Comments on: Soluția simplă la problemele crizei: staruri, talente și eroi necunoscuți.

By: cm

cm — Sat, 13 Mar 2010 18:15:37 +0000

ii sugerez 2 carti cititorului meu anterior:

“Excelenta in afaceri” Jim Collins
“How to win friends and influence people” Dale Carnegie

citind oricare din acestea garantez ca nu ar mai considera resursa umana o “cantitate neglijabila” in firma, cu mentiunea ca profitul Sustenabil- profit constant si in crestere pe termen lung- nu poate fi mentinut decat cu oamenii potriviti in “autobuz”.

By: Mihai Stănescu

Mihai Stănescu — Wed, 10 Mar 2010 09:47:52 +0000

multumesc, Serban, pentru comentariu.

intr-adevar, profitabilitatea conteaza. am scris articolul pentru a evidentia tocmai resursa uriasa care exista in fiecare organizatie: oamenii aflati in diferite stadii de dezvoltare. viziunea mecanicista pe care o insinuezi nu mai are nici un fel de legatura cu un management cat de cat performant (citeste “profitabil”) din secolul 21. Chiar si viziunea corporatista la care faci referire tine mai degraba de anii ’70 decat de prezent (zic anii ’70 pentru ca referinta directa care mi-a venit in minte la citirea randurilor scrise de tine este persepctiva cibernetica asupra fortei de munca, idee salutata pe atunci ca fiind progresista).

ca raspuns la intrebarea ta, am in draft cateva “testimoniale” ale managerilor cu care lucrez. un exemplu scurt, de saptamana trecuta: un director de vanzari a gasit o mdalitate superba sa-si tina toti oamenii protejati, mutandu-i in headcount de la departamentul de vanzari la cel logistic (care avea multe pozitii neocupate din lipsa de personal calificat pe standardele interne). Astfel, a impuscat 2 rate dintr-un foc: oamenii lui fac acelasi lucru, suplimentand si partea logistica de dupa vanzare. decizia a fost asumata la nivelul intregii echipe de vanzare si salutata/felicitata deschis, in board.

By: Serban

Serban — Wed, 10 Mar 2010 09:02:24 +0000

Tehnic vorbind, articolul e interesant. Constat însă că în tot corpul expunerii, singura valoare care ccontează, este una impersonală: Profitul. Oamenii? Simple anexe, indexate ierarhic după potenţialul de a spori capitalul organizaţiei (firmă). Ce spui tu, sunt paradigme ale capitalismului embrionar al secolului XIV, cosmetizate cu PHP, MySQL şi generatoare de scenarii şi rapoarte. Omul de care se face vorbire în articol, este un terminal de calculator (=firma), care face achiziţie de date şi manipulare de materiale de marketing, mărfuri şi clienţi (alte terminale de calculator).
Asta, mai pe limbajul economic actual, se cheamă viziune corporatistă, în care singura entitate care contează, este transnaţionala. Restul, sunt simple materiale şi materii prime. Rotiţe într-un mecanism care se dispensează de ele sau le promovează după un singur criteriu: cantitatea de profit generată/unitatea de subansamble ale maşinăriei (=atingerea targeturilor la termen).
Pe când o viziune de tipul: Ce aduce firma în plus dezvoltării individului?