Archive for February, 2010

Ora Pamantului

Sunday, February 28th, 2010

Putini dintre voi stiu asta: inainte de a fi coach, inainte de a face psihologie, antropologie si alte stiinte umaniste, inainte de a ma muta in Bucuresti, inainte vreme am fost aspirant-ecologist. Membru in WWF (unul dintre primele zeci din Romania), cu excursii facute la Marea Neagra, reviste din UK si Africa de Sud si fundraising-uri pentru salvarea balenelor albastre. Ba chiar bunicul meu m-a sfatuit sa imi fac o profesie din asta, cand am inceput liceul.

Dupa cum vedeti, nu am ajuns chiar atat de departe de ideea ecologiei: coaching-ul este cel mai eficient mod de a dezvolta ecologia in relatiile dintre oameni si orice fel de resurse.

Bun, de ce scriu asta? Pentru ca WWF a reusit sa declanseze o miscare mondiala, inca o data. Este vorba de Earth Hour. Va invit sa urmariti prezentarea Earth Hour 2010:

Iar pentru cei interesati, iata cum a inceput povestea Earth Hour:

Retineti: Ora Pamantului va incepe pe data de 27 Martie la ora 20:30.

Soluția simplă la problemele crizei: staruri, talente și eroi necunoscuți.

Friday, February 26th, 2010

[Scriu acest articol pe două planuri: unul al ideilor globale, care s-au evidențiat deja ca soluții clare pentru ieșirea din criză, și altul local, în care vă voi da câteva exemple și ilustrări proaspete și la obiect ale acelorași idei.]

Contextul reușitei în criză

Majoritatea populației de manageri și modelatori ai marilor business-uri din lume au reacționat la criza economică globală și prin restructurarea sistemelor care țin de capitalul uman din companii. Cei mai vizionari dintre ei au trecut deja de faza în care își pun întrebări despre cât de bune au fost investițiile la capitolul resurse umane, cum pot aceste investiții să fie recuperate și – de ce nu! – care poate fi profitul acestor investiții pe termen mediu și chiar scurt. Nivelul următor este deja în actualitate: ei recunosc rolul central al sistemelor de “people management” pentru orice business: să ai oamenii potriviți în job-urile potrivite, la timpul potrivit și pe costurile potrivite. Afacerile exemplare, de orice nivel, sunt centrate în jurul efortului unor oameni și echipe care duc business-ul către rezultat.

Săptămâna trecută am avut ocazia să mă întâlnesc cu un VP dintr-o multinațională locală. Subiectul întâlnirii a fost reordonarea echipelor de vânzări și de ”sales support” în jurul unor produse certificate ca fiind potrivite pentru contextul actual al pieții din România. Rezultatul a fost reconfigurarea completă a structurii echipelor. Iar ”cireașa de pe tort” a fost acceptarea în fiecare dintre echipele de vânzări a unui om din producție.

Investițiile în capitalul uman au nevoie de o orientare clară și bine măsurată către deblocarea factorilor critici ai sistemelor de business din companie: produsele, relația cu clienții, competitorii și structurile interne (de sprijin). De obicei, leader-ii se concentrează pe eforturile oamenilor din companii percepuți ca fiind talente interne în speranța că aceștia vor menține cash-flow-ul în limitele agreate strategic. Și mai important, în companiile de succes se găsesc resurse pentru dezvoltarea profesionalismului și responsabilității oamenilor, în pofida aridității bugetelor din ultimii 2 ani. În timpul evoluției acestei crize mondiale, ne interesează să găsim acei manageri care își pot asuma o serie de decizii pragmatice în modul de gestionare a capitalului uman cu scopul de a rezolva problemele urgente ale business-ului. În același timp, acești manageri sunt chemați să sprijine dezvoltarea pe termen lung a echipelor lor, fără să înregistreze pierderi la capitolul eficiență operațională sau retenție de talente.

Practic, asta înseamnă într-un prim pas o analiză atentă a cash-flow-ului companiei corelată cu cea a nevoilor clientului (vechi, noi, diverse sau asemănătoare, chiar nu contează!). Al doilea este o concentrare strategică a resurselor umane în punctele în care se aplică soluțiile identificate în primul pas. Ținta poate fi formulată într-o frază: “pentru 2010 ne propunem ca talentele noastre interne să se concentreze în punctele-cheie ale business-ului, pentru a genera cât mai mult profit operațional”.

Zilele trecute am primit un telefon de la un fost client, un antreprenor care și-a întrerupt ședințele de coaching pe strategia anilor viitori din cauza unor constrângeri legate de redimensionarea dură a pieței n care activează. “Mihai, am renunțat la două dintre departamentele de “support”: marketing și dezvoltare de produse. Dar nu am dat pe nimeni afară, ci i-am îndrumat să se concentreze pe găsirea a cel puțin două nișe alternative pentru produsele noastre. Au existat vociferări, dar deja o nișă a fost găsită! Am sentimentul că cei mai buni oameni ai mei și-au găsit locul, în sfârșit!”

Dezvoltare & coaching

Bineînțeles, natura acestor adevărate provocări investiționale variază în funcție de tipul de persoană implicată în proces. Așa putem delimita cel puțin 3 tipologii:

  • managerii-staruri, cei care au rezultate oriunde s-ar duce și în orice tip de organizație,
  • experții pe o anume funcțiune și
  • eroii necunoscuți, cei care nu văd nici un fel de recunoaștere din partea organizației, deși sunt dedicați 100% ei.

Managerii-staruri sunt candidații viitoarelor poziții de conducere. De multe ori i-am observat cum schimbă departamentele și companiile, ba chiar și domeniile economice, pentru a câștiga experiență. Provocarea principală în relație cu ei și dezvoltarea lor este să le găsești un proiect potrivit pentru a-și exersa competențele fără să le minimizezi input-ul experenței acumulate deja. În criză este necesar să faci compromisuri pozitive între urgența acțiunii imediate și nevoile de dezvoltare ale unui astfel de om.

Aud din rețeaua proprie de contacte că în piața de management din România există multe persoane din această categorie care sunt momentan “libere de contract”. O soluție a depașirii cu succes a tranzitiei profesionale pentru talentele noastre o incerc aici.

Experții sunt aceia care au o contribuție decisivă la profitul și dezvoltarea business-ului, prin cunoștințele, intelectul și capaciățile lor creative. Provocarea dezvoltării lor este să- menții proaspeți și motivați. Înainte de criză, asta însemna să le variezi proiectele și să le dai timp liber pentru învățare (cursuri specializate, conferințe, etc.). Acum se pune aceeași problemă ca la prima categorie: cum îi păstrezi, împăcând capra rezultatelor imediate cu varza de Bruxelles a dezvoltării profesionale continue.

Cunosc cel putin 10 persoane aflate în situația de a fi depășit cu mult competențele necesare poziției actuale. 3 dintre ei încă nu și-au găsit un job pe măsura intelectului și experienței proprii, ceilalți sunt implicați de câțiva ani în aceleași proiecte de uzură. Culmea culmilor, 9 din 10 sunt sub 40 de ani! Cu unul am vorbit chiar ieri și mi-a mărturisit că va allege drumul străinătății. Aceeași soluție o propun și acestei categorii.

Eroii necunoscuți sunt cei care rămân în poziții de middle management și care nu au nici o posibilitate de a avansa. Însă aceeași oameni sunt cei care poartă organizația literalmente în spate. Dezvoltarea lor are două mari provocări. Prima: trebuie făcuți să înțeleagă și să accepte că vor rămâne pe termen nedefinit în aceeași poziție. A doua: dacă au acceptat deja asta, e nevoie să-i păstrăm foarte implicați în munca lor de zi cu zi, mai ales în condițiile actuale de criză. Una dintre cele mai bune metode de a face asta este să-i implicăm în deciziile și proiectele considerate cruciale în această perioadă, proiecte care le lasă posibilitatea de a vedea dincolo de sarcinile de zi cu zi.

Mă pregătesc pentru o sedință de coaching de echipă cu un grup de “eroi necunoscuți”. Fiind prima întâlnire cu această echipă, vom discuta 2 mari axe ale colaborării noastre, din punct de vedere practic: obiectivele de dezvoltare pe careși le propun pe termen foarte scurt, scurt și mediu și cât de motivați sunt fiecare să atingă aceste obiective, împreună. Fără aceste două laturi ale contractului nostru, nici o echipă nu poate deveni performantă. Chiar și la nivel individual, lucrurile stau exact la fel. O enumerare a punctelor critice de atins o găsiți în soluția propusă mai sus (vezi link).

În concluzie, soluția simplă de ieșire din criză face apel la calitățile tale de leader al oamenilor. Și de propriul angajament în a te conduce către valoarea pe care ei o pot adauga la business-ul în care sunteți implicați.

[articol publicat pe standard.ro]

Antreprenor vs. angajat

Thursday, February 25th, 2010

Va invit sa urmariti un filmulet foarte sugestiv despre diferenta fundamentala dintre cele doua tipuri de personaje. Ok, ideea este un pic pro-antreprenor, insa merita sa il vedeti. Si sa radeti!

Pentru voi, care e cea mai importanta diferenta?

Practic, cu ce va pot ajuta.

Tuesday, February 23rd, 2010

In ultima vreme, aud din ce in ce mai des oameni care sunt intr-o anume dificultate: aceea de a fi foarte presati de capitolul profesional al vietii lor. Fie ca este vorba de manageri, antreprenori sau, mai general, de profesionisti aflati in diverse tranzitii, un lucru mi-e clar: au nevoie de ajutor.

Bun, ce pot face eu in directia asta? Intrebarea aceasta mi-am pus-o ceva vreme, pana am ajuns la o solutie. V-o prezint mai jos, cu rugamintea de a o impartasi cu cine credeti ca poate realmente beneficia de cei 10 ani de experienta in coaching pe care ii am.

Spune-mi ce probleme de management ai. Te voi ajuta sa-ti gasesti raspunsurile.

Treci printr-o tranzitie de cariera? Sunt pregatit sa te ghidez catre job-ul dorit.

Esti antreprenor sau te gandesti sa devii? Sfaturile mele te privesc in egala masura.


Sunt Mihai Stanescu, Executive Coach, si te invit sa discutam despre

  • Cum ai putea creste profitul companiei tale cu 25% pana la 50%
  • Managementul timpului si al prioritatilor – Nu-mi spune ca nu ti-ai dorit macar o data “sa ai timp”.
  • Cum iti poti imbunatati relatiile cu clientii, partenerii si colegii SAU cu sefii ori subordonatii
  • Eliminarea auto-sabotajelor din viata profesionala de zi cu zi
  • Tehnici anti-manipulare, blocarea relatiilor care impiedica succesul
  • Finalizarea tranzitiei in cariera
  • Formularea unui plan de inceput de job/ afacere si adaptarea lui constanta, pe durata implementarii
  • Dozarea efortului zilnic/ saptamanal/ lunar/ anual si prevenirea burn-out-ului
  • Cum sa implementezi eficient idei noi si proiecte profesionale
  • Generarea si clarificarea pe pasi a unui plan de dezvoltare profesionala, cu rezultatele
  • Cum sa treci de la idee la un business real: pasi practici, strategii, rezultate
  • Auto-motivare si auto-determinare catre tintele pe care mi le-am stabilit
  • Dezvoltarea si rafinarea de abilitatii de a vorbi in public
  • Cum sa comunici in situatii dificile
  • Delegarea si motivarea eficienta, practica
  • Gestionarea stress-ului la munca si a situatiilor conflictuale
  • Crearea unei echipe care se gestioneaza singura
  • Echilibrarea vietii personale si profesionale

Lista poate continua. Probabil chiar acum iti trece prin cap o problema noua.

Te astept s-o discutam fata in fata, la telefon sau pe Skype.

Stiu. Esti afectat de criza, intr-un fel sau altul. Iti ofer o reducere de peste 30% ca sa poti beneficia de 15 sedinte de coaching la pret de 10.

Am doar 5 locuri disponibile si doar pana pe 31 mai 2010.

Ma poti contacta la telefon 0723.200.815 sau pe e-mail mihai.stanescu@coaching.ro

Ma gasesti in fiecare zi pe www.MihaiStanescu.ro si pe www.standard.ro.

Ocazional ofer sfaturi prin intermediul articolelor din presa de business.

Te astept,

Coach Mihai

Review: Cum sa traiesti ca un invingator

Sunday, February 21st, 2010

Portalul 3ner.ro a publicat un sumar excelent scris despre ce s-a intamplat sambata trecuta, la British Council. Atunci am vorbit despre coaching si cum te ajuta acest proces sa reusesti in viata (personala, profesionala, sociala, etc.). Iata-l:

“Aceasta ediţie s-a dovedit a trezi cel mai mare interes pentru public, întrucât, deşi regula de participare permite doar primilor 20 înscrişi să ia parte la eveniment, au venit şi cei de pe lista de aşteptare precum şi invitaţi ai participantilor, toţi cu o dorinţă nestăvilită de a asculta speaker-ul anunţat, Mihai Stănescu.

Acestă întâlnire-impact a reuşit să-mi creeze  o imagine de ansamblu asupra a ceea ce înseamna coaching-ul şi cum îl putem folosi pentru a atinge un nivel superior de dezvoltare. Coaching-ul este privit ca un instrument firesc al dezvoltării competenţelor ce te obligă mereu să performezi şi care dă naştere multor “învingatori”.

Un coach experimentat, cu studii în domeniu şi numeroase cazuri practicate te poate ajuta sa iţi creezi nu numai o viziune a destinaţiei afacerii tale, ci şi o viziune de ansamblu asupra a ceea ce iţi doreşti să realizezi în viaţă.

Asa cum scrie şi Mihai Stănescu pe blogul său (www.mihaistanescu.ro), poti utiliza şendiţele de coaching pentru “a genera în tine energia necesară propagării constante şi accelerate către visul tău de împlinire personală şi succes în afaceri.”

Prin intermediul acestui instrument de dezvoltare personală, intrat tardiv  pe piaţa românească din păcate, iţi lărgesti cadrul de referinţă, înveţi să-ţi setezi obiective potrivite ritmului propriu şi să fii responsabil pentru deciiziile pe care le iei.

Întâlnirea a fost una revelatoare atât pentru întelegerea fenomenului de coaching în România cât şi datorită impulsului şi motivaţiei pe care le-a oferit participanţilor de a-şi largi puţin cadrul de referinţă, de ai găsi elementele necesare unui echilibru interior.

În final, din seria trips&tricks, Mihai ne-a sugerat şi exemplificat cum ne putem îmbunătăţi gradul de satisfacţie emoţională şi astfel viaţa în fiecare zi cu 1%, sfat pe care l-am urmat şi datorită căruia până în momentul de faţă mă bucur de o viaţă cu 5% mai bună:. Merită să încerci şi tu! Nu trebuie decât să-ţi aloci un timp cât de mic pentru o activitate care îţi produce plăcere: fie sport, fie meditaţie, fie muzica sau 10 minute de vorba cu un prieten vechi! Totul stă în puterea ta de a trăi aşa cum îţi doresti!

În urma discuţiilor post-eveniment cu participanţii, nu putem decât să-i  mulţumim lui Mihai pentru energia pe care ne-a împărtăşit-o şi Empower Live pentru oferirea cadrului!

Pentru a vă crea o imagine completă vă invităm să accesaţi galeria foto.”

Multumesc empower.ro pentru oportunitate si multumesc 3ner.ro pentru asa review!

Realitatea romaneasca: dura si …degeaba?

Saturday, February 20th, 2010

Am citit zilele trecute articolul lui Mihai Giurgea de pe Standard.ro Reforma statului (II): Romania in lunile urmatoare si m-am decis sa va redau un fragment din el, corelat cu un comment care ofera cateva date foarte relevante despre situatia economica a Romaniei “la zi” si cam despre ce se poate face ca sa ne revenim, ca si antreprenori.

Pentru cei care sunt obisnuiti cu modul in care abordez lucrurile (pozitiv, orientat catre dezvoltare si schimbare in bine), poate vi se va parea ciudat “dusul de realism” continut in randurile de mai jos. Insa nu ma pot opri sa nu constat – ca mai toti dintre voi – ca in Romania lui 2010 sunt cateva setari generale ale cadrului de business antreprenorial care sunt ingrijorator de incompetent stabilite.

Cauzele acestor setari sunt cateva decizii si proiecte care ameninta chiar esenta activitatii comerciale antreprenoriale. No need to say, in toate statele europene antreprenoriatul este cel care tine economia in spate, din punct de vedere operational.

© exacterm.wordpress.com

Inchei aici comentariul meu, lasandu-va sa cititi, ganditi si sa trageti singuri concluziile.

“Cit mai dureaza criza?

Foarte simplu: exact pina cind companiile romanesti vor reincepe vinzarile. Nici o secunda mai putin. Dar noi suntem inca in perioada de prabusire. Povestile guvernului, ca am iesit din criza pentru ca productia in noiembrie ar fi crescut cu 0.3% sunt aberante. Productie fara vinzari inseamna acumulare de stocuri. Iar stocurile pe timp de criza inseamna dezastru – cum stie orice firma.”

Si o parte din comentariul unui cititor:

“Populaţia activă cu vârsta între 14 şi 64 ani în 2009, a fost de 9,944 milioane, din care 575000 de români înregistraţi ca şomeri (crit. BIM).
- Rata de activitate a populaţiei cu vârsta de mai sus, a fost de 62,9 %
- Repartiţia populaţiei ocupate pe activităţi
a) – sectorul agricol – 28,8 % – adică 3,264 milioane români
b) – sectorul industrial şi construcţii – 31,4 %
c) – sectorul servicii – 39,8 % – adică b+c 6,68 milioane de români
- Raportul de dependenţă economică în 2009 , la 1000 de locuitori activi
1) – pe ţară – 1297 locuitori
2) – mediu urban – 1 318 locuitori
3) – mediu rural – 1271 locuitori
Situaţia de mai sus E făcută PENTRU CA SĂ DEA BINE (exemplul Greciei ) – este ERONATĂ DIN MOTIVELE de mai jos :
- A – ŞOMAJUL CU ACTE – (înregistrat) format din şomajul clasic în creştere şi şomajul tehnic , care acum la debutul 2010 va depăşii 1 (un) milioan de români – acasta reprezentând 10 % din populaţia activă .
- B – ŞOMAJUL FĂRĂ ACTE – (neânregistrat) , care acum cu siguranţă depăşeşte 30 % din populaţia activă , adică mai mult de 3 (trei) milioane de români, format din :
- foşti şomeri, foşti asistaţi sociali şi îngrijitori ai acestora
- majoritatea tinerilor, femeilor şi bărbaţilor (mai ales după criza construcţiilor, unde lucrau majoritar la negru), care se regăseau în diverse forme de ajutor social , care acum s-au anulat, sau în situaţii dramatice de sărăcie şi degradare umană.
- pensionari pe caz de boală sau handicap – cu diagnostic fraudulos sau discutabil – oile de muls, periodic de către comisiile medicale de pensionare.
- cetăţeni de BUN SIMŢ ECONOMIC ACTUAL care au ales de voie si de cele mai multe ori de nevoie MUNCA la NEGRU , din care îşi plătesc sau nu asigurările sociale, impozite ş.a.
- emigranţi FĂRA ACTE şi CONTRACTE FERME , pentru muncă sau alte activităţi la negru, în ţările civilizate ale lumii, inclusiv Europa.
- absolvenţi ai diferitelor forme de învăţământ cu vârsta de peste 18 ani.
- studenţi ai învăţământului fără frecvenţă şi nu numai , care pierzându-şi locurile de muncă , sunt puşi în situaţia de a nu putea termina cursurile datorită lipsei banilor pentru taxe,cazare , hrană ş.a.
- cetăţeni cu vârsta între 18 şi 64 ani, care nu au fost sau nu mai sunt angajaţi cu contract de muncă, au lucrat la negru, ocazional şi care sunt condamnaţi ca la împlinirea vârstei de pensionare , să nu obţină pensie de subzistenţă conform legilor actuale.
- şi altele ….
- C – TOTAL POPULAŢIE ACTIVĂ – cu aproximaţii obiective şi legale 10 % şomeri înregistraţi – 1 (un) million
- 30 % şomeri neânregistraţi – 3 (trei) milioane
- 20 % emigranţi cu contract – 2 (două) milioane
- 40 % contribuabili în general – 4 (patru) milioane
100 % 10 (zece) mil. [...]

Barbu Florea
17.02.2010″

Ce credeti despre aceste date? Si ce credeti ca e de facut, ca sa supravietuim ca si antreprenori? Eu unul am cateva ganduri practice pentru a ajuta antreprenorii. Voi reveni cu detalii. Pana atunci, va astept cu idei si argumente.

‘Antrenorul de antreprenori’ la Money Channel

Wednesday, February 17th, 2010

Am primit invitatia la The Money Channel cu surprindere si bucurie: sunt 10 ani de cand practic coaching-ul de afaceri si in acest interval am fost putin acceptat in media ca si profesionist al unui domeniu bine definit si cu “nume propriu”. Daca vorbim de TV, cred ca am fost la 4-5 emisiuni in toata cariera mea de coach. Daca ne gandim la o televiziune de business, pot sa va marturisesc ca este (doar?) a doua oara cand ajung la TMCTV.

Trecand peste emotiile inerente si gandurile asociate lor (ce-ar suna suficient de interesant pentru consumatorul de Money Channel, din ce fac eu? cum ar fi bine sa ma prezint, sa vorbesc, sa gesticulez?) m-am pregatit intr-un mod foarte profund si specific mie: am tras de doua ori aer in piept, adanc, am expirat incet si-am pornit-o la drum cu gandul ca in ultimul an (2009) am facut cam tot ce am putut pentru a promova antreprenoriatul din Romania. De ce nu sa si vorbesc “pe sticla” despre asta?

I. Drumul catre TMCTV

Am pornit-o la drum, adica am chemat un taxi cu care am traversat o jumatate de Bucuresti. V-am spus vreodata cat apreciez conversatiile cu taximetristii? Nu cred. Ei bine, acest grup de oameni sunt pentru mine un canal informal extrem de eficient: aflu despre politica, sport, intamplari din capitala, povesti de viata, bancuri, idei chiar. Nici de data aceasta nu am fost dezamagit: dupa primele mormaituri de salut si priviri evaluative, am inceput o conversatie despre …ce credeti!? Antreprenoriat!

Iata ce-am aflat, pe scurt:

  • valoarea esentiala a resursei umane intr-o companie: “Domn’ patron, soferii te ridica, soferii te coboara!
  • diferentierea e cheia succesului: “I-am spus eu, trebuie sa fim mai usor de ales de pe strada. Si sa avem clienti care ne cheama tot timpu’!”
  • experienta profesionala valoreaza mai mult decat orice investitie: “Sunt taximetrist de 25 de ani si de 15 ani la firma asta. De fiecare data cand a hotarat ceva, patronu’ m-a ‘ntrebat ce parere am.
  • leadership-ul defineste valorile companiei: “Domnu’ patron ne-a spus ca nu-l intereseaza decat sa ne facem treaba corect si fara probleme
  • generatia Y este usor de implicat, dar mai greu de gestionat: “Pustii astia care a venit in ultimii ani au tot felu’ de idei, da’ niciunu’ n-ar pune mana sa munceasca la ele!”
  • networking-ul este cea mai puternica resursa: “Tata era macelar. El vroia sa ma casatoresc cu una, fiica lu’ colegu’ lui. Eu nu si nu. Asa am ajuns sa traiesc cu secretara presedintelui de la CEC. Si-asa am obtinut un apartament de 3 camere, pe care l-am platit din salar!”

Bine, n-am aflat lucrurile acestea in taxi. Insa mintea limpede si echilibrata a soferului m-a uimit: in mai putin de 30 de minute a reusit sa-mi faca un fel de harta intuitiva a antreprenorului roman. Si nu, nu i-am spus unde ma duc si ce am in program!

Am ajuns, am platit lasandu-i un bacsis oarecare si lovitura de gratie a venit, parca sa certifice valoarea acelui om: mi-a dat restul inapoi, cu un zambet ascuns. Apoi mi-a spus ca pentru el un lucru corect e… corect pana la capat. Am zambit si i-am strans mana.

II. La TeVeu’

Am ajuns in Casa Presei Libere, am urcat insotit (stiti liftul acela de inox?) si am intrat in etajul TMCTV. Pe drumul catre studio, am vazut 2 feluri de persoane: hiperactivii/hiperactivele sau adormitii/adormitele. Pareau sa coexiste intr-un acord tacit si aproape magic pentru mine: cum sa te concentrezi sa scrii ceva coerent cand cineva ridica vocea la 20 de centrimetri de urechea ta? Machiaj (am cearcane, de obicei), discutie relaxata cu Luiza Gireada, editorul emisiunii “Antreprenor”, apa plata si multa, multa agitatie imprejur. Care agitatie s-a potolit brusc in cercul magic acoperit de camere, devenind un tonus alert, numai bun pentru un canal de business care “da tonul” in media romaneasca.

Pana sa ajung acolo, am avut surpriza sa-l recunosc pe Radu Soviani in mica multime agitata. Nu omul m-a surprins – imi plac articolele lui, mi-l imaginam alert si “crispy” cum si este de fapt -, ci modul in care l-am gasit la munca: in toata acea agitatie, era pe un colt de birou cu castile la urechi si cu degetele-n laptop …scria, of course! Ne-am recunoscut, salutat cu deferenta, ne-am zambit sincer, am schimbat cateva fraze si cartile de vizita (deh, metehne de “batrani”) si m-am retras dupa ce l-am asigurat ca totul e ok si sunt oameni care au grija de mine.

Am intrat in “live”, am vorbit, am baut apa plata (alta!), am zambit si m-am scarpinat de 2 ori in barba. Emisiunea s-a incheiat, era sa plec cu microfonul acasa, noroc cu 2 vajnici oameni de platou care s-au tinut insistent de sacoul din dotare. Am ramas la o mica discutie cu Luiza, i-am promis ca-i propun cativa oameni interesanti, cu povesti frumoase, apoi mi-am inceput retragerea tactico-strategica inspre iesire. Si… mi-am deschis telefonul.

III. Back In Black

L-am deschis aproape inconstient, din reflex. Stiti cum face IPhone-ul cand ai mai multe mesaje? Daca nu stiti, nu va doresc sa stiti. E mai bine asa. M-am uitat pe ecran, dupa ce i-am luat piuitu’: 38 de mesaje!

Eu primesc maxim 4 mesaje pe zi, la care raspund. De Paste, Craciun si Revelion imi inchid telefonul. De ziua mea il pun pe silent. Capisci? Am fost complet …care-i verbul corespunzator substantivului “avalansa”?! Daca stie cineva, sa mi-l spuna si mie. Il voi folosi data viitoare, in aceleasi conditii.

Bun, sms-uri citite pe scari. Apoi au inceput telefoanele. Am vorbit exact cat am vorbit si in direct: 20 de minute. In conditiile in care m-au sunat 15 oameni. 14 din ei sa ma felicite. 1 sa discutam despre eficientizarea financiara a uneia din afacerile noastre. Dupa ce a trecut avalansa cea vesela, mi-am amintit ca promovasem cu cateva ore inainte participarea mea la emisiunea “Antreprenor” pe toate canalele online care imi sunt familiare: mail, LinkedIn, Twitter, Facebook… Da, retelele sociale devin o putere in Romania lui 2010, am simtit-o pozitiv si energic pe propria piele!

In drum catre urmatoarea intalnire, invaluit in noaptea umeda si fara nume a Bucurestilor, am facut o recapitulare a evenimentului. Concluzia? Voi face tot ce imi sta omeneste in putinta profesionala sa sprijin, antrenez, consiliez sau inspir pe orice antreprenor roman care vrea intr-adevar sa dezvolte una sau mai multe afaceri sanatoase si etice.

[intr-un “later edit” voi adauga si caption-ul emisiunii “Antreprenor” de la Money Channel, din 16.02.2010; pana atunci, link-ul catre inregistrare in gasiti AICI]

Guestpost: Legătura dintre învățare adultă, joc și performanță personală?

Sunday, February 14th, 2010

Hai să uităm pentru o clipă toate teoriile despre productivitate și performanță personală. Uităm de obiective SMART, planuri de acțiune, evaluări, KPI, ROI, GTD și tot jargonul aferent.

Râsul este manifestarea bucuriei. Ce-ar fi dacă performanța personală s-ar măsura în râsete? Dacă la sfârșitul zilei, în loc să mă uit peste lista de to do-uri și să văd ce am bifat și ce nu, m-aș întreba de câte ori am râs? Am râs cu poftă sau de complezență? Am râs în sinea mea sau m-a auzit tot biroul? Am râs de una singură sau împreună cu cineva? Am râs din tot sufletul sau am făcut haz de necaz?

maia by iulia macavei

Într-o lume în care performanța personală s-ar măsura în râsete, deci în care toți oamenii adaptați ar aspira să râdă cât mai mult, fiecare dintre noi și-ar concentra energia și creativitatea către a ne amuza și a ne bucura, orice am face: la birou, pe stradă, acasă, cu prietenii, cu familia, cu noi înșine. Cei mai performanți ar fi cei care găsesc căi de a se bucura de tot și de orice – o idee venită din senin, o conversație neașteptată cu un străin la metrou, o prăjitură, un mail deosebit de bine scris, sau un moment de liniște adevărată în mijlocul unei zile aglomerate, forma unui nor care le amintește de ceva simpatic.

În lumea asta, învățarea ar fi în mod cert experiențială. Nu ai cum să înveți pe cineva să se bucure fără să-i creezi un context în care să descopere senzația de bucurie, trăind-o pe pielea proprie. Acest context ar trebui să excludă orice risc de frică (de a greși, de a nu reuși, de a fi mai slab decât alții, de a se face de râs), pentru că în clipele în care trăiești frică, nu poți trăi bucurie. Aici intervine jocul, acea activitate de explorare a posibilităților, fără miză, fără frică.

În starea de joacă, frica e dispensabilă. În joacă nu există învingători și învinși, sau dacă se dă un premiu – a fost “doar un joc”, nu? Niciun joc nu se poate termina prost. Dacă finalul jocului nu este cel așteptat sau dorit, el devine o lecție învățată. Drept urmare, orice jucător care se respectă va aștepta cu nerăbdare următoarea partidă, adică ocazia de a aplica ceea ce tocmai a învățat. Prin prisma asta, jocul este cel mai prietenos învățător – îți dă energie, e “empowering”, transformă frica toxică în prudență sănătoasă, e surprinzător și nu în ultimul rând, ca să nu uităm de unde am pornit, este cel mai simplu mod de a învăța să ne bucurăm de drum cel puțin la fel de mult ca de destinație. De la geografie, la bucurie la abilități de public speaking, orice se poate învăța prin joacă.

Într-o lume în care misiunea fiecăruia dintre noi ar fi să râdă cât mai mult, goana spre performanță ar fi colaborativă. Logic, pentru că râsul e contagios, dacă fac pe altcineva să râdă, e clar că voi râde și eu, nu? Nu cunosc cale mai simplă de a face oamenii să râdă, decât a îi invita la joacă. Ar mai fi multe de reinventat în această lume: cum ar arăta casele, birourile, orașele, găștile de prieteni, cuplurile, familiile, relația cu natura… Dar să revenim cu picioarele pe pământ.

Vă invit la joacă. Pentru o singură zi, jucați-vă de-a lumea asta.

by Sandra Ghițescu

Eveniment: voi vorbi la Empower Live! sâmbătă, la British Council

Thursday, February 11th, 2010

Aveți anunțul mai jos, l-am preluat de pe empower.ro:

Sambata veti beneficia de experienta unui om care a lucrat cu multi antreprenori si manageri romani (si nu numai). Veti experimenta impreuna cu Mihai idei si principii despre:

  • ce este, de fapt, un life coach;
  • diferenta dintre “a avea succes” si “a avea impliniri”;
  • ce inseamna “vreau sa fiu manager de la primul job”;
  • drumul catre mai bine: capitolele si tranzitiile vietii;
  • trepte mici catre tinte mari: secretul rutinei de zi cu zi;
  • exemple practice: o zi din viata unui om de mare succes.

Ca de obicei, veniti cu intrebarile “de acasa”. :)

Ne vedem sambata, 13 februarie, @British (biblioteca din sediul British Council Romania) – Calea Dorobantilor nr. 14, vizavi de ASE-Cibernetica. Vom incepe la ora 14:00 fix, asa ca va rugam sa veniti din timp (15 minute inainte). Intalnirea dureaza aproximativ o ora si 30 de minute. Asa cum stiti locurile sunt limitate la 20 de participanti.

Cele 7 păcate capitale în setarea obiectivelor.

Wednesday, February 10th, 2010

În majoritatea situațiilor în care am fost chemat să antrenez un antreprenor sau o întreagă companie de profil antreprenorial, am observat o inconsistență puternică la capitolul setare de obiective de business. Din aceasă cauză apare frustrarea, confuzia și – după cum bine știți – obiectivele sunt înlocuite cu activitatea curentă. Pentru mai multă siguranță și încredere.

© clivemaclean.wordpress.com

Așa că am alcătuit o listă cu cele mai frecvente greșeli pe care le face un antreprenor român în setarea obiectivelor. Vedeți dacă nu cumva aceste greșeli sunt cauzele frustrărilor voastre din acest moment și faceți ajustările de rigoare, acum.

Obiective “mâloase”.

E foarte ușor să te înfunzi într-unul dintre obiectivele pe care ți le-ai propus pentru anul în curs. Chiar dacă ți-e clar că nu va funcționa, rămâi agațat de el, contrar celei mai elementare logici. Implicit, începi să amâni multe din acțiunile pe are ți le-ai propus și să simți frustrarea de care pomeneam mai sus. Ca într-o mlaștină, te găsești afundat din ce în ce mai mult într-un plan care are la capatul lui sufocarea completă. Poate ar fi cazul să re-gândești obiectivul, concentrându-te pe imaginea de ansamblu, pe “the big picture”, în loc să cauți și alte căi de a te afunda și mai mult. Poate că milionul de euro în profit înseamnă să scapi dintr-o situație materială care, pentru a fi schimbată, necesită doar 10 mii de euro. Încearcă să te concentrezi pe ideea din spatele obiectivului și să-l recalibrezi.

Obiective “translucide”.

Dacă te uiți mai atent la ele, vezi că …vezi prin ele. Nu au substanță, nu au atașat nici un plan coerent de acțiune, …nimic! În cele mai multe cazuri, greșeala pe care o faci este să confunzi obiectivele cu acțiunile specifice. De exemplu nu poți avea un obiectiv din a vinde în fiecare zi produse sau servici în valoare de 1000 de euro. Asta e o acțiune, nu prea mai ai ce să planifici la ea. O alternativă ar fi să te gândești în termini de o.s.a. (obiectiv-strategie-acțiuni). Obiectivul este ceva complex, care necesită o strategie, un mod propriu și planificat de a-l atinge. Acțiunea este activitatea specifică de care e nevoie ca să îți atingi obiectivul. Încearcă să le diferențiezi și îți va fi mult mai ușor!

Obiective contradictorii.

Probabil că vei zâmbi, dar aceasta este una dintre cele mai commune greșeli în setarea de obiective. Ai 8-9 obiective de business și 2 dintre ele duc la rezultate perfect opuse. “Anul aceste ne concentrăm pe ridicarea vânzărilor și pe extinderea rețelei de puncte de lucru” – o frază pe care am auzit-o foarte des anii trecuți. Sau “anul viitor va fi unul al investițiilor, dar ne așteptăm ca profitul net să crească exponențial”. Evident că te vei simți frustrat, până la limita renunțării la ambele. Încearcă să îți evaluezi obiectivele din perspectiva legăturii dintre ele.

Obiective “mincinoase”

Sunt convins că le-ai experimentat. Sunt cele de genul “vreau mai mulți bani” sau “am nevoie de recunoșterea celorlalți ca și business serios (deși nu recunosc asta!)” Dacă vrei să faci business doar că tata sau mama îi admiră pe antreprenori, ai nimerit fix pe un obiectiv mincinos. Sau dacă vrei să faci comerț cu lux, pentru că banii se fac ușor, la fel! Te va minți cu promptitudine de fiecare dată când ai nevoie, ba chiar și-n zilele libere. Vei ajunge în cea mai periculoasă situație, cea de a fi motivat exclusiv extern. De aici, mai e un singur pas către situația în care rămâi blocat complet. Poate e cazul să îți găsești curajul de a fi sincer cu tine și cu ceilalti și să realizezi că un astfel de obiectiv nu te reprezintă. Încearcă să te uiți în oglindă și să îți spui ce vrei de fapt de la afacerea ta!

Obiective “plutitoare” sau “aeriene”.

Obiectivele din această categorie sunt cele care îți plutesc prin minte, cel mai probabil deghizate într-una din acele liste de dorințe. Știi la ce mă refer! “Mi-aș dori să angajez încă 10 oameni și să-mi triplez activitatea”. Sau: “Ahh, ar trebui să eficientizez activitatea în firmă, plătesc prea mult pe lucruri care nu ajung la nici un rezultat măsurabil”. Ok, cu toții avem dorințe și aspirații sincere către mai bine. Ceea ce diferențiază un om de afaceri bun de unul obișnuit este, în acest caz, capacitatea primului de a-și pune obiectivele, strategiile și actiunile într-un plan (scris, nu mental!) și de a-l desfășura pe un calendar (tot scris!). Încearcă să stai cu un creion și o foaie de hârtie suficient timp până dorințele ți se transformă în lucruri practice, de atins la birou. Ok, poți să folosești laptop-ul din dotare, dar scrie-le! Știi care este marele beneficiu? Orice decizie vei lua după stabilirea lor, în orice direcție de business, o poți verifica dacă corespunde cu planul tău. Sau nu. Lucrurile devin mult mai clare și nivelul de stres zilnic scade garantat.

Obiective “oarbe”

Indiferent căt de bine și frumos ți-ai așternut obiectivele, strategia atingerii lor și acțiunile care te duc la împlinirea ei, dacă nu le VEZI pe drumul îndeplinirii lor, dacă nu le lași să devină o parte integrantă a ceea ce ești și a ceea ce faci ca om de afaceri, zi de zi, ele vor dispărea. Eventual cu un zgomot la fel de puternic ca și cele “adevărate”, ca și gloanțele cu aceeași denumire! Activitățile zilnice, rutina, grijile și deraierile atenției vor avea succes în a te depărta încet-încet de ce ți-ai propus. Bineînțeles, îți vor rămâne undeva acolo, în minte, însă fii singur că nu vei accelera în direcția lor! Încearcă să le revezi de fiecare dată când ai puțin timp liber, să-ți calculezi și recalculezi pașii, să ți le repeți zilnic până devin o parte a definiției tale. Spune-i “personal branding” sau “definiția succesului meu”, chiar nu contează! Important e să o faci.

Obiective …lipsă!

Cred că deja o vedeai venind: categoria cea mai puternică din cele 7 păcate! Nu o întâlnesc foarte des, dar în condițiile în care o sumedenie de afaceri au crescut odata cu piața către care se adresează, există suficienți antreprenori care își spun, șoptit: “dacă e ca anul trecut, e bine…”. O singură recomandare aici: treziți-vă!


În încheiere, aș vrea să știu dacă te-ai întâlnit cu (măcar) vreunul din cele 7 păcate. Sau dacă mai poți contribui și tu la această mică listă. Îți mulțumesc!


[articol publicat si pe standard.ro]