunea pe care o formuleaza, schimband profund contextul activitatii oamenilor lui. Directia este, de cele mai multe ori, un nou orizont de posibilitati, un viitor mai bun. Marii lideri au avut intotdeauna, de exemplu, o alibitate innascuta de a vorbi si a genera metafore care ii implica pe ascultatori la un nivel emotional profund si ii ajuta sa isi creasca motivatia singuri.

Perspectiva de Management se centreaza pe procese, proceduri si reguli si defineste structura organizationala. Din acest punct de vedere, managerul asigura atingerea rezultatelor, crearea si revizuirea bugetara, setarea de target-uri si monitorizarea performantei companiei si a oamenilor care activeaza in ea. Aceasta perspectiva este relativ usor masurabila si de aceea le da managerilor senzatia de a fi in control. Insa nu este chiar asa, deoarecemanagementul se concentreaza pe crearea si dezvoltarea de sisteme “finite” (management de proiect, de performanta, de resurse umane, financiar, operational etc.)

Perspectiva de Coaching are ca punct central intentia de crestere a performantei. Intalnirile de coaching se concentreaza pe actiune. Aici actiunea este inteleasa ca alegere a individului, nu ca impunere de la manager: oamenii si-o asuma, impreuna cu responsabilitatea rezultatului. Coaching-ul nu este ceva reparator, ci orientat catre “mai bine” prin respect reciproc, incredere, claritatea intentiei, absenta judecatilor, a acuzarilor si a vinei, invatare si creativitate, stare emotionala pozitiva, energie, alegeri si responsabilitate.

Intalnirile de coaching sunt instrumentele prin care se activeaza imediat sistemele “infinite”, care sunt mai dificil de masurat dar care aduc de obicei o crestere substantiala in profit: creativitatea, inovarea, bunul simt, invatarea continua si performanta extraordinara.

Intamplator sau nu, un manager care practica coachingul stie ca acestea sunt calitatile principale ale fiecarei fiinte umane.

Disparitia managerului intruziv: rolurile noi

Istoria economiei moderne ne spune ca perspectiva de management a fost mult mai mult folosita decat celelalte doua. Si pe aceasta baza, istorica, se intampla una dintre cele mai mari greseli pe care le poate face un manager: se implica si in felul in care oamenii aleg sa isi atinga obiectivul, dup ace acesta a fost agreat. Managementul intruziv este principala cauza a rigiditatii companiilor, a lipsei de creativitate si a cresterii numarului de reguli in detrimental actiunii propriu-zise. In urmatorul moment, frica managerului de a pierde controlul gatuie circuitele de informare naturale si orice speranta ca organizatia sa devina una centrata pe invatare dispare lent si sigur.

Majoritatea companiilor din Romania cu care am lucrat ca si coach isi schimba cu adevarat cultura si modul de a functiona atunci cand raportul dintre aceste trei perspective se modifica substantial. Iar aceasta schimbare se vede in primul rand prin scaderea interventiilor manageriale si cresterea celor legate de leadership si coaching. Managerii nu mai adopta decizii “pompieristice”, isi stabilizeaza nevoia de control si scapa de regulile ineficiente. Organizatia care se transforma este mai adaptata, deciziile se iau mult mai rapid si cultura devine una a inter-dependentei si colaborarii (in opozitie cu perspectiva profund individualista care inca este cea dominanta in cultura de business din Romania). Implicit, rolurile de Leader si Coach cresc exponential ca importanta in viata companiei:

rolul de leader se concentreaza pe redesenarea constanta a viziunii sip e castigarea oamenilor de partea ei,

rolul de coach este de a ii sustine pe oameni sa-si atinga rapid si eficient obiectivele, prin deblocarea potentialului lor urias de fiinte umane.

Nu se pune problema sa renuntam la perspectiva de management: intotdeauna vor exista reguli, proceduri si structuri pe care managerii sa le gestioneze in numele organizatiei. Ideea este ca managerii sa faca distinctia intre perspectiva manageriala completata de cea de leadership si cea de coaching, in care este incurajata creativitatea, gasirea de solutii alternative si asumarea matura a responsabilitatii. Aceasta distinctie este deocamdata foarte putin facuta in Romania lui 2010. Cu toate acestea, ea devine din ce in ce mai importanta pentru o organizatie a secolului 21!

Concluzie: ce e de facut?

Noul manager are trei roluri: de control si monitorizare a procedurilor si proceselor, de model exemplar al viziunii companiei si de antrenor al colegilor si oamenilor din subordine. In Romania zilelor noastre, constat din ce in ce mai mult doua pozitionari “forte” in afirmarea acestor roluri:

  1. Rolul de manager ramane predominant in majoritatea organizatiilor. Managerii sunt mai degraba administratori si functionari, evitand pe cat pot expunerea la risc si asumarea destinului organizatiei din care fac parte. Persoanele “incremenite” in acest rol au senzatia ca pot gestiona orice, oricad si oricum, fara a fi nevoie sa mai invete ceva nou. Metafora batului si a morcovului, autoritatea in forta si strategiile “ori la bal ori la spital” sunt instrumentele emotionale cu care acesti manageri actioneaza.
  2. Rolul de leader s-a dezvoltat foarte mult in ultimii 10 ani, insa cu un pret destul de mare: programele de educatie de leadership sunt aproape exclusiv importate dintr-o singura cultura si sufera grav de …asemanari evidente! De parca un manager care invata leadership in Romania ar trebui sa se comporte ca un leader din alta parte. Adica precum un “follower”!

Ce ne ramane de facut, ca manageri?

-       Sa invatam sa fim antrenori adevarati pentru oamenii nostri,

-       Sa devenim aceia care experimenteaza si modeleaza schimbarea in mediul nostru imediat,

-       Sa ii incurajam pe ceilalti sa renunte la comportamentele ineficiente si sa ii provocam asertiv sa devina mai buni,

-       Sa ii sprijinim in drumul lor catre atingerea maximului de performanta, prin invatare.

In orice companie din Romania, schimbarea fundamentala inspre profitabilitate si dezvoltare durabila apare atunci cand coaching-ul devine un mod nou de management.

Un mod nou de viata in organizatie.

[post publicat pe blogul Romanian Managers]

Inflexiuni: episodul 8

Thursday, September 9th, 2010
Ce este, de fapt, antreprenoriatul in Romania? De ce calitati are nevoie un antreprenor roman ca sa reuseasca? Si cum se aplica la realitatea aceasta, locala si crizata, calitatile care te duc la succes antreprenorial? Care sunt practicile si valorile care “merg” acum, fara ca sa facem rabat de la ceea ce ne-a adus la succesul de pana acum?
La aceste intrebari am incercat cateva raspunsuri impreuna cu Andrei Rosca in acest episod din Inflexiuni. Tot in acest episod ne-am permis o mica gluma, pentru a mai relaxa atmosfera. Nu iti spun despre ce si cum, te las sa descoperi singur(a)!
Te invit sa il asculti pe indelete si sa comentezi daca simti nevoia.

Daca le vrei si pe celelalte, apasa aici.
Daca vrei sa te abonezi la RSS, apasa dincoace.

Recenzie: The 4-Hour Workweek

Tuesday, September 7th, 2010

Imagineaza-ti ca muncesti doar o zi pe saptamana. Mai mult decat atat, imagineaza-ti ca in acea zi de munca nu muncesti 8 ore, ci numai 4. Cireasa de pe tort este ca in loc sa te duci la birou (aglomeratie, stress, intarzieri, etc) lucrezi dintr-o cafenea din Barcelona sau Paris, mixand administrarea afacerii tale cu o plimbare pe plaja sau vizita la Luvru. Un vis imposibil, nu?

Ideea centrala a cartii “The 4-Hour Workweek” este sa te ajute sa traiesti o astfel de viata, idee pe care Timothy Ferriss o exprima inca din subtitlu: “Escape 9-5, Live Anywhere, and Join the New Rich” . Promisiunea autorului este ca ne ajuta sa ne re-structuram viata intr-un mod categoric, pentru a avea programul cel mai bun posibil si …sa facem si suficienti bani! Suna seducator, dar hai sa vedem ce-i inauntru:

Cartea incepe cu cateva intrebari si raspunsuri, cu scopul clar de a intampina ridicarile de sprancene din partea celor care au citit coperta.  Inca de la inceput, poti vedea ca Tim Ferriss este un om de marketing foarte bun: cartea ne introduce in tema printr-o poveste legata de dans, invitandu-l pe cititor sa isi deseneze stilul de viata ideal, ca si membru al noului “trib” numit Noii Bogati (New Rich, in orig.).

Cum intram in acest club select si totusi ultra-popular? Prin metoda lui Ferriss, denumita oarecum inspirat DEAL: D este Definition, E – Elimination, A – Automation, si L – Liberation.  Hai sa vedem pe scurt ce inseamna fiecare:

D = Definitie

Prima parte a cartii lui Ferriss defineste si compara Noii Bogati cu Evitantii (Deferrers, in orig.), cei care isi traiesc viata in sistemul: muncim, economisim si ne pensionam. Ideea centrala aici mi se pare ca desi Noii Bogati pot deveni foarte bogati, mai degraba trebuie sa ai un cashflow regulat si pozitiv fara a fi nevoit sa muncesti mult pentru a-l obtine. Pe langa aceasta idee, Tim Ferriss mai ataca 9 alte principii generale, de la “a cere iertare mai degraba decat permisiune” pana la “banii nu sunt raspunsul la toate intrebarile”.

Ca mai toate cartile de dezvoltare personala, autorul iti propune sa iesi din confortul personal printr-o serie de lucruri de facut / provocari. Un exemplu care mi-a adus un zambet larg pe buze este acela de “a-ti dezvolta neobisnuitul obicei de a lua decizii”. Mai mult decat asta, Ferriss introduce un concept nou: “dreamlining” – procesul prin care iti notezi cele mai puternice vise si iti creezi un program (timp, obiective, actiuni) pentru a le atinge.

E = Eliminare

Aceasta parte a cartii este construita in jurul eliminarii tuturor actiunilor care nu ne sunt necesare. Bineinteles, este vorba de Legea lui Pareto (80% din eforturi iti aduc 20% din rezultate) si de cum sa iti elimini parti din acesti 80%. Productivitatea devine un subiect central si aici, Ferriss contracarand Legea lui Parkinson cu o sugestie simpla: aloca minimul posibil de timp unei activitati, ca sa nu iti ocupe mai mult. Aceeasi sugestie este valabila si la ce primim prin comunicarea de orice tip: taie cat poti din toate mesajele, mailurile, articolele si sterile pe care le citesti. Taie si intreruperile, telefoanele si vizitele non-relevante. Taie si lucrurile pe care le faci automat si care nu au nici un sens…(!?) Daca ai angajati, deleaga mai toate deciziile minore la ei si elibereaza-ti timpul. Daca nu ai, oricum vei trece la…

A = Automatizare

Ideea acestei parti a cartii este sa iti automatizezi veniturile si activitatea. In primul rand, vei avea nevoie de unul sau mai multi asistenti virtuali (VA, in orig.), apoi de un “pilot automat al veniturilor” (Income Autopilot, in orig.) si din acest punct nu iti ramane decat sa iti gasesti inspiratia, o nisa de piata si unul sau mai multe produse pe care sa le vinzi acestei nise. Dupa o perioada (scurta!) de testare a produsului, pe un buget cat mai mic, miscarea urmatoare este sa te extragi din toata aceasta poveste sis a o lasi sa functioneze singura. Ferriss descrie aceasta tranzitie cu lux de amanunte, fiind unul dintre punctele cele mai importante ale strategiei DEAL.

L = (e)Liberare

Ultima parte a cartii se concentreaza pe cum sa scapi de la birou, incepand de la a-ti convinge seful sa comunicati prin media (telefon, internet, etc) pana la a-ti omora pur si simplu jobul. Nu rade, multi dintre oameni isi pastreaza job-ul desi ar putea sa faca multe, chair foarte multe lucruri foarte interesante daca nu l-ar avea. Ferriss cotinua in acesta cheie si ne propune “mini-pensii” (mini retirements, in orig.), perioade de 1-6 luni de relocare in afara zonei obisnuite de viata si munca (eventual in alta tara!) in ideea de a ne trai viata la maxim.

Cea mai interesanta parte a finalului cartii mi se pare lista celor 13 greseli pe care Noii Bogati le fac de obicei: de la “a munci de dragul muncii” pana la a-ti pierde visele pe drum. Capitolul final este o poezie a lui David Weatherford cu mesaj clar: incetineste si bucura-te de viata.

***

(Nota: Eu am citit/audiat si editia din 2007. In decembrie 2009 a aparut o editie extinsa si reinnoita, care are peste 100 de pagini in plus, cu o multime de materiale si resurse noi. Nu am apucat sa citesc versiunea noua, de aceea te previn ca poti gasi multe alte lucruri interesante si mai proaspete.)